Pași spre Crăciun - Prima și a doua zi

   Încă de când Matei avea 2-3 anișori, am simțit nevoi de a marca, cumva, trecere timpului și apropierea de Crăciun. Ne era, încă, destul de străină noțiune de Calendar de Advent, dar nu ne era ideea că, pe măsură ce ne apropiem de Crăciun, ne pregătim sufletul pentru bucuria de a întâlni pruncul sfânt.

   Ca să-l fac să simtă că timpul acesta curge mai altfel, i-am cumpărat o carte care mi-a fost foarte dragă, o carte pe care am dăruit-o, mai apoi, și altor copii. Povestiri de Crăciun, cartea lui Tony Wolf (Editura Crișan), iese în evidență prin masivitate, la prima vedere, dar și prin finețea detaliilor, la o privire mai atentă.

     Coperțile se deschid și lasă să se vadă 24 de cărticele, menite să fie citite câte una în fiecare zi, de la 1 decembrie până în seara de Ajun. Noi citeam două, trei, le reluam, lui Matei îi venea greu să renunțe la bucuria întâlnirii cu animalele din pădure. În mâinile lui, cărticelele micuțe păreau jucării. Le studia atent, ne amuzam imaginându-ne că sunt făcute de spiridușii lui Moș Crăciun. Iar în seara de Crăciun, fiecare cărticică se odihnea pe câte o crenguță de brad, prinsă cu un fir galben, ca un globuleț. În cei patru ani care au trecut de când o avem, n-am întâlnit copil mai mare sau mai mic care să nu se bucure când deschide acest inedit Calendar de Advent.

sursă foto

sursă foto

   Inspirați de cărticica aceasta și de poveștile ei minunate, de primii fulgi de nea, am parcurs primele zile ale acestui decembrie atât de special. În primul an în care ne putem bucura cu toții de zăpadă, de brad, de jucării, fiecare zi se umple de alte și alte clipe frumoase.

   Prima jucărie pe care am făcut-o e un globuleț în care ninge cu fulgi de zăpadă și steluțe aurii. Se adunaseră printre lucrușoarele noastre o mică jucărie om de zăpadă, un borcănel, aveam sclipici auriu și steluțe, am mai adăugat niște fulgi de cocos și un strop de spirt și am obținut un glob unic - Noapte de decembrie :).

  Următoarea jucărie pe care am făcut-o e un brăduț din carton. Aici a funcționat munca în echipă. Mama a găsit ideea, tati și copilul au dat o nouă viață unei cutii de Lego. Apoi, în pași mici, mama și puiul cel mare au ornat brăduțul. Și, când credeam că e gata, din cutia cu materiale, tatăl a cules singurul nasture în formă de stea roșie și l-a fixat cu un bold în vârful bradului.

  Am folosit, deci, carton, hârtie colorată, steluțe aurii, abțibilduri în relief, mici decupaje în formă de globulețe și fulgi de zăpadă (de pe ambalajele abțibildurilor), un nasture, nucă de cocos - zăpadă ninsă pe brad.
  Băieții au măsurat, au tăiat, au lipit ce a fost mai greu. Abțibildurile au trezit atenția tuturor (inclusiv Mariei, care a decis să afle de ce sunt așa, în relief, și le-a desfăcut pe unele). Aveau motive specifice (cizmulițe, fulgi, brazi, Steaua Crăciunului) și erau amuzante prin volumul lor. Cu ajutorul meu, Matei a dichisit brăduțul și a constatat că arată a brad veritabil, doar niște luminițe lipseau.

   Din raftul cu jucării, am scos și o căsuță lucrată din traforaj și ne-am imaginat că e casa bunicii, cu bradul cel mare din curte, cu luminile aprinse, așteptând colindătorii
.

   În final, am decis că vrem să repetăm experiența. Mâine vom lucra felicitări pentru cei dragi. Am adunat din rafturi câteva cărți cu idei de crafturi și am hotărât că, de data aceasta, vom folosi și creativitatea noastră, dar și ideile istețe ale celor de la Editura Usborne, tot îl făcuseră pe cel mic să scoată sunete de admirație. Singura problemă e să-i găsim ceva potrivit și Mariei, e și ea cititor fidel și e musai să alegem cărțile cele mai cartonate, mai ... cu sunete, să aibă mult de lucru și să ne dea răgazul  de a duce la bun sfârșit două-trei felicitări.