Prima probă a competiției Spring SuperBlog 2015 m-a făcut, prin tema ei, să mă întorc în timp și să retrăiesc unele dintre cele mai prețioase amintiri. M-am revăzut în casa bunicii materne, ascunsă printre pernele cu miros de busuioc, cu o candelă care pâlpâia ușor deasupra capului, lângă icoane. Afară ploua, ploaie caldă de vară, dar ploua îndelung, zi de zi. Fusese una dintre cele mai rodnice veri. În fiecare zi, bunica se retrăgea la mașina de cusut, iar eu citeam și ascultam cântecul sacadat al mașinii, împletit cu vocea caldă a bunicii.
Bunica s-a dus de mult într-o lume mai bună, dar amintirea mâinilor ei care lucrau harnice pentru tot satul și profilul ei scăldat în lumina cerului acela de vară ploioasă au devenit parte din mine. Mi-am dorit mereu să știu să folosesc o mașină de cusut, să știu să brodez pentru casă și copiii mei, pentru mine. Mătuși pricepute, mama, mi-au arătat puțin câte puțin din arta complexă a creației unei rochițe, a unei bluze sau a unor lucruri aparent banale, dar utile în casă: fete de perne și cearceafuri, fețe de mese, perdele. Dorința aceea profundă de a învăța și mai mult a apărut, însă, odată cu nașterea copiilor mei. Poate că ceva s-a schimbat în mine, poate că a face cu mâinile mele obiecte de vestimentație și nu numai a fost doar o altă formă de a da frâu liber creativității. Mintea mea a început să proiecteze noi și noi imagini: de la jucării pentru copiii mei, la scutece textile (Doamne, ce bătaie de cap, ce de nopți pierdute cu studiul materialelor, al capselor, al aparatelor de prins capse, ce dezamăgire că lucrurile nu erau nici foarte simple, nici foarte ușor de transformat în realitate). Pentru fetiță, visam rochițe delicate și salopete vesele, numai bune de dus în parcuri, la joacă, șalvari multicolori și băsmăluțe înflorate. Pentru băiat, pantaloni nonconformiști și cămăși în trend, papioane elegante, asortate cu bretele ingenioase.
Primul pas a fost să iau la rând fiecare magazin de electrocasnice și să caut o mașină ideală, perfectă pentru a broda visele pe material textil, pentru a îmbrăca în veselie cele două odoare din dotare. Îmi aminteam bătrâna Ileana a bunicii, pedala care se tocise de-a lungul anilor. Îmi imaginam, totuși, ceva mai modern, mai ușor de folosit, mai silențios. Memoria mea reținuse și aventura reparațiilor acelei mașini străvechi, îmi era clar că eu n-aș fi fost în stare să scotocesc prin mașină și să meșteresc la suveică, să schimb singură ace, să strâng șuruburi fine, să ung mecanismele astfel încât cusătura să iasă impecabilă și nu creață, așa cum îmi ieșea mie la începuturile uceniciei pe lângă bunica.
De fapt, nu ceream chiar puțin de la mașina pe care o căutam. Îmi doream să fie rezistentă, mai inteligentă decât mine, dacă se poate, să știe să facă singură anumiți pași pe care, cândva, croitoresele îi făceau defalcându-i în n alți pași mai mici. Nu-mi ieșise din cap chinul la care mă supunea bunica în vacanțe punându-mă să cos butoniere și supraveghind atent fiecare mișcare, nu de alta, dar puneam sub semnul întrebării întreaga lucrare. Fie vorba între noi, bunica rămăsese marcată de o altă ispravă a nepoatelor, în care mânecile rochiei unei cliente deveniseră o minunată rochie pentru cea mai elegantă păpușă din casă. Așa că nu mai avea încredere să ne lase prin preajma mesei pe care se stivuiau materialele iar foarfecele erau puse bine, ele erau cele mai periculoase, se pare.
Aș fi vrut să pot face cu mașina mea broderii finuțe, delicate, să mă pot mișca pe suprafețe foarte mici (cum au jucăriile), dar și pe suprafețe mari. Ceva lenjerii de pat cu broderie și monogramă nu mi-ar fi stricat, măcar așa, de dragul de a dormi ca pe vremuri, în cearceafuri albe și scârțâind a apret, ca la mama acasă.
După ce m-am mai informat, am plecat în căutare de promoții vrednice de atenția mea și am dat peste modelul dorit aici. Marca Brother nu mi-a spus inițial mare lucru, dar datele tehnice mi-au rămas pe retină. Mașina de cusut Brother Innov-is 955 mi se părea un vis. Vedeam rochițele vaporoase ieșind de sub mâna mea, visam pălărioare și flori decorative de păr, fustițe elegante și bluze romantice.
Mă gândeam la situațiile în care, la
evenimente gen nunți, botezuri și altele asemenea, mă trezeam îmbrăcată în
aceeași superbă rochie roșie la reducere, pe care, iată, o mai remarcase și
altcineva și, ca să vezi, ei îi stătea mai bine (cum altfel, că e mai înaltă,
mai subțire, pe ea stă bine orice). Cu un pic de talent și muncă serioasă, cu
materiale alese cu grijă și modelul cel mai inspirat, exista șansa să nu mai
fiu într-o astfel de ipostază.
Întorcându-mă, totuși, la noua mea
meserie, cea de mamă, visam la mașina de cusut și pentru că îmi doream să-i
învăț pe cei mici ceva esențial. Că lucrurile cele mai importante sunt acelea
în care lași o parte din sufletul tău, lucruri pe care le faci cu dragoste,
pentru cei dragi.
Purtându-mi fetița de când era
doar un pui de câteva kilograme, o altă imagine care-mi zbârnâia prin minte era
aceea a unui sling personalizat. Sau a unui wrap-tai cu motive românești,
brodate pe panou. Să mai spun că m-aș fi încumetat și la un SSC mai complex?
Mei-taiului i se puteau pune catarame și se transforma ușor într-un sistem care
să fie ușor de pus și de scos de către mamă. Și SSC-ul (sistemul de purtare) îl
visam personalizat, pentru că a purta bebelușul mi se pare atât de frumos,
încât simt că trebuie să se vadă bucuria inclusiv în felul în care este decorat
panoul sistemului. Sau în felul în care se prind inelele unui sling și se fac
cusăturile unui wrap. Toate aceste lucruri care fac parte acum din universul
meu de le visez decorate în culorile primăverii și ale zâmbetelor din ochii
copiilor mei. Până la urmă, nimic nu mi se pare că este imposibil pentru o mamă
care are puterea de a visa.
Și pentru că mașina acesta la
care visez are și atât de multă tehnologie inclusă în ea, văd în ea și un bun
prilej de a învăța noi lucruri, de a mă pune în mișcare, de a-mi demonstra că
nu am îmbătrânit, ci sunt doar mai înțeleaptă cu doi copii și ceva ani în plus.
Așa încât un ecran cu tehnologie touch screen, ceva funcții de editare, de
rotire, de poziționare a modelului și de redimensionare a lui, un tăietor
automat al firului nu vor face decât să-mi provoace fantezia și să mă
determine să mă schimb, ca însăși viața.
