miercuri, 16 noiembrie 2016

Enescu și hora razelor de soare sau muzica pe înțelesul copiilor

   

   Am descoperit din întâmplare Poveștile din Pădurea Muzicală ale Cristinei Andone, într-o discuție cu alte mame care iubesc cărțile și țin să le transmită acest dar și copiilor lor. Povestea de iubire dintre noi și micile comori descoperite atât de neașteptat a început, cumva, târziu față de momentul în care ele fuseseră editate (2012, la Editura Adevărul) și continuă de un an și mai bine pentru că personajele ne-au devenit prieteni dragi și cărțile se așază seară de seară la căpătâiul patului. Iar peste zi, par să coboare singure din rafturi și să se așeze în mâini micuțe, care învață să le răsfoiască cu mare grijă. Liniștea din casă nu durează decât câteva secunde, apoi râsete vesele se ridică deasupra paginilor, voci micuțe șușotesc,   sporovăiesc, par să citească sau chiar citesc pentru că unul dintre micii cititori tocmai a învățat și ultima literă din alfabet.
  Pe rând,volumele trec de la un frate la celălalt, în funcție de preferințe. Băiatului îi place Poveste muzicală de Crăciun, fata e îndrăgostită de Mozart și de iepurașul care-l însoțește. Au aflat, în joacă, despre Vivaldi și cele patru anotimpuri, despre Bach și orga fermecată, Ceaikovski sau Beethoven, Strauss sau Chopin,le-au ascultat muzica de pe Cd-urile atașate cărților, au dezlegat jocurile de la finalul cărților și au visat după ce povestea s-a sfârșit. Bucuria lor e și bucuria noastră, a celor mari,care ne apropiem de muzica clasică cum nu am făcut-o când eram de vârsta lor.





  N-am încercat, inițial, să pricep cum s-au născut aceste cărți, doar am înregistrat uimirea că ele au apărut pe o piață care pare, de unde privesc eu, receptivă la creații adecvate nevoilor momentului, sensibile, pline de blândețe, pregătite să educe înțelept. Aș fi rămas cu multe semne de întrebare dacă n-ar fi ajuns la mine vestea că se va publica un nou volum (9), din serie: Enescu si hora razelor de soare.



Coperta volumului Enescu si hora razelor de soare 


Ilustrație din Enescu si hora razelor de soare 


  Plecând în căutarea ultimului titlu din colecție, mi s-a oferit șansa de a sta pe îndelete de vorbă cu mama care a adunat dragostea pentru copii și pentru muzică într-o poveste cu 9 volume, Cristina Andone.  
  Vă las bucuria de a parcurge schimbul nostru de replici. Iar pentru a duce vestea mai departe, vă provoc să lăsați în comentarii alte întrebări cărora autoarea acestor povești minunate să le răspundă. Cele mai interesante întrebări, vor împărți cele trei premii care ne-au fost puse la dispoziție cu generozitate. Unul va fi acordat prin tragere la sorți, alte două vor merge către două dintre cele mai interesante întrebări. 

 Deci, despre copii minunați și cărți de povești - cu Cristina Andone:
 

A. -  De mai bine de un an și ceva, de când am descoperit Povești din pădurea muzicală, cărțile scrise de tine, copiii mei au noi prieteni. Se numesc Ceaikovski, Strauss, Chopin, Beethoven, Mozart, Bach, Vivaldi. Am citit cărțile din scoarță-n scoarță, le-am văzut răsfoite mereu cu nerăbdare de mâini micuțe, am râs și ne-am îngrijorat alături de personajele descoperite în spațiul magic spre care ne-ai deschis o fereastră și ne-am întrebat, firesc: ,,- Cine ești tu, Cristina Andone?,,


C. A. - De-a lungul timpului, am colecționat o serie de etichete, mai mult sau mai puțin adezive. Om de litere. Publicitar. Antrenor de creativitate. Scriitor pentru copii. Scriitor.

Rămân, fără îndoială, la titlul care, de 12 ani, m-a transformat interior. Sunt mama Theei și a lui Sashi, cei doi copii pentru care am închipuit mai întâi Pădurea Muzicală. Mama lor - mi-aș trece pe cartea de vizită, dacă nu aș avea dubii vis-a-vis de receptarea exactă a mesajului.


Imagini în lucru -Enescu și hora razelor de soare

Apropos de cărți de vizită, când eram mică, îmi doream mult să devin cititor- ronțăitor de mere. Între timp, m-am repoziționat. Cresc meri și scriu poveștile pe care aș fi vrut să le citesc. Îi învăț pe oameni să viseze. Să fie competitivi fără agresivitate. Să creeze fără teamă. Iar acasă robotesc, gătesc, citesc, mă joc, desenez, dansez și cânt pentru doi copii, sperând ca ei să ducă poveștile acestei lumi mai departe.

 A.    - Am descoperit cărțile tale cu uimire. Nu mai citisem nicio altă carte în limba română, carte scrisă pentru copii, în care legătura dintre muzică și ficțiune să se facă atât de frumos. Cum s-a născut proiectul Povești din pădurea muzicală, ce te-a determinat să pleci pe acest drum incitant?

 C. A. - Proiectul s-a născut când fiica mea mi-a a pus o întrebare greșită. Sau, hai să zicem, neortodoxă din punctul de vedere al teoriei muzicale. Ce ne spune muzica aceasta? A vrut să afle Thea. Aveam răspunsul gata pregătit. Muzica este ceea ce este.  Una din puținele arte non-referențiale, cum ar zice dogma.

Și totuși, am simțit ca nu eu, nici teoria muzicală, ci boțul meu de copil avea dreptate. La un nivel mult mai profund.




Ceea ce Thea îmi cerea era să-i explic spiritul muzicii- acel ceva care ne face să recunoaștem o piesă ca fiind Mozart sau Bach sau Beethoven. Iar aici nu mi-a fost de folos teoria muzicală ci...experiența din publicitate.

 Spiritul unei mărci este un termen comun în strategia de marketing. Dacă nu poți deosebi esența lui VW de cea a lui Volvo ar trebui, ca publicitar, să-ți iei jucăriile cele plictisitoare și să pleci acasă. Mi-am spus că, dacă un copil recunoaște, instinctiv, brandul Mickey Mouse și îi înțelege personalitatea, poate să înțeleagă și bradul Chopin. Și va fi în stare să îl diferențieze natural de Mozart, fie și numai pe axele " trist-vesel", " temător"- " încrezător",  " noapte-zi".

  Am numit această metodă MBA- musical brand audit. Și am plecat la Harvard pentru a mă documenta. După o vară petrecută printre cărți de teorie muzicală, am ajuns acasă palidă și triumfătoare. Avusesem o intuiție. Acum mă întorceam cu o soluție. M-am pus pe scris și în 2 ani aveam gata 8 cărți prin care muzica marilor compozitori era tradusă pe înțelesul copiilor.

 A.   - Cum ai ales muzicienii pe care i-ai transformat în personaje literare? Fiecare dintre ei pare atât de accesibil celor mici atunci când parcurgem textul poveștilor tale. Copiii rețin cu ușurință numele fiecărui spiriduș, chiar dacă sunt la o vârstă la care încă   nu-l pot pronunța corect (fetița mea îi spunea lui Chopin - Șofran). Rețin care sunt culorile lor preferate, ce animale de companie au, ce preferințe culinare și numeroase alte detalii care îi ajută să viseze. Cum ai ajuns de la persoana reală la personajele literare?


C. A. - Am ales șapte compozitori care formează canonul de bază al muzicii clasice europene. Nu am vrut să scriu despre biografia lor. Pentru că este absolut irelevant că Beethoven era neîngrijit ,,nespălat,,, spuneau contemporanii), neglijent cu ceilalți (,,bădăran,, , cum era adesea etichetat), brutal și prost-dispus. Muzica lui este generoasă, puternică, arhitecturală și plină de eroism. Așadar, dacă ar fi un personaj, muzica lui Beethoven ar putea fi un spiriduș curajos și năvalnic care trăiește în Poiana Majoră, într-o casă-cetate de lângă un stejar. Culoarea asociată este roșul (forță, vitalitate). Ca animal de companie, am găsit puiul de leu, un simbol ușor de descifrat al curajului și al spiritului liber, în cheie majoră.

Am încercat să încorporez toată această teorie în povești care să curgă firesc, fără prețiozități academice. Astfel încât, la final, copilul să înțeleagă instinctiv spiritul muzicii lui Beethoven ( forță) și să-l diferențieze de Chopin (melancolie) sau de Mozart (optimism). Sper că am reușit.

  
A.   - Cristina, de ce scriu mamele? Când se naște scriitorul, înainte sau după ce se naște mama?


C. A - Mamele scriu ca să nu uite. Când se naște primul copil, totul e nou, nimic nu se potrivește cu harta pe care ți-o desenasei cu atâta speranță. Navighezi printre scutece, tetine, bavete, sterilizatoare și termometre, fentând o febră sau o tuse, exultând la primul cuvânt, la primul pas sau la prima... olița. Și uiți, cum nu ți s-a mai întâmplat vreodată! E firesc să îți dorești un jurnal de bord. Până la urmă, e cea mai palpitantă călătorie pe care o vei face în această viață. Iar peste ani, caietele în care ai notat ,,perlele,, celui mic, spaimele tale sau momentele amuzante vor deveni niște ghiduri foarte utile de gândire creativa și de auto-motivare.


  Apoi, mamele scriu ca să nu se uite. Să nu se piardă pe ele, ființe inteligente, creative, surprinzătoare. În rutina primului an, cu binecunoscutul ritual alăptat-înfășat-spălat-culcat. Să își amintească cine sunt. Dincolo de suzete, pachete, bavete, rețete. Dincolo de zilele bune care curg la fel. Și de zilele rele care se învârtejesc copleșitor, de altfel.

Știi, pe vremea lui Mozart, femeile de condiție plecau la băi ca să se refacă după o naștere. Astăzi femeile cu suflet de scriitor își iau o foaie de hârtie și, cu ochii pixelați de somn, pleacă unde vor ele.

  Când se naște scriitorul? Înainte sau după mamă? Să spunem că mama o va trage de mânecă pe scriitoare. O va îndeamnă să iasă la lumină. Să povestească pentru a adormi lin un copil. Să se povestească pentru a rămâne trează ca femeie, ca om inteligent, ca spirit liber.


A     - Cărțile tale îi apropie pe cei mici de muzică atât de firesc. Crezi că vor rămâne pe acest tărâm al muzicii clasice mult timp sau se vor refugia, prea curând, în muzica tip MTV?

C. A. - Ai spus ,,firesc,,. Ei bine, acesta este cuvântul cheie. Am vrut să cobor muzica clasică de pe piedestalul aurit al culturii înalte. Să o curăț de praful snobismului, al extazului mimat. Să o ,,democratizez,,. Să o aduc într-o zona a firescului. Pentru că armonia nu are apartenențe de clasă socială. Dar are rău de artificialitate.

  Cât despre MTV-isme, nu văd niciun pericol. Copilul care a învățat să respire natural în preajma muzicii clasice va avea o ureche mult mai fină și se va proteja instinctiv de însăilările stupide de sunete. Nu înseamnă ca nu va vibra la o muzică de film bine compusă. Sau ca nu va dansa pe un ritm interesant. Va fi doar un consumator mult mai nuanțat, atâta tot.  Va ști să se răsfețe, când va dori, cu muzica marilor maeștri. Va ști cum să asculte. Și, poate mai important, va ști să caute și să aprecieze armonia. Într-o lume a stridențelor, bruiajelor, a cacofoniei.


A.  - Care este vârsta pentru care sunt mai potrivite aceste cărți? Crezi că există un singur fel de a citi o carte sau fiecare vârstă aruncă o nouă lumină asupra textului pe care îl citim?

C. A. - Scopul meu a fost să-i împrietenesc pe copii cu muzica clasică înainte ca aceștia să meargă la școală. Mi-am dorit ca acești șapte compozitori definitorii pentru canonul european să facă parte din bagajul de " 7 ani de-acasă", din trusa de supraviețuire cu care un copil pleacă în lume. Un fel de vaccin împotriva dezacordurilor și a stridențelor... 

   Ca orice vaccin, se poate face și mai târziu. Am încercat ca poveștile să aibă culoare, emoție și sens atât pentru copiii de 5-7 ani cât și pentru cei din clasele primare. Pe de altă parte, sunt mame care îmi povestesc că au plâns când au citit despre zâna Nu-mă-uita din cartea Chopin și balada stropilor de ploaie. Sau că au râs de poznele ursulețului Vasile din povestea lui Ceaikovski. Așa cum sunt părinți care îmi scriu despre micuții lor de 2-3 ani care cer Bach sau Mozart ( pronunțat cel mai adesea ,,Moțat,,); despre puști de 4 ani care respectă cu sfințenie regulile de bună-purtare la concert pentru ca li s-a citit Strauss și valsul trandafirilor de mai. Acum câțiva ani acest lucru ar fi părut suprarealist, o închipuire snoabă a unor intelectuali sclifosiți. Între timp, 120.000 de povești muzicale au plecat în lume. Iar copiii s-au împrietenit cu muzica înaltă așa cum numai ei știu să o facă: simplu, firesc, imediat.



A. -  Omul care a scris aceste cărți este unul care iubește muzica, a gustat-o devreme. Cum s-a întâmplat întâlnirea ta cu muzica? Cine ți-a ghidat pașii pe acest tărâm?

C. A. - Acasă am crescut jucându-mă sub pianina mamei, un Bechstein de secol 19 cu lumânări de bronz și efigia lui Beethoven în ebonită. Pe taburetul rotativ de dinaintea claviaturii m-am cățărat la 4 ani, iar lecții propriu-zise am început să iau la 5 ani.

Dincolo de școala de muzică, cred că acela care m-a construit ca iubitor de armonii a fost tatăl meu, inginer și admirator dependent de Radio România Muzical. El m-a învățat să ascult o simfonie, să deosebesc părțile unui concert, să înțeleg că orice compoziție are trei principii de bază: contrast, repetiție și variații. Și tot el mi-a răsplătit de fiecare dată răbdarea cu o porție bună de joacă.

   Dacă n-ar fi fost ambiția mamei de a mă îndrepta spre pian și dorința tatălui meu de a ne juca de-a compozitorii nu aș fi fost acum cetățean în patria muzicii.


A.  -   Deși în lumea în care trăim auzim mereu replici melancolice de genul ,,– Azi nu se mai citește, domnule, ca pe vremuri!,, , ,,Copiii de azi nu mai sunt precum cei de ieri!,,, eu văd în jurul meu părinți care citesc constant celor mici, adolescenți care citesc e-book sau pe suport classic, de hârtie.  Cărui tip de cititor se adresează cărțile tale?


C. A. - Am scris aceste cărți având în minte un cuib de povești în care un părinte se bucură să descopere împreună cu al său copil o lume a armoniei. Așadar, am vizat nu atât un profil de cititor, cât un fel de a citi: în tihna, cu dragoste și curiozitate.

Nici eu nu cred că lectura va pierde războiul în fața jocurilor pe tabletă sau a filmelor. Concurența e mult mai mare, atâta tot. De aici și noul trend, admirabil, al părinților care le citesc copiilor cu asiduitate și metodă. În comunism, nu ne citea nimeni după 6-7 ani, pentru că alternativele la carte erau minimale. Acum bătălia e mult mai sofisticată, drept pentru care ne profesionalizăm și noi, acei părinți care vrem să creștem niște copii cu discernământ, imaginație și independență.



A.   - Studii diferite ne spun că suntem ceea ce suntem pentru că moștenim, genetic, anumite trăsături din familie. Ni se spune și că un rol important în educație îl are mediul în care ne trăim mai ales primii ani din viață. Cum vezi tu rolul familiei în formarea tânărului cititor?

C. A. - Aici ar trebui să scriu o carte. Și poate o voi face, la un moment dat. Hai să-ți spun concret, despre cazul meu.
  Am crescut într-o familie tipică de intelectuali din clasa de mijloc. Mama, medic. Tata, inginer. Fiecare părinte și-a proiectat în mine visele. Și mi-a arătat partea lui de bibliotecă.

   Ca mamă, la rândul meu, am încercat să fiu mai ales... veselă. Malgre tout, cum ar spune francezii. Sună derizoriu, știu. Dar mi se pare că trăim într-un interval atât de încărcat de vești rele, încât rezistența prin optimism a devenit un tip rar de eroism.

Cărțile mele fac parte din aceeași strategie de rezistență.

Poate armonia, bunătatea și libertatea vor fi mărfuri rare într-o lume din ce în ce mai violentă, mai lipsită de compasiune și mai obsedată de control. A crește niște copii astfel încât să nu devină niște numere oarbe, aceasta este, cred, miza noastră. Ca părinți. Ca oameni creativi și liberi.



  Mulțumindu-i Cristinei Andone pentru timpul acordat și pentru darurile care vor merge către cititorii blogului, vă aștept cu drag în aventura descoperirii celui de-al nouălea spiriduș care a pășit în poveste, George Enescu. Pentru a fi la curent cu noutățile despre lansarea pe piață a ultimului volum, vă invit să:

1. Oferiți un like paginilor Povești din Pădurea muzicală și La drum cu Apolodor.
2. Dați de știre și altor prieteni despre concurs distribuind public acest concurs.
3. Să lăsați o întrebare într-un comentariu căreia autoarea să-i răspundă.


Concursul începe astăzi, 17 noiembrie și se va încheia pe 25 noiembrie, la ora 20. La ora 22 vor fi anunțați câștigătorii. 

Mult noroc tuturor! 


88 de comentarii:

  1. N-am avut sansa autoarei, de a fi introdusa in lumea muzicii in perioada copilariei. Trebuie sa fac asta ca adult. Insa, prin colectia Povesti din padurea muzicala, copilul din mine se apropie de muzica mana in mana cu adultul care citeste copilului propriu. Si e minunat sa fie asa! As vrea sa o intreb pe autoare: daca ar fi sa isi aleaga un taram din cele 9 povesti muzicale in care sa traiasca, din perspectiva adultului, pe care l-ar alege? Dar din perspectiva copilului?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumoasă întrebare, Ramona! Vom aduna fiecare gând de la voi și vom continua dialogul. Mulțumim!

      Ștergere
    2. Buna seara! Cel mai tare mi-ar placea sa locuiesc in casuta din mesteacan a lui Ceaikovski. In copilarie, as fi ales probabil casuta muzicala a lui Mozart sau cea a lui Bach, cu camara plina de mere:).

      Cu bine,
      Cristina

      Ștergere
  2. De la ce varsta sunt recomandate carticelele? Adina Hardau

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu dacă există o vârstă limită. Se pot citi copilului care încă nu a văzut lumina zilei și crește legănat de vocea mamei, se pot citi celor micuți sau mari, cu aceeași bucurie.

      Ștergere
    2. Buna seara!
      Cartile au cateva straturi de semnificatie care pot fi 'activate' pe rand, la 5-7 ani respectiv 8-9 ani. Tinta mea a fost ca aceasta colectie sa faca parte din educatia de baza a unui copil, pana sa intre in invatamantul gimnazial.
      Salutari din Padurea Muzicala :) !
      Cristina Andone

      Ștergere
  3. Imi doresc sansa de a putea intra cu adevarat in tainele muzicii, copilul din mine in primul rand, ca apoi sa ii prezint si EI aceste minunatii. Intrebarea sau mai mult rugaminte ar fi sa re-editati seria, ne dorim enorm aceste bijuterii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana, vom anunța pe bloc noutățile! Se lucrează la reeditarea lor și e aproape de finalizare și publicare volumul dedicat lui Enescu.

      Ștergere
    2. Multumim! Cartile vor fi re-editate la inceputul anului viitor.

      Complimente din Padurea Muzicala!

      Ștergere
  4. Multumim pentru oportunitate, Adina! Cristina, esti minunata si scrii intr-un fel care imi atinge fiecare coltisor de suflet! Chiar si cand scrii doar un simplu raspuns la o intrebare. Abia astept momentul in care ne vom intalni, in care Theo a mea o va cunoaste pe Thea a ta, in care Sashi al tau o va intalni pe Ioana mea. Inspirata nu sunt sa pun o intrebare interesanta , insa Theo ar vrea sa afle daca Mozart a avut in realitate un iepure animal de companie 😊😊😊.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Larisa,

      Si noi abia asteptam vara pentru a ne vedea!

      Spune-i micutei Theo ca Mozart nu a avut un iepure. Dar muzica lui Mozart e sprintena, libera si fara griji precum topaitul unui iepuras pe pajiste :).

      Asadar spiridusul Mozart din Padurea Muzicala da, acela a avut si are un iepuras Allegretto :)

      Imbratisari!
      Cristina

      Ștergere
  5. Am descoperit în aceste rânduri omul frumos pe care intuiam citindu-i cărțile ca îl voi descoperi. Nu pot decât sa îmi doresc sa existe cât mai multe mame-scriitor sau scriitoare-mame care sa ne incante cu vorbe meșteșugite, întâmplări cu talc și personaje minunate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Asa cum scria o mamica mai sus si pe mine ma intereseaza intreaga serie. Baietelul meu are 2 ani si am inceput de ceva vreme explorarea diverselor instrumente muzicale si avem chiar si o colectie personala de sunete distincte de instrumente. Ii place foarte mult muzica si imi cere deseori sa asculte vioara sau pianul sau chitara etc... Nu am avut o cultura muzicala, copil fiind, insa invat si eu acum, ca adult, in acelasi ritm cu el. Cautam de ceva vreme povestile muzicale, astfel incat asteptam cu mare interes reeditarea acestora. Nu am neaparat o intrebare, ci o felicitare! Proiectul acesta este chiar o inspiratie pentru orice parinte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim tare mult! Colectia va fi re-editata la inceputul anului viitor.
      Tinem aproape,
      Cristina

      Ștergere
  7. Ce ai invatat nou despre tine pe drumul scrierii acestei serii de povesti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am invatat sa imi structurez visarea, in primul rand.
      Si am descoperit ca e mult mai simplu sa te asezi la masa si sa incepi sa scrii. Decat sa astepti sine die sa-ti vina inspiratia.

      Multam tare pentru intrebare!
      C

      Ștergere
  8. Ce alte idei aveti pt urmatoarele carti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vor fi asa: Paganini, Verdi si Gershwin. Plus un proiect special de 1 iunie;)

      Cu bine,
      Cristina

      Ștergere
  9. De la ce varsta i le pot citi baietelului meu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum am zis și mai sus, se pot citi oricând, chiar din perioada în care doar visăm un pui :).

      Ștergere
  10. Poate a 3-a oara e cu noroc :). Imi doresc mult colectia si parca nu mai am rabdare sa astept reeditarea. Recunosc, sunt precum un copil :). Eu am ascultat muzica lor prima data pe la 10 ani. Am primit de la tatal meu o astfel de colectie muzicala. Am fost fascinata, nici nu prea ai alta optiune cand iei contact cu niste opere geniale. Ceea ce a reusit autoarea sa faca este remarcabil. Sa insufli copiilor dragostea pentru frumos e un lucru extraordinar, un cadou neprețuit. Daca s ar intoarce in timp si ar avea ocazia sa i cunoasca pe acesti mari compozitori, ce i ar intreba? Ce secrete ar vrea sa afle? Ar vrea sa stie ce cred ei despre minunatele povesti pe care le a scris?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna seara!

      Va rog sa transmiteti tatalui dvs complimentele mele pentru modul in care v-a apropiat de muzica.

      Interesanta provocarea dvs.. Sa vedem..

      De la Bach as vrea sa aflu cum se roaga. Pe Vivaldi l-as ruga sa imi explice metoda lui prin care le invata pe fetele orfane muzica.
      Pe Beethoven l-as intreba cine a fost, cu adevarat, Elise. De la Strauss as vrea sa invat cateva tehnici de improvizatie. Si de la Mozart principiul creativitatii muzicale. Cu Ceaikovski m-as bucura sa beau pur si simplu un ceai rusesc si afara sa ninga.

      Multumesc!
      C

      Ștergere
  11. Ce interviu minunat si ce traseu frumos au parcurs aceste carti de la o intrebare copilareasca si pana la una din cele mai frumoase colectii scrise la noi in tara! Intrebari ar fi mai multe (sunt mai curioasa de fel), scriu cateva care imi trec acum prin minte:
    - Cum a decurs procesul de creatie? Povestea era bine conturata in minte inca de la inceput sau a prins viata treptat, pe masura ce ideile erau asternute pe hartie?
    - Care a fost cel mai dificl moment intampinat (daca a existat vreunul) in scrierea acestor carti, pe parcursul celor 2 ani?
    - Daca ar fi sa rescrieti aceste carti, ati schimba ceva la ele? Din intreaga colectie, care este preferata?
    - Care sunt autorul si/sau cartile pentru copii preferate?
    - Ce anume transforma o banala carte scrisa pentru copii (si nu numai) intr-o carte cu adevarat pretioasa?
    - Care sunt proiectele de viitor? Putem visa la o crestere a colectiei (in afara de Enescu, desigur)?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc tare mult! Intrebarile dvs le voi trata intr-o postare separata. Sunt foarte, foarte interesante!
      PS: Felicitari pentru premiu!

      Cristina

      Ștergere
    2. Multumesc tare mult pentru sansa acordata si pentru alegerea mea printre cei castigatori! Bucuria mea a fost imensa! Astept cu mare interes raspunsurile si, mai cu seama, astept sa apara si urmatoarele carti ale colectiei! Ce frumos ar fi sa existe demersuri literare similare care sa trateze viata unor pictori, sculptori, chiar arhitecti - arta ar fi mult mai accesibila copiilor in felul asta!

      Ștergere
  12. Oh, ce concurs frumos! Am acasa doi baieti minunati si un munte de carti. Avem carti despre aproape orice activitate (despre mersul la gradinita, despre frati si prieteni, despre litere si cifre, despre parinti si copii, mancare sanataoasa si dinozauri, limbi straine, calatorii si desen etc.). Insa nu avem carti despre muzica. Si chiar ma gandeam cum as putea introduce muzica si altfel decat ascultand-o, in viata lor. Iata ca se poate cu povesti. Imi pare rau ca nu am descoperit mai devreme aceste carti. Vom recupera, promitem! Intrebarea mea este mai mult o sugestie: ati putea re-crea aceste carti alaturand si muzica compozitorului din poveste? Cred ca s-ar face mai usor asocierea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim! Gandim la fel :) Fiecare carte e insotita de un CD cu selectii muzicale relevante. In plus, exista o sectiune cu " descopera in muzica lui X" - cu o lista de asocieri care sa fie urmarite in timpul auditiei CD-ului.

      Cu bine,
      Cristina Andone

      Ștergere
  13. Ma bucur ca am citit interviul si am avut ocazia sa aflu mai multe despre omul din spatele cartilor. Multumesc pentru interviu! Pentru intrebari eu i-am rugat pe cei trei copii ai mei (un baiat de 7 ani si doua fetite de 5 ani) sa puna fiecare o intrebare autoarei :). Si intrebarile lor sunt:
    Cat de repede iti vin ideile pentru povesti? E greu sa scrii o carte? si Care este personajul tau preferat? Multumim! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru intrebari celor trei copii si mamei lor:)

      1. Ideile imi vin mai greu cand sunt singura si foarte repede cand sunt in aceeasi camera cu Thea si Sashi. Cred ca e vorba de un mecanism "cerere si oferta", specific maternitatii. " Mami, spune-ne o poveste" e o vraja cu efect garantat.

      2. Cartile muzicale au fost scrise putin diferit. Mai intai a fost cercetarea ( spiritul muzicii fiecarui compozitor). Apoi inspiratia, care a venit sa lege prin poveste niste imagini-cheie. Nu e neaparat greu sa spui povesti. Pentru ca sa scrii povesti, iti trebuie tehnica. Iar aceasta se invata :)

      3. Dintre personajele muzicale, preferatele mele sunt ursuletul Vasile si poneiul Mov. O, nu, o uitasem pe zana Nu-ma-uita ;) !

      Multumesc!
      Cristina

      Ștergere
  14. Deși am aflat abia de curand despre aceasta colecție, datorită micuțului Luca, ma bucur mult sa aflu ca a fi reeditata. Astept cu nerăbdare. Si mi-a făcut mare plăcere sa citesc interviul. Vreau doar sa profit de oportunitate sa multumesc Mamei Lor pentru timpul dedicat acestui proiect. Mai sunt si altele?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mama Lor multumeste Mamei lui Luca pentru aprecieri :).

      Da, vor urma si alte carti muzicale. Paganini, Verdi si un proiect special de 1 iunie:)

      Va tinem la curent!
      C

      Ștergere
  15. a treia iara speram sa fie cu noroc. Ne dorim foarte mult acest minunat set de carti si cd.uri. Fetita mea de 1 an si 3 luni chiar daca este mica vine si imi arata sa.i pun cd.ul cu Ciaickovski si apoi imi aducr cartea sa.i arat casuta sin copac. Inca de cand era in burtica ascultam muzica clasica pe youtube Mozart Betowen pentru ca stiam ca aceasta are o influenta benefica asupra dezvoltarii bebelusului.Nu am neaparat o intrebare ci mai mult aprecieri si multumiri pentru aceste creatii minunate si pentru aceasta idee frumiasa de a insufla frumosul si pkacutul copiilor . Speram sa ne numaram printre castgatori. Mukt succes in continuare

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim tare mult. Faptul ca un copil atat de mic gusta muzica clasica e o adevarata bucurie.

      O reverenta din Padurea Muzicala ;),
      Cristina

      Ștergere
  16. Baiatul meu de 8 ani a avut test la scoala despre Mozart. Nu cine stie ce informatii complicate, idei despre principalele opere. Eu nu am o cultura in acest domeniu, nu am crescut intr-un mediu care sa-mi dezvolte aceasta latura, dar, odata cu copiii mei am ascultat si invatat atat de multe despre Mozart, Vivaldi, Beethoven etc. Am aflat amandoi ca Mozart a scris prima compozitie la 5 ani, iar al meu baiat a fost fascinat. Si dna invatatoare le pune muzica clasica la scoala la orele de arte pt a-i familiariza cu marile opere si pt a-i linisti. Citind acest articol m-a frapat un lucru: cand ascultam cu baiatul Mozart mi-a spus ca sunt triste melodiile, ceea ce se pare ca nu este adevarat. Neavand la dispozitie argumente (pt ca sincer, NU MA PRICEP) nu am stiut ce sa-i spun. Intrebarea mea ar fi: cum as putea sa-l ajut sa inteleaga "marca" Mozart (pana la reeditarea povestilor, cand se pare ca ne vom lamuri amandoi mai usor)?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Roxana,

      Foarte interesanta experienta! Ceea ce a simtit baiatul tau e emotie. Un prea plin emotional creat de o muzica de o armonie supra-omeneasca. Se spune ca prea multa frumuste raneste. Seninatatea muzicii lui Mozart poate face sa vibreze sufletul unui copil cu sensibilitate poetica intr-un mod pe care el il va interpreta ca "trist'. Si mie imi dau lacrimile, de multe ori, cand ascult Mozart. E ca si cand te atinge aripa unui inger.

      Ștergere
  17. Multumim pentru inca o sansa de a ne completa colectia :) Daca ar fi sa alegeti un compozitor preferat si o poveste (din cele deja spuse sau cele ce urmeaza sa fie spuse) care ar fi si de ce?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua!

      As spune Mozart. E compozitorul complet. Ca si natura, muzica lui te hraneste mereu altfel.

      Multam,
      C

      Ștergere
    2. Compozitorul meu preferat e Mozart.

      Totusi, din colectie povestilor muzicale, cartea cea mai apropiata mie e Chopin si balada stropilor de ploaie. Zana cea uituca, calutul Vis, strada Linistii, zana Tristetii - fiecare nuanteaza acelasi registru de emotii din care se revendica muzica lui Chopin. Si muzica sufletului meu :)

      Asadar, as spune ca imi face bine sa ascult `Mozart, ca aspiratie catre armonie. Si ma recunosc in muzica lui Chopin.

      Multam,
      C

      Ștergere
  18. Poate de data asta este cu noroc si o sa ma bucur de cartile astea frumoase, de Craciun, cu nepoteii mei, mari iubitori de muzica :). As intreba autoarea, daca ar fi sa transmita un singur sfat de viata tuturor copiilor (din experienta ei de viata) care ar fi acela si de ce?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sfatul pe care il dau copiilor mei este sa colectioneze in fiecare zi ceva bun: un gand interesant, un fragment muzical, o impresie placuta. Astfel viata lor va fi nu atat un sir de incercari cat o colectie pretioasa cu titlul " bunatatea lumii".Sper ca astfel sa fie mai fericiti si sa isi creeze de mici un scut impotriva a tot ce este meschin, haotic, rau-voitor.

      Multam,
      C

      Ștergere
  19. Am citit interviul cu mare atentie si bucurie si am gasit in aproape fiecare paragraf cate o idee lla care mi-a venit sa exclam : wow, ce frumos, ce adevarat, asa este :).
    Intrebarea mea, poate retorica, este cum am putea noi, mamicile cu bloguri precum si cei care au cumparaat cartile si le-au indragit, sa facem ca aceste carti sa ajunga la cat mai multi copii, poate in gradinite, sau chiar la scoala in primele clase , acum,, ca se face muzica la un alt nivel decat cel de dinainte. Copiii sunt dornici sa afle povestea artistului, sa afle povestea de dincolo de poveste, iar in scoala cred ca pe aceasta idee ar trebui sa se mearga la multe materii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua! Multumesc mult pentru intrebarea-recomandare! Ma gandesc sa scriu o carte de metoda, un fel de ghid creativ pentru parinti si pedagogi pentru a-i apropia pe copii de muzica clasica.

      Voi reveni,
      Cristina

      Ștergere
  20. Minunat interviu! Mulţumim! Întrebările inspirate şi răspunsurile pline de miez şi sensibilitate pun într-o lumină şi mai atrăgătoare Poveştile din pădurea muzicală. Eu aş adresa următoarele întrebări scriitoarei/mamei Cristina Andone: Cum v-aţi defini parcursul de scriitoare, din perspectiva omului de litere? Îl consideraţi strict/profund legat de rolul de mamă sau gândul de a scrie “cărţile pe care aţi fi vrut să le citiţi” rămâne deschis largului orizont literar? Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua!

      Am inceput sa scriu, timid, inainte de a fi mama. Au fost mai degraba schite.

      Cred ca maturizare mea ca om de litere a coincis cu "meseria de mama". Poate pentru ca inainte eram prea tanara pentru a avea o experienta relevanta de transmis. Si pentru ca, de cand au aparut copiii, am apreciat la adevarata sa valoare fiecare clipa libera :).

      Primul meu proiect a fost o colectie de nuvele care s-a transformat, in timp, intr-un roman. Incheiat in acest an.
      Povestile muzicale au conturat mai degraba o misiune. Care inca nu s-a incheiat:)

      Multumesc mult pentru intrebari!
      C

      Ștergere
  21. Eu as fi curioasa care a fost reactia copiilor autoarei cand acestia au descoperit ca sunt protagonistii acestei serii si cum i-a influentat asta. Nu stiam ca Thea si sashi chiar exista:)) Ma bucur ca ai inclus si un scurt interviu cu Cristina Andone si as vrea sa ii confirm si eu ca a reusit ce si-a propus: azi dimineata, de exemplu, in timp ce eu faceam paturile si strangeam masa dupa micul dejun, fetitele faceau piruete si dansau ca balerinele pe muzica lui Beethoven, un concert al Filarmonicii dinBerlin, sub bagheta lui Karajan. Isi luasera si rochitele din tul peste pijamale:)) La un moment dat, a venit Elisa(4 ani si 9 luni) la mine si mi-a spus: Mami, vino sa schimbi muzica! Beethoven e prea puternic si eu nu pot sa fac balet! Ii citim povesti din padurea muzicala de pe la 2 ani si un pic...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thea si Sashi au reactionat complet diferit: Sasha s-a bucurat, Thea a fost destul de critica vis-a-vis de modul in care este desenata ( cum ii sta parul, ce fel de rochie poarta, etc). Altfel, amandoi mi-au fost de mare folos in cernerea povestilor si apoi in testarea lor.

      Ma bucur atat de mult ca exista copii care se apropie firesc de muzica clasica! Va rog sa-i transmiteti salutarile mele Elisei. Poate peste cativa ani ( vreo 5) va incerca la pian piesa de Beethoven care-i poarta numele : Fur Elise :)

      Cu bine,
      Cristina

      Ștergere
  22. De ceva timp le-am descoperit si le doresc pentru fetele mele, cat si pentru mine. Nu am avut ocazia sa răsfoiesc nici măcar una, dar suspansul este mare, la privesc ca pe niste mici "enciclopedii" si visez cu ochii deschisi momentele in care vom citi si asculta muzica. Oare nu putem sa le propunem sa fie studiate la gradinite si scoli? Ce bogăție sufletească pot sa săsească în sufletele copiilor nostri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru sugestie! Lucrez la o metoda de predare creativa a muzicii in scoli si gradinite.

      Complimente,
      C

      Ștergere
  23. Multumesc tare mult pentru intrebarile de pana acum! Sunt niste surse de inspiratie.
    Voi raspunde tuturor, desigur. Si astfel se va asterne un nou interviu, poate chiar mai viu, cu ajutorul dvs. Complimente din Padurea Muzicala!

    RăspundețiȘtergere
  24. Povara-Dragos Diana

    Care este urmatorul proiect "secret" dupa ce apare Enescu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Diana!

      Dupa Enescu va fi asa:
      - o poveste muzicala de 1 iunie
      - Paganini
      - Verdi
      - posibil Gershwin

      Asadar, mai avem multe carti de visat!

      C

      Ștergere
    2. O, ce vesti bune ne-ati dat!

      Ștergere
  25. Multumim din suflet pentru acest interviu!!! Fetita mea e curioasa sa afle
    ---De ce toti compozitorii mari sunt barbati? Oare doamnele nu stiu sa compuna muzica?
    ---De ce nu se mai inventeaza noi instrumente muzicale?

    Cu drag Manea G.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna seara! Foarte bune intrebari. Si Thea mea era suparata ca am inclus doar compozitori barbati. Creativitatea muzicala e un dar rar. Iar dintre doamnele care au compus ( si au avut acces la educatie muzicala), nici una nu s-a ridicat la un nivel care sa-i permita includerea intr-un canon clasic. Clara Schumann, de exemplu, sotia lui Robert Schumann. Sau Fanny Mendelssonhn, sora celebrului Felix. E pur si simplu o chestiune de statistica: cu cat baza e mai restransa, cu atat mai putin probabil sa apara un fenomen atat de rar precum creatia muzicala semnificativa.

      Cat despre instrumente, acestea se tot inventeaza. Dar nu au fost ( inca) incluse intr-o orchestra de muzica clasica, cu exceptia, poate, a viorii electrice :)

      Cu bine,
      Cristina

      Ștergere
  26. Minunat interviul si experientele de copil si mama a autoarei. E tare frumos sa afli cum se naste asa o colectie de carti, din intrebari si curiozitati si vise... si ma bucur ca le pot spune fetitelor mele ca Sashi si Thea sunt reali.

    Fetitele noastre iubesc muzica in general, si au inceput sa descopere muzica clasica prin intermediul unei parti a Povestilor din padurea adormita. De cand am luat cartile am facut o regula: cartea se citeste doar pe muzica spiridusului.

    Fetita mai mare (5 ani) in special citeste si reciteste cartile spiridusilor. Uneori muzica lui Beethoven o sperie, sau Chopin o face sa planga, dar mi le cere din nou. Imi spune senina: "Mami, vreau sa stau singura sa ascult muzica asta si sa plang putin." Toate le resimte mai adanc.

    Cateva intrebari cu privire la carti:
    1. Preferintele muzicale, culinare, etc ale spiridusilor sunt reale cu cele ale compozitorului? (De cand a inteles diferenta dintre real si imaginar, fiica mea ma intreaba: mami, asta e chiar adevarat, asa cum scrie?!)

    2. Ce ati recomanda ca prim instrument de studiat pentru copii: vioara vs. pian?

    3. Cu toate ca iubim cartile si preferam sa citim inaintea oricarei alte forme de informare, ne-am intrebat daca v-ati gandit la ecranizarea cartilor - mini serie cu Thea si Sashi in descoperirea muzicii clasice, coloana sonora chiar muzica compozitorului?
    Poate... Ar fi mai accesibil pentru mai multi copii? Ar ajunge in mai multe case? Chiar a parintilor ne-pasionati de citit... o alternativa la alte desene, mai putin educative.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna seara!

      Aveti un copil sensibil, trebuie sa tineti seama de acest lucru toata viata. Si sa-l hraniti cu emotii si culori pentru ca sufletul sa i se deschida catre lume.

      Iata raspunsurile:
      1. Preferintele sunt rezultatul afinitatii de brand. Asadar, daca muzica lui Strauss ar fi o persoana, ar adora stralucirea, bezelele, auriul, candelabrele, etc. Strauss Fiul ( cel adevarat) a avut o copilarie modesta, apoi, in perioada de glorie, a trait in excese. Pe mine m-a interesat ca acei copii sensibili care imi citesc cartile sa inteleaga spiritul muzicii unui compozitor. Nu atat biografia acestuia. De ex, lui Strauss Fiul, in copilarie, ii placeau carnatii- ceea ce nu prea "rimeaza" cu muzica glam a acestuia.

      2. De obicei, pianul. E mai "vizual". Dar depinde foarte mult de copil.

      3. Ecranizarea cartilor...ce vis frumos! Ne gandim la o animatie care sa apara in format de app. Dar e un proiect pentru urmatorii 3-4 ani...

      Multumesc tare mult!
      Cristina

      Ștergere
  27. Buna seara. Citim cu mare placere cartile d-nei Cristina Andone, mai ales ca dumneaei a fost foarte draguta si ne-a facut 2 dintre ele cadou. Pe mine ma intreseaza un lucru: unde le mai pot gasi ca sa le fac cadou in stanga si-n dreapta? multumesc. cristina andrei, piatra neamt

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multam, draga Cristina! Ma bucur tare mult ca va incanta povestile muzicale! Cartile vor fi re-editate la anul. Tine-ne pumnii!
      Cristina

      Ștergere
  28. Eu nu am avut parte de astfel de cărți când eram copil. Mi le doresc pentru copilul meu si odată cu el învăț si eu despre acesti maeștri. Aceste cărți se găsesc de cumpărat in librarii sau online?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna seara! Intreaga colectie va fi re-editata la inceputul anului viitor. Si atunci cartile vor fi de gasit atat in librarii cat si pe site-uri. Va tinem la curent!

      Cristina Andone

      Ștergere
  29. V-ati gandti la un poriect - carte cu sonor? La baiettii mei au mare cautar cartile cu sunet.
    FB: Cristina Poepscu
    Share: https://www.facebook.com/popescu.cristina.167/posts/10208326337815604

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E o idee foarte interesanta, pe care o vom explora. Probabil ca va fi destul de scump pentru o editura din Romania sa publice carti cu butoane sonore.

      Ne-am gandit insa la un app cu muzica, intr-un format mai interactiv decat cel obisnuit.

      Multam tare!
      C

      Ștergere
  30. Alina Oana Popescu21 noiembrie 2016 la 03:36

    Observ ca multi copii trăiesc emoții destul de bine definite atunci cand asculta muzica clasică.
    Există si materiale care ajuta la intelegerea emoțiilor de catre copii, dar pana acum eu am găsit doar texte, imagini, culori care ajuta in acest sens.
    Daca ati fi rugata sa colaborati la un ghid de intelegere a emoțiilor prin muzica, ce materiale muzicale ati propune pentru: bucurie,tristețe, exuberanța,furie,indrazneala,teama?

    Va multumim pentru aceste carti, abia asteptam sa le avem si noi (avem 2 copii cu drag de muzica) :)
    Va dorim sa va indepliniti toate planurile frumoase! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc tare mult pentru intrebare! Este o provocare complexa. In parte, am raspuns chiar prin povestile muzicale.

      Avem urmatoarele asocieri:
      - bucurie: Mozart
      - tristete, teama: Chopin
      - exuberanta: Strauss
      - indrazneala, furie: Beethoven

      Pofta buna de muzica!
      Cristina Andone

      Ștergere
  31. Poate sunt eu nestiuitoare, dar cum pot comanda cartile???????multumesc, Mari

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartile ( toate cele 120.000) din colectia Povesti din Padurea Muzicala nu se mai gasesc niciunde. Vor fi re-editate la inceputul anului viitor.

      Cu bine,
      Cristina

      Ștergere
  32. Sunt cadru didactic, profesor de matematica. Parerea mea, ceea ce predau copiilor, este ca matematica se regaseste peste tot si ca este o foarte stransa legatura intre muzica clasica si stiintele exacte. Ai nevoie de o disciplina, de o precizie si totusi de multa creativitate pentru a le face, a le intelege si a le iubi (si matematica si muzica). In contextul actual, cu programa scolara existenta, cu copiii care prefera Tv, tableta, calculator etc. in detrimentul cartilor este tot mai greu sa le trezesti interesul pentru muzica clasica, din pacate (multi dintre ei nefiind expusi deloc nici acasa). Ce abordare ati folosi dumneavoastra (daca ati avea puterea formala) sa faceti o schimbare in bine in educatia noiilor generatii? Ce sfat aveti pentru noi, educatorii acum? Va multumesc si astept cu mare interes o alta perspectiva.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamna profesoara,

      In primul rand, complimentele mele pentru munca dvs de a cladi oameni.

      Aveti dreptate, copiii sunt expusi la atatea medii "tentante" incat e mult mai greu acum sa ii apropiem de muzica, de poezie, de pictura. Si totusi... Cred ca in primul rand trebuie sa schimbam armele. Cultura inalta trebuie promovata, fara niciun fel de menajamente, in maniera vibranta a brandurilor comerciale. Avem nevoie de culoare, de emotie si de umor pentru a-i apropia pe copii de adevaratele valori. Iar aici cheia este creativitatea. Trebuie sa coboram statuile de pe piedestal, sa le suflam viata si poveste, sa le coboram in piata orasului. Altfel, vor ramane prafuite si ...anonime pentru majoritatea trecatorilor. Vor fi niste prilejuri de discursuri poleite la aniversari. In rest, niste suporturi triste pentru porumbei.

      Cu bine,
      Cristina Andone

      Ștergere
  33. Alexandra Petre Tanase22 noiembrie 2016 la 00:35

    Minunata colecție.
    Ce va urma? Cu ce anume ne veți mai încânta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru intrebare! Urmeaza Enescu si hora razelor de soare, in ianuarie. Apoi, in vara, o poveste muzicala de 1 iunie :). Si, probabil in septembrie, Paganini. Toate aceste trei carti sunt gata ca text. La Enescu e finalizata si ilustratia. Visul meu este sa mai scriu o carte despre Verdi si una despre Gershwin pentru a avea un canon muzical complet, incluzand opera si jazz-ul.

      Multam tare,
      Cristina Andone

      Ștergere
  34. De cateva zile stau si ma gandesc ce intrebari as putea sa pun astfel incat sa castig??!! Imi doresc foarte mult aceste carti, dar din pacate am aflat tarziu de ele, cand nu se mai gaseau de cumparat. De ce le vreau asa de mult? Pentru ca ati reusit sa transmiteti o poveste, dar mai ales emotii...asa ca prima intrebare este: ce credeti ca ajunge la cititor prima oara, povestea sau emotia? (am citit undeva ca o mamica a plans cand a ascultat si citit una dintre carti). Ce carte va facut pe dvs. sa plangeti? Am vazut ca urmeaza o noua poveste, cea a lui Enescu, pe care o astept cu mare nerabdare. De ce l ati lasat "la urma", ati ales compozitori straini si nu ati inceput cu el?Procesul artistic a fost mai dificil la aceasta carte din cauza ca e vorba de un compozitor roman? Cum va schimbat scrierea acestor carti, ca mama si ca scriitor? Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Nicole,

      Cred ca pentru a colectiona emotii orice cititor are nevoie de un cadru narativ, De un personaj de care sa se apropie. De o o poveste pe care sa o urmareasca.

      Incerc asadar sa brodez o poveste pentru a da forma unei emotii care altfel s-ar dizolva. Si ma straduiesc ca fiecare rand sa vibreze intr-o anume armonie: fie rotund-grava ( Bach), fie sprintara ( Mozart) fie visatoare ( Chopin).

      Cat despre Enescu, aveti dreptate, mi-a fost mult mai greu sa pun punct proiectului tocmai pentru ca era vorba de compozitorul sufletului nostru national. Si intotdeauna aveam sentimentul ca ar mai fi ceva de adaugat. L-am lasat la urma tocmai pentru ca pentru mine e o incununare a colectiei. Va fi cartea cel mai migalos lucrata, va asigur.

      Cat despre felul in care aceste carti m-au schimbat ca mama- scritor, va pot spune ca Povestile din Padurea Muzicala mi-au colorat, in primul rand, casa. Avem planse peste tot pe pereti, pe pian. Apoi copiii s-au bucurat mult sa "vada" ilustrate povestile pe care le auzeau in fiecare seara, inainte de culcare. Pentru mine personal, colectia a insemnat o amanare de 3 ani a romanului pe care il aveam in lucru. Si pe care l-am incheiat abia vara aceasta :). Nu regret. Ma bucur ca am putut impartasi cu 15.000 de copii pasiunea mea pentru muzica si pentru armonie. Cred ca frumusetea are nevoie de ambasadori :).

      Va multumesc tare!
      Cristina


      Ștergere
  35. Bună ziua, oameni dragi! Eu sunt Florina, MamaLor.  Am trei copii cu vârste intre 5 luni și 5 ani. Îmi dau silința sa mă ocup de ei cât pot de bine,  din toate punctele de vedere dar in special de sufletul lor. Ii indrum spre frumos, citim, pictam si facem multe activitati creative impreuna. Iar pentru asta, de cele mai multe ori, e nevoie de liniște. Am căutat asta cu orice preț,  am vrut un mediu în care sa ne auzim sau sa putem asculta liniștea.  Din acest motiv am ales sa scoatem televizorul din casa. Avem doar un mic aparat radio. Uneori ascultam slujbele bisericești de pe Trinitas, alteori putina muzica "gălăgioasa" de pe posturile comerciale și uneori muzica clasica. Indiferent de alegere fetele îl scot singure din priza după scurt timp pe motiv ca e mai bine în liniște.  Oare am făcut o alegere buna ca le-am crescut fără "zgomot de fundal"? Fetita cea mare merge la canto și îi place foarte mult sa cânte.  As vrea sa o înscriu și la cursuri de pian deși, nu stiu de ce, am o retinere. Poate de teama sa nu-i încarc programul. Întrebarea mea este: în ce ordine sa fac lucrurile, sa insist cu muzica în casă și apoi sa o îndrum spre pian sau invers? Problema e ca noi, părinții,  nu avem nici un fel de "talent" sau cultura muzicala. În mod sigur cărțile dumnevoastră ne-ar ajuta pe toți!  Și încă o întrebare,  dacă nu e cu supărare,  cu ce fel de muzica sa încep acasă?
    Mulțumesc anticipat pentru răspuns! Și va mulțumesc și pentru aceste minunate comori!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua!

      Ideal ar fi sa existe un mediu muzical acasa, altfel copilul va intelege cu greu de ce trebuie sa faca atatea game si arpegii pentru a produce niste piese cu care urechea lui nu este obisnuita.

      E foarte bine sa aveti liniste in casa. Un radio deschis in permanenta devine, cum bine ati spus, zgomot de fond care nu mai este receptat decat ca o sursa difuza de oboseala.

      Puteti asculta muzica in fiecare zi, insa in intervale dedicate. In cazul dvs, v-as face urmatoarea recomandare:

      - incepeti cu valsuri. Strauss. Ceaikovski. Chopin. Valsul e optimist, usor de receptat si va spori imediat buna-dispozitie

      - incercati apoi Vivaldi. Veti descoperi ca ati mai auzit deja cele 4 concerte Anotimpurile si le veti aprecia nuantat

      - seara incercati niste nocturne de Chopin. Nu prea au cum sa dea gres

      - Si, in fine, intr-o zi de duminica puneti Concertul no 1 de Ceaikovski. Cred ca va fi o revelatie:)

      Pofta buna de muzica!
      Cristina Andone

      Ștergere
  36. Irina Irina (Olaru)22 noiembrie 2016 la 05:28

    De ce e nevoie de muzica? De ce asculta omul muzica? Nu ma pricep la muzica si nu ma atrage nimic din ce e acum la radio sau tv. In afara de colindele ce le ascultam de Craciun, nu am gasit nimic sa imi placa. Ce-i drept la muzica clasica nu m-am gandit sa o ascult. De cate ori auzeam de compozitori celebri imi ziceam: "ah, opera... snobism si cineva care canta prea tare pentru urechile mele" Dar, de cand caut carti sa le citesc copiilor, am aflat de Padurea Muzicala si povestile ei. Am citit un pic despre muzica clasica si am aflat ca ar fi altfel decat credeam, am citit ca ar fi un fel de terapie, e adevarat? Pe mine m-ar ajuta cel mult murmurul unui parau, caci mi-ar aminti de copilarie, de bunici si casa lor de langa padurea cu un parau rece ... E adevarat ca muzica clasica i-ar ajuta pe copii sa fie creativi? Sa gaseasca altfel de solutii la probleme? Sau sa-si imagineze mai multe solutii pentru o problema? Ar fi minunat! Chiar sunt curioasa daca e asa si vreau sa ascultam acceasta muzica. Abia astept ca povestile sa fie reeditate si sa vad si eu de ce sunt atat de frumoase. Cu siguranta baiatul meu cel mare se va bucura de carti noi, de povesti noi. El nu adoarme niciodata pana nu-i citesc. Cel mic nu stie ce sunt cartile, el le-ar roade, are abia 7 luni. 8 noi carti ar fi un cadou minunat! Si am vazut ca va aparea o poveste si despre un compozitor roman: Enescu. Imi place tare mult ideea! Va fi mai usor sa-i atrag pe copii spre muzica clasica, sper sa le placa! Veti scrie si despre alti compozitori? poate Ciprian Porumbescu? Sau despre mare? E vreun compozitor care sa fi avut marea drept muza? Sunetul valurilor, al pescarusilor? Marea imi aminteste de rasetul copiilor care se joaca... sau de diminetile infrigurate cand asteptam cu nerabdare caldura soarelui dar totodata vroiam sa mai stea la rasarit caci tare frumos mai era! Si era liniste... Va urez sa aveti multa inspiratie, sa mai scrieti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Muzica, armonia sunt modul in care D-zeu ne vorbeste.
      Insa, sunt de acord cu dvs, snobismul ingheta tot ce atinge: chiar si un concert dumnezeiesc de Mozart va fi doar o mima prafuita daca il ascultam pentru.. a fi vazuti. Scopul meu este sa-i invat pe copii sa se bucure de muzica clasica la ei in camera, cand sunt singuri. Nu cand "da bine". Si sa mearga la concert ca la o sarbatoare a muzicii nu ca la o etalare de toalete si de etichete.

      Cat despre intuitia dvs legata de inspiratia muzicala legata de apa, este vorba de o lunga traditie. M-as opri asupra muzicii impresioniste de sfarsit de sec 19 si inceput de sec 20: Ravel cu Ondine si Une barque sur l'ocean, Debussy cu La mer si Reflets dans l'eau.

      Pofta buna de muzica :) va doresc!
      Cu bine,
      Cristina Andone

      Ștergere
  37. Întrebare: Dacă ati da timpul înapoi ce ati schimba din viața dv? Felicitări pentru aceste bijuterii pe care le-ati creat! Sper ca in proiectele viitoare sa regăsesc si compozitorii romani! Imi place îndeosebi Porumbescu!! Mult spor in toate! Mihaela Mocanu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O intrebare extrem de complexa...

      As schimba asa:
      - zilele in care nu am zambit desi eram fericita
      - zilele in care mi-a fost teama ( Dumnezeu nu-ti da niciodata mai mult decat poti duce)
      - as sterge toate zilele in care Thea si Sashi au avut febra mare sau au fost in spital
      - as mai avea un copil, al treilea :)
      - as incepe sa scriu mai repede, poate dupa facultate
      - as inchide bine poarta in seara in care catelusa mea Kitty s-a piedut fara urma, in prima ninsoare a anului 1999
      - as filma-o pe bunica mea draga care m-a crescut, astfel incat sa nu ii uit vocea peste ani

      Ma opresc aici :)
      Multumesc!
      Cristina

      Ștergere
    2. Mulțumesc pentru frumosul răspuns! Draga Cristina toate acestea le as schimba si eu in viața mea... dacă s ar putea!! Eu am doi copii, de 4 si 7 ani! Încă e timp sa ma perfecționez!!!�� Domnul sa va ajute in toate lucrurile bune si frumoase pe care le faceți!

      Ștergere
  38. Multumim pt. cartile d-voastra, minunate ! Pe cand o reeditare, pt. ca ne lipsesc Vivaldi si povestile de Crăciun? Dupa Enescu urmeaza Porumbescu ? O zi minunata !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim pentru aprecieri! Colectia va fi re-editata la anul, incepand cu luna februarie. Iar Enescu va poposi in librarii in ianuarie, cel mai probabil. E o idee minunata un proiect dedicat lui Ciprian Porumbescu! Complimente din Padurea Muzicala, Cristina Andone

      Ștergere
  39. Fascinanta colecție,cu multa munca iată am aflat dar ce a ieșit e minunat!Hopa,am început sa vorbesc in rime...Noi n-avem decât trei cărți din toată colecția si a fost de ajuns sa-mi dau seama cat de valoroasa e. Daca mi-a plăcut mie ca mama,cu siguranță și copiii sunt fascinați.
    Draga Cristina,ti-ar fi plăcut sa trăiești pe vremea lui Mozart?
    Si care e prima ta amintire de când ai ascultat prima oara muzica clasica?...de exemplu eu mi-aduc aminte de Enescu de la ora de muzica din generala(aveam o profesoara ce venea cu vioara și ne cânta...of,cum de n-am știut eu atunci ce privilegiați eram!) și ma fascina și cum povestea despre el. Si acum iubesc muzica lui Enescu...îmi trezește o emoție aparte...asta nu înseamnă ca ceilalți compozitori nu-mi plac...încă visez sa ajung la Salzburg,hi,hi.

    RăspundețiȘtergere
  40. De la ce varsta sunt potrivite aceste carti? Multumesc. Alexandra Nicolae

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua! Cartile sunt create pentru copiii din invatamantul pre-scolar si primar. Puteti incepe re-povestirea lor de la 3 ani si, treptat, sa ajungeti la lectura completa in jurul varstei de 5-6 ani. Intre 7-9 ani copilul isi va consolida cunoasterea muzicii clasice si va intelege mai bine termenii de teorie muzicala.

      Cu bine,
      C

      Ștergere
  41. Un interviu foarte frumos!Ma bucur ca am putut afla mai multe despre cum s-au nascut povestile muzicale si mai ales despre cea care le-a asezat asa frumos in cuvinte! Banuiam eu ca e o inima de mamica la mijloc! :) Asa se explica eficienta diagnosticarii si tratarii "gripei" nemultumirii! Noi inca aplicam reteta ori de cate ori banuim ca "boala" vrea sa recidiveze. Carticica cu "Baf" si ariciul este una dintre preferatele baieteilor mei.
    M-am framantat toata saptamana ce intrebare sa va pun. E un mare privilegiu, dar si o imensa responsabilitate sa scrii carti pentru copii. Ma bucur ca v-ati luat in serios aceasta responsabilitate si ati ales, ca prin povestile dumneavoastra, sa cultivati ceva frumos in inimile copiilor, cum este dragostea de muzica.
    V-ati putea oare gandi la un viitor proiect prin care sa le inspirati copiilor un dor coplesitor si nestavilit pentru carti, un dor care sa poata fi transmis si parintilor si sa-i molipseasca deopotriva? Sa poata gusta putin si sa anticipeze ce mare comoara se ascunde in timpul petrecut imreuna, citind. O comoara care ramane peste ani, la fel ca amintirea unei pianine ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O intrebare -inspiratie. Multumesc! Ma voi gandi la acest proiect pro-lectura. Poate pornind de la cuibul nostru de povesti..

      Complimente!
      C

      Ștergere