vineri, 29 iunie 2018

Patty Wipfler, Tosha Schore, Ascultă-ţi copilul. Cinci instrumente simple pentru provocările cotidiene ale părinților – primele impresii




  
            



            Prietena mea îmi povestește ușor nedumerită: ,,De când a venit și al doilea copil, nu mai reușesc să văd capătul tunelului. Tot mi se pare că nu îmi mai ajung puterile să le fac pe toate și să le fac bine. La primul copil reușeam să fiu lângă el, să-l ascult, să intuiesc ce își dorește, de ce are nevoie. La al doilea, lucrurile au devenit mai complexe. Mai frumos, mai ales de când au ajuns să se mai și joace împreună, dar și mai provocator. Am început să simt că nu mai fac față. Să mai zic și că soțul are senzația că din cauza mea nu ,,ajunge,, la copii? Că e nevoie de mai multă fermitate și că e în regulă să ridicăm vocea, să pedepsim, chiar să administrăm câte o palmă, numai să fim siguri că am produs niște copii care ,,nu deranjează, nu ne fac de rușine,,? Care ,,nu se ratează,, din cauza nostră?,,
            O privesc și îmi amintesc de propriile provocări. De nesiguranță, de presiunea lumii în care trăim, de voci care ne atenționează că știu mai bine decât noi ce ne așteaptă, cât de greu ne va fi ca părinți, mai ales de acum încolo. De zbaterea permanentă între ce simt să fac și ce mi se spune că ar trebui să fac (și am tendința de a asculta, copilul din mine a fost bine ,,educat,,).
            Cărțile de parenting mi s-au părut mereu surse utile de informații. Nu de trăiri, neapărat, acestea vin mai ales din confruntarea în realitate cu experiențele vieții de părinte. Informațiile de calitate, combinate cu deschiderea către copil, cu puterea de a-l asculta mi s-au părut utile, mai ales acolo unde există nevoia de a ieși dintr-un tipar toxic.
            Ascultă-ţi copilul. Cinci instrumente simple pentru provocările cotidiene ale părinților este cartea scrisă de două mame care sunt și fondatori și traineri Hand in Hand Parenting. Patty Wipfler și Tosha Schore au trăit provocările vieții de părinte într-o perioadă în care ideea de ,,a asculta,, nu era subînțeleasă ca nevoie fundamentală a relației părinte-copil. Lupta cu propriul copil, cu celălalt părinte al copilului, cu profesorii lui părea de neevitat. Autoarele povestesc cu farmec cum ajung la ideea că atunci când asculți comunici profund, înțelegi, eviți capcane și te bucuri mult mai mult de statutul de părinte.
            Cele cinci instrumente pe care le folosesc cele două mame dar și părinții cărora le împărtășesc propriile experiențe sunt ascultarea profundă, ascultarea prin joc, parteneriatul de ascultare, punerea limitelor și timpul special. Despre fiecare dintre aceste insptrumente am mai citit. Ceea ce mi se pare util aici este că structura cărții include exemple concrete, care să ajute părintelui în identificarea propriilor soluții, adecvate familiei și mediului în care trăiește.
            Cele patru părți ale cărții sunt gândite să fie abordate în ordine, pentru o viziune unitară, sau individual, pentru a fi folosite în situații specifice:
1.      O nouă perspectivă asupra creșterii copiilor
2.      Cele mai eficiente instrumente pentru părinți
3.      Soluții la provocările de zi cu zi ale părinților
4.      Viitorul stă în conectare.
Am reținut, încă din primele pagini ale cărții, ideea excelentă a gândirii unor supape emoționale atât pentru părinți, cât și pentru copii. Avem nevoie să descărcăm emoții, trăiri, pentru a funcționa corect. În lumea în care am trăit noi, cei mari, a asculta era exclus, de cele mai multe ori. Copilul era mic, nu știa, părintele atotputernic avea menirea de a-l educa, de a se asigura că ajunge ,,om,,. Părintele însuși își nega trăirile, reacționa impulsiv, mereu stresat, preocupat de ,,a face,, și nu de ,,a fi,,. Pentru mulți dintre noi, a ne accepta trăirile, a ne cunoaște, a trăi în prezent, conectați cu propriii copii, cu partenerii de viață, e o realitate la care doar visăm. O intuim, ne-o dorim, habar nu avem pe unde să ajungem în ea. Patty Wipfler povestește despre experința ei cu frații mai mici, despre priceprea de a îngriji veri, copii ai vecinilor, despre talentul de a găsi cele mai potrivite soluții pentru a opri câte o clasă  de cincizeci și doi de elevi din a dărâma școala. Și despre surprinderea de a fi ,,o mamă bună – cu excepția momentelor în care nu eram așa bună. Aveam vocație, însă îmi pierdeam controlul uneori,,. În vocea autoarei am recunoscut vocea multor părinți care se zbat azi să fie modele ideale pentru copiii pe care îi cresc deși, când obosesc, când sunt depășiți de situație, intră pe pilot automat și tind să aplice ceea ce au trăit și nu ceea ce au citit. A înțelege, a vindeca proprile răni poate să ne aducă mai aproape de ceea ce ne dorim de la noi și de la copiii pe care îi creștem.
Din cuprinsul generos mi-au atras atenția câteva titluri care trimit spre nevoi de care mă lovesc zi de zi: Punerea limitelor, Ascultarea profundă, Crearea unei relații de cooperare, Fără frică, Cum depășim agresivitatea. Primul capitol pe care m-am grăbit să-l citesc a fost cel  despre limite. Pentru că am, deseori, senzația că nu știu să pun limite, nici celor mari, nici celor mici. Și despre propriile limite simt că mai am de învățat. Mult timp am crezut că a fi foarte blând, foarte bun, înțelegător cu cei din jur este de dorit. Până am înțeles că acest mod de a vedea lucrurile vine din ceea ce mi-am dorit eu- blândețe, bunătate, înțelegere, prezența celor dragi atunci când aveam nevoie, nu din ceea ce au nevoie copiii mei, în situații specifice. Că a fi bun nu implică a nu pune limite. Că poți face rău propriului copil tocmai pentru că nu-l ajuți să trăiască într-un univers dominat de ordine, coerență și …limite firești.
Exemplele din carte mi-au amintit de propriile trăiri în situații în care nu am știut cum să pun limite. De dormitul împreună în speranța că lor le va fi foarte bine. Până când am constatat că sunt cumplit de obosită și irascibilă și …ei erau deja mari și… da, venise timpul să învețe să adoarmă și singuri. Iar pentru mine venise timpul să învăț să exprim și propriile nevoi – nevoia de intimidate, de somn odihnitor, de spațiu în care să pot citi sau vedea un film fără a le strica somnul lor, copiilor, de nevoia mea de a mă culca când mi-e mie somn, nu când le este lor somn. Mi-am amintit de situații în care au plans sfâșietor pentru că nu le-am cumpărat exact atunci încă un set Lego și de zâmbetul de pe fețele lor de după furtuna emoțională. De uimirea noastră că sunt atât de schimbători dar și atât de naturali, de ușurarea  cu care am acceptat că, atunci când plâng, își plâng propriile dureri, oboseala, surescitarea, nu au ceva cu noi și cu nervii noștri obosiți.
A citi pe îndelete despre experiențele altor părinți care au depășit provocări similare mi se pare azi odihnitor, un dialog care mi-ar fi prin bine și ieri, un dialog care e util în fiecare zi,în relațiile pe care le dezvolt cu propriii copii, dar și cu adulții din jurul meu.



PATTY WIPFLER - fondatoarea organizaţiei nonprofit Hand in Hand Parenting (1989), profesor şi trainer pentru sute de terapeuţi din SUA şi din alte zece ţări.

TOSHA SCHORE - trainer, blogger (HuffPost Parenting), conferenţiar. Autoarea a unor cărți,  articole şi discursuri menite să-i ajute pe părinţi să îşi înţeleagăcopiii şi să comunice eficient cu ei
Editura Humanitas, 2018, 440 pagini

luni, 30 aprilie 2018

Primăvară, din nou




Vacanță

Păr sălbatic




Verde



Parfum




Soare






Liniște

 


Atât de multă pace







 Viață 









Aeromania 2018, avanpremieră




         Din când în când, fiecare dintre noi simțim nevoia să ne încercăm limitele, să aflăm lucruri noi despre noi. Despre relația dintre mine și zbor eu am știut doar că e ceva foarte vag, ca și inexistent. Doar în vis ce mai zburam. Apoi s-a întâmplat să asist la un spectacol aviatic care mi-a dat de înțeles că pentru unii visurile capătă dimensiuni cu totul speciale și se pot transforma într-o poveste care se spune de la sine. 




 
      Într-o altă zi, am întâlnit o adolescentă extraordinară care a ales să se descopere învățând să zboare alături de piloții de la Aeroportul Alexandru Podgoreanu - Tuzla. Bucuria din ochii ei m-a făcut și mai curioasă așa că, atunci când am primit invitația Cristinei de a descoperi cum se vede marea dintr-un YR-RAE am primit provocarea ca pe un dar neașteptat.


După zbor, veseli că avem iar pământul sub picioare.


      Pentru zbor mi-au mai dat curaj Maria și Diana, cu atât mai mult cu cât pentru ele zborul era o experiență pe care o mai trăiseră. Diana a avut ,,onoarea,, de a mă ține de mână când virajele prea strânse pentru gustul meu lăsau să se vadă mai de aproape Pădurea Comorova, epava de la Costinești sau celebra Vama Veche, simultan cu toate fricile pe care nici nu știusem că le port cu mine. În timpul acesta, Cătălin, care ocupa locul de lângă pilot, preluase manșa, ajutat de vremea senină și ceva cunoștințe tehnice care îl făceau să se simtă ca acasă în carlingă, desi era prima dată pe un asemenea aparat de zbor.

Pădurea Comorova


epava de la Costinești
  Cum primăvara este pentru mine cel mai frumos anotimp, am savurat fiecare imagine care mi se defășura înaintea ochilor. Marea, parcă mai calmă ca niciodată, golfulețele din preajma hotelurilor, pădurea, plaja mai abruptă sau mai întinsă, imaginea unor localități vii, care se extind în ritm alert: Costinești, Olimp, Venus, Mangalia, Vama Veche. 


Stațiunile de pe litoral

Plaja 

Eu și Diana (bucuroase că ne putem exprima și în/prin zbor)
Nea Gică, calm și de un umor specific piloților



           La finalul zborului m-a consolat ideea că îl pot repeta oricând. Și că pot retrăi emoțiile specifice acestui tip de experiență și urmărind evenimentul care va avea loc la Tuzla în perioada 13-15 iulie: Aeromania 2018.

            Ajuns la a 12-a ediție, spectacolul aviatic va da ocazia publicului să asiste la acrobații aeriene, la concerte live, conferințe. În același timp, în incinta aeroportului vor fi expoziții de mașini de epocă, fotografii pe temă aviatică, standuri care pot satisface curiozitatea celor mici și a celor mari (anul trecut ni s-au părut tentante jucăriile, puzzle-urile, dar și bijuteriile). Pentru că zilele vor fi lungi, concursurile vor anima atmosfera, zona de food court va oferi preparate prospete iar spațiile de joacă îi vor provoca pe cei mici cu activități adecvate vârstei. 
         
          Anul acesta, evenimentele sunt gândite să fie mai antrenante ca niciodată:

Vineri, 13 iulie
Pria Talks about Aviation conferința pe teme aviatice cu personalități din domeniu.
- Demonstratii de zbor cu drone
Sâmbătă, 14 iulie
– spectacol de acrobație aeriana (evoluții cu avioane de acrobație, elicoptere, programe de prezentare)
– concerte live “Mihai Mărgineanu & friends”
- chic-picnic (cu zona de food, shopping, expoziții, foto)
Duminică, 15 iulie

Vor lua parte la spectacol piloți precum Jurgis Kairys, Iacarii Acrobați (sunt singura echipa privată de piloți acrobați din Romania), Aeroclubul României – Șoimii României (formatie civilă de acrobație aeriană care zboară pe patru aeronave  Extra 300L și pe o aeronavă Extra 330SC), Semin Ozturk, prima femeie pilot profesionist de acrobație și prima femeie pilot civil de elicopter din Turcia.
            




         Accesul la eveniment va fi gratuit vinery, 13 iulie, și duminică, 15 iulie,  iar sâmbătă, 14 iulie, pe baza unui bilet cu preț modic (5 lei). Copiii sub 7 ani au accesul gratuit.


               
        Pentru noi, jumătatea lunii iulie este rezervată provocărilor Aeromania. Între timp, mie îmi trec prin minte frânturi din gândurile care nu-mi dădeau pace în timpul zborului și îmi tot răsare în față chipul pilotului pe care se oglindea ceva relaxare, multă libertate și multă, multă bucure de a trăi.

   PS. Pagina blogului și pagina oficială Aeromania 2018 vor aduce detalii suplimetare, pe măsură ce se apropie data ,,festinului,, aeronautic.

   Scriu despre eveniment și: Maria, Diana, Aguritza.


joi, 5 octombrie 2017

OUR BODY: Universul Interior - o expoziție ,,altfel,,



Foto - https://www.facebook.com/OurBodyUniversulInterior/?fref=ts



    Azi am ajuns la expoziția „OUR BODY: Universul Interior”, deschisă pentru publicul din Constanța între 15 iulie şi 15 octombrie, la City Park Mall
            Prezentarea oficială promite o ,,călătorie extraordinară în interiorul organismului uman,,, prilej pentru a descoperi ,,misterele anatomiei și fiziologiei cu ajutorul a peste 200 de exponate - corpuri umane reale și secțiuni,,. Mărturisesc că ideea de a privi corpuri reale, prelucrate printr-o tehnică specială (impregnare polimerică),  nu mi s-a părut cea mai comodă. Nu sunt om de știință, am idei preluate din cărți despre cum funcționează corpul uman și cred că o parte din mine ar fi preferat să nu vadă atât de detaliat cum arătăm noi, oamenii, pe interior. A învins curiozitatea (pe care și mizează, bănuiesc, expozantul, din moment ce se pune accentul pe ideea de trupuri ,,reale,,) și nevoia de a mă lămuri dacă e de dus acolo și un copil ... sau nu. Tendința de a-i tot informa, instrui pe cei mici se concretiza în tendința de a completa ceea ce  știu ei din cărți, jocuri, mici filmulețe cu imaginea acestor trupuri și părți din trupuri cât se poate de autentice.
            M-am surprins apoi că-mi e frică. Nu-mi era deloc confortabil să văd ființe umane ,,imortalizate,, și expuse în scop didactic și nu numai (tot ce e în expoziție îmi sugerează mai ales un spirit antreprenorial și nu unul dornic de a ne lumina). Apoi mi-am amintit că nu am prea multe frici pe care să nu le fi înfruntat și am plecat într-o ,,încercare inițiatică,,.
Cum m-am nimerit acolo de Ziua  Educației, a trebuit să-mi cercetez limitele în compania copiilor care invadaseră expoziția. Relaxați, puși pe glume, receptivi la informațiile oferite de ghid,  copiii au cercetat tot ce era expus făcând legătură cu ceea ce învață la orele de anatomie, cu experiențe din propria viață (,,- Ia uite cum arată plămânii unui fumător!,, , se minuna un tânăr, comparând imaginea plămânului gri-pământiu, în care se vedea și o tumoră canceroasă, cu aceea curată a unui plămân de nefumător). 
M-am surprins impresionată, dar nu de suprarealismul secțiunilor prin corpul uman (mai văzusem  cum se taie un porc, o vacă și tocmai descopeream ce asemănători suntem, în esență), ci de latura etică a ceea ce priveam. Argumentul ghidului că acele cadavre erau fie donate științei (oare?), fie aparțineau unor deținuți, oameni fără căpătâi, nerevendicați de familii, parcă nu m-a prea convins. Mi-am amintit de regimul comunist și de toate victimele sale, deținuți la fel de lipsiți de drepturi, demnitate, chiar și după trecerea în neființă. Și m-am trezit invadată de milă pentru năpăstuiții deveniți statui care își dezvăluie mușchi, oase, vase de sânge, articulații, în prezența unor explicații științifice și a unor trimiteri către nume precum cel al lui Leonardo da Vinci, care, nu-i așa, și el a studiat corpul uman și a făcut disecții și ne-a lăsat capodopere în pictură, idei de bază utilizate în medicină etc. Omul Vitruvian era și el acolo, să mă convingă. N-a reușit, privirile încremenite ale semenilor-exponate erau mai aproape și mai vii. 



Foto - https://www.facebook.com/OurBodyUniversulInterior/?fref=ts



Foto - https://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_Vitruvian#/media/File:Da_Vinci_Vitruve_Luc_Viatour.jpg



         Până una-alta, am trecut prin expoziție, am intrat și în ,,zona prenatală,,. Și aici informațiile științifice mi s-au părut alese cu grijă, astfel încât să justifice fiecare parte din corpul uman care îmi stătea în fața ochilor. Un evertisment îl pregătea pe vizitator pentru întâlnirea cu ,,diverse stadii ale dezvoltării fetale,,. M-a făcut să zâmbesc trist mențiunea că noi, cei care intrăm în această parte a expoziției, trebuie să tratăm exponatele cu ,,respectul cuvenit,,. Informațiile despre sarcină, sintetizate pe mari panouri, m-au uimit prin concretețe, inedit, accesibilitate. Fetușii expuși, m-au făcut să trec rapid prin fața vitrinelor. Aș fi preferat ca și ei, și restul exponatelor, să fie mulaje, nu corpuri reale.

E interesantă expoziția? Este. Merită să o vedem? Poate. Dar mie tare mi-a fost dor de cărțile mele blânde, non-invazive, decente, care nu au luat nimănui vreun trup pentru binele științei.

Mai multe imagini găsiți aici, pe situl oficial.

       





-           



duminică, 1 octombrie 2017

Țesuți împreună - Săptămâna Internațională a Bebelușilor Purtați

   

      Pe 2 octombrie începe Săptămâna Internațională a Bebelușilor Purtați, prilej, pentru mine, de răsfoit amintiri cu prunci în brațe și de zâmbit nostalgic privind alte mame care mai au pui atât de mici încât să accepte să fie purtați. 



    

  Fără să-mi propun, am realizat că purtarea copiilor a dus la multe clipe de calm, de liniște, că am trecut fără să simțim de primejdia ,,colicilor,,, că am parcurs drumuri mai lungi sau mai scurte, odihnind o mână pe copilul strâs legat de mine în timp ce am ținut de mânuță și celălalt copil, un pic mai mare, dar la fel de nedezlipit de mama. 
       Am făcut excursii la munte, pe malul mării, la bunici, luându-ne mereu ,,cârpele,, cu noi, stârnind amuzament, uimire și un pic de invidie, uneori. Pe vremea bunicii, a mătușii sau a vecinei nu se inventase așa ceva, deci copilul avea mai puțină viață socială și mama brațe mai puțin odihnite.
      Wrapul, mei-tai-ul, SSC-urile m-au ajutat pe mine in fiecare zi, dar l-au lăsat și pe soțul meu să guste din bucuria de a purta lângă inima ta o inimă micuță, care își sincronizează pulsul cu al tău, în timp ce copilul se liniștește ca prin farmec, uită de plâns, de frici, penntru că respiră în timp ce pașii rari ai tatei îl leagănă.

    De câțiva ani urmăresc felul în care renaște acest obicei vechi de când lumea, apărut din nevoia de a ne deplasa ușor, rapid, în siguranță, alături de copiii noștri, obicei numit azi “babywearing”. Cum eu am învățat multe alături de alte mămici mult mai dedicate și cu experiență mai mare în acest domeniu, am adresat și acum câteva întrebări Cleopatrei, una dintre mamele care administrează grupului local BabyWearing Constanta.


A. - Ce înseamnă "babywearing"?

Cleopatra: - “Babywearing” este un termen folosit în sensul purtării unui bebeluș sau copil mic pe corp, folosind un sistem de purtare (carrier) din material textil, care oferă părinților flexibilitate să aibă cel puțin o mână liberă în timp ce își duce copiii.

A. - Cât de veche este forma aceasta de a purta bebelușii?

C. - Chiar daca poate părea o “modă” de curând apărută, purtarea bebelușilor a fost o practică folosită de când omul trăia în peșteri și până în zilele noastre, în toate colțurile lumii. În ultimii ani s-au format tot mai multe comunități de părinți care își poartă copilașii pornind de la grupurile de suport formate în jurul grupurilor de pe Facebook, cum este și al nostru, BabyWearing Constanța.

A. - De cât timp există grupul și cum a evoluat comunitatea? 

C. - Grupul pe Facebook a fost creat în mai 2014, înființat de o mămica la o sugestie primită pe unul din grupurile naționale de atunci. Însă noi ieșeam la plimbări și ne întâlneam la BB Center dinainte. În 2013, când eram însărcinată cu primul copil, am aflat prima dată despre babywearing la cursul Lamaze. Au urmat căutări pe internet, am descoperit grupul național "Ajutor in babywearing", de unde am aflat mai multe informații. Pe mine m-a făcut administrator pe grup mămica care a înființat grupul din Constanța, la foarte puțin timp după apariția lui, pentru că răspundeam destul de repede la întrebări pe grup și eram destul de în temă cu purtarea. Mă ajută alte două mămici pentru că volumul de muncă este mare. După înființare, au urmat întâlniri în parcuri, unde fiecare venea cu sistemul propriu și îl punea la dispoziția celorlalți pentru a fi probat și cercetat. În timp, grupul a crescut și au apărut tot mai mulți membri. Am simțit nevoia să începem cu adevărat să organizăm activitatea grupului. Am continuat întâlnirile, însă am început să adunăm sisteme de purtare diverse din donații și sponsorizări și să căutăm modalități de a organiza cât mai bine întâlnirile și biblioteca grupului. Cu aceste ocazii am întâlnit noi mămici care au dorit să se implice în activitatea grupului și așa au apărut mai mulți administratori ai grupului și voluntarii care ne ajută constant. 

A. - Ce presupune să oferi consultanță în babywearing?
C. - În primul rând presupune să ascultăm, să aflăm ce își dorește părintele și să descoperim exact care este nevoia acestuia. După ce trecem prin acest proces, putem să oferim opțiuni în ceea ce privește sistemele de purtare, îndrumăm părintele să probeze sistemele de purtare și, astfel, să poată să aleagă sistemul care este cel mai potrivit pentru el și pentru bebeluș. Am avut ocazia să fac cursul de babywearing Basic organizat de Die Trageschule Dresden și astfel am sedimentat și validat informațiile și cunoștințele acumulate. În prezent, sunt singurul consultant babywearing din Constanța și în aprilie voi face și cursul Advanced. Obiectivul meu este să parcurg toate modulele și să pot oferi cele mai pertinente informații legate de purtarea bebelușilor.

A. - Ce reprezintă pentru tine acest tip de implicare? Mai e loc de voluntariat cu doi copii mici? De unde energie, timp, bunăvoință?
C. - Pentru mine, implicarea în acest proiect a venit ca o urmare firească a lucrurilor. Era și este o modalitate de a petrece timpul alături de persoane minunate, de a cunoaște oameni extraordinari și îmi dă posibilitatea să ajut cât mai mulți părinți și bebeluși. Dacă îți dorești, poți găsi timp pentru voluntariat. Am organizat întâlniri cu un copil după mine (alegeam mereu locații unde avea activități potrivite sau unde este un mediu sigur pentru el), apoi cu băiatul după mine chiar și când eram însărcinată și veneam cu două-trei sacoșe pline cu sisteme. Anul trecut am organizat evenimentele pentru Săptămâna Internațională a Bebelușilor Purtați cu bebelușa de trei săptămâni după mine. Toate aceste activități (întâlnirile pentru probă, închirierile de sisteme din bibliotecă, organizarea de evenimente pentru membri) presupun o foarte bună planificare și o bună colaborare cu ceilalți admini stratori ai grupului și voluntari, fără de care nu ar exista această comunitate a purtătorilor constănțeni. 

A. - Vezi schimbări concrete în ultimii ani în felul în care este perceput/ tratat copilul în comunitate? Ce determină aceste schimbări, în opinia ta?
C. - În ultimii ani am observat că părinții sunt mai concetrați pe nevoile emoționale ale copiilor. Copilul este tratat cu respect, implicat în activitățile cotidiene și sunt bucuroasă că fac parte dintr-o comunitate atât de frumoasă. Cred în părinții care își cresc copiii gândindu-se în primul rând la tipul de adulți care vor deveni. Toate aceste schimbări vin ca o completare o modului în care s-au schimbat concepțiile părinților despre sarcină, naștere, alăptare, purtare și creștere armonioasă a copilului. Toate sunt legate între ele și pentru mine și alte mămici ca mine, ideile acestea au devenit un mod de viață.

A. - Cum vezi viitorul babywearing-ului în Constanța și în țară?
C. - Viitorul este aici (glumind). Grupul nostru este destul de mare, peste 2000 de membri. Ce ne dorim noi este să vedem cât mai mulți părinți implicați. Vrem să îi încurajăm să participe la întâlniri, să împărtășeasca din cunoștințele lor și să înțeleagă că așa a pornit grupul, aceasta este felul în care există: mame care ajută alte mame, punând la bătaie timpul și know-how-ul lor, indiferent că e vorba de 5 minute și așezarea unui sling pe o mamă începătoare sau de moderarea discuțiilor grupului și verificarea cererilor de aderare, fie, pur și simplu, de răspunsul de mamă purtătoare la o postare de pe grup. 
   Orice ajutor este binevenit. Fiecare întâlnire sau eveniment reprezină o ocazie deosebită pentru grupul de susținere și informare BabyWearing Constanta de a aduce în atenția comunității locale de părinți și viitori părinți beneficiile purtării bebelușilor.
Cu siguranță părinții care sunt orientați către copil sunt din ce în ce mai mulți iar frumusețea vine din faptul că ei sunt dispuși să ofere mai departe ce au primit, către cele mai apropiate persoane din jur dar și către alți părinți care caută informații.

        Săptămâna care urmează stă sub semnul energiei pe care aceste mămici au investit-o în evenimente pline de creativitate, veselie, culoare. Vă las mai jos programul și vă invit să le însoțiți la vizionarea expoziției de fotografie din City Park Mall, la prezentarea de la BB Center, alături de voluntarii centrului, prin cetatea Tomisului, conduși de minunata Diana Slav . Concursurile desfășurate on-line vor fi prilej să adăugați colecției personale alte țesături cu praf de somn, numai bune de liniștit pruncii din familie, iar întâlnirile cu mămicile implicate vor fi prilej de socializare, al celor mari, dar și al celor mici, de dans, glume, de schimbat idei, sfaturi, de trăit frumos. Altfel spus, momente în care și părinți și copii să trăiască senin o perioadă prea des amintită doar ca grea, obositoare.




   Mai jos, vă las mărturie câteva imagini pline de culoare și zâmbete. Le puteți completa, în comentarii, cu amintiri și imagini ale propriilor copii alături de care ați ,,călătorit,, ,,țesuți,, în același sistem de purtare. O săptămână plină de frumos!




Foto - voluntar Atelierul de Zâmbete

Foto - voluntar Atelierul de Zâmbete

Foto - voluntar Atelierul de Zâmbete
Foto - voluntar Atelierul de Zâmbete

Foto - voluntar Atelierul de Zâmbete

Foto - voluntar Atelierul de Zâmbete

Foto - voluntar Atelierul de Zâmbete


Pe Cleopatra, admin BabyWearing Constanta, o puteți găsi aici - https://www.facebook.com/ BabyWearingConstanta/ https://www.facebook.com/ groups/BabyWearingConstanta/.

duminică, 24 septembrie 2017

Noua pedagogie a minții și a inimii pentru părinți și dascăli - Constanța, 2017



    Oana Moraru a devenit o voce tot mai sonoră în mediul on-line. Caracterizat de echilibru, substanță, discursul ei ajunge ușor la părinți, la dascăli.
    Într-o perioadă în care școala românească pare iar răscolită de schimbări ale programelor, ale manualelor, de amenințări care planează asupra auxiliarelor încă neautorizate la două săptămâni de la începerea școlii, căutăm un punct de vedere care să se apropie de ceea ce fiecare dintre noi își dorește de la școală - coerență, ancorare în realitate, eficiență, respect față de educabil dar și față de educatorul pe umerii căruia se sprijină întregul proiect.
   Mărturisesc că m-a bucurat implicarea Aurei Angheliu (Jurnalul unei mame) în conceperea acestui eveniment și îmi doresc să se nască dezbateri rodnice la întâlnirea cu Oana Moraru, sâmbătă, 30 septembrie, între 10 și 14, la Hotel Iaki.





duminică, 20 august 2017

Aeromania 2017


     

    Aeromania 2017 este primul eveniment de acest gen la care particip și recunosc că a fost un prilej de a redescoperi ceva din entuziasmul specific copilăriei. 



    

Organizat de Regional AirServices, Aeromania 2017 mi-a atras atenția mai ales cu gândul la pasiunea celor mici pentru avioane și aeroporturi. Pe aeroportul Tuzla fusesem și în 2016, însoțind clasa copilui meu care lua parte la programul ,,Școala Altfel,, și constatasem interesul lor real pentru tot ce înseamnă viață specifică piloților și personalului unui aeroport, pentru aparate de zbor. 



,,Școala Altfel,,, la Tuzla

     Evenimentul desfășurat pe 19 august la Tuzla ne-a dat prilejul fiecăruia dintre noi să ne bucurăm și să trăim o experiență inedită urmărind zborul elicopterelor de luptă YAR 330 Puma, aeronava C-27 Spartantrei aeronave MIG 21 Lancer care au zburat în formație, zboruri acrobatice solo (Sorin Bochiş, Dan Ştefănescu, Dan Conderman, Aeroclubul României, Jurgis Kairys - multiplu campion mondial de acrobaţie aviatică), planoareparaşutişti, aeronave ZLIN 142 ale Aeroclubului României - Hawks of Romania. 

  
Foto Urban Style
Ce ne-a plăcut: 

1.S-a circulat decent dinspre Constața (iar pentru cei care nu au venit cu mașina proprie a existat transport în comun).

2.Politia, jandarmii, voluntarii direcționau mașinile către parcările amenajete pe iarbă. 

3. Când am parcat, aproape de intrare, era ora 15 și începuseră să se vadă, deja, pe cer parașutiștii (s-a respectat, deci, programul). 





4.Exact la intrare, în zona cu acces gratuit, pe dreapta, era expoziția de mașini de epocă. 







5.Pe aceași latura erau standurile cu produse cu tematica aero.






6. Au existat locuri amenajate pentru copii, cu tobogane gonflabile, stand cu puzzle-uri 3D care se încadrau în tematica evenimentului (avioane, mașini). 









8. Tonetele de la care se puteau cumpăra produse proaspete:







9. Muzica bună - pe  fundal se auzea AC/ DC Tribute Band, pe seară au concertat  Daniele Gottardo, Proconsul, The Rock.



10. Atmosfera - una de picnic, de zi relaxată petrecută în familie, în care copiii aleargă în jurul păturii, se mănâncă ceva bun adus de acasă sau cumpărat pe loc, se stă relaxat pe scaune, în jurulmeselor de camping, sub umbrele sau în plin soare. Ne-a plăcut că era foarte curat, lucru important mai ales când sunt și copiii în preajmă.


































 





12. Zona Vip - dotată cu mobilă Mobexpert confortabilă, mese și bănci mari, cu și fără umbrele, gustări și răcoritoare.







  Pentru noi a fost prima experiență de acest gen, dar o vom repeta cu prima ocazie. Până atunci, ne delectăm citind pe subiect, făcând puzzle, înălțând zmeie.

Au mai scris despre eveniment: Urban StyleDianaSlav.roAguritza.roKrmenslife, CristinaJoy.ro.