Prima carte pe care o voi dărui aici, pe blog, e cartea unui scriitor cu o bogată activitate publicistică, Adrian G. Romila.
Pe rând, în biblioteca mea s-au așezat cărțile lui: ”Imaginea Raiului în cultura populară. Eseu de antropologie” , ”De-a dragostea și drumul. Stații de lectură” , ”În drum spre sud. Roman de aventură”.
Ultima carte publicată , ”Radio în zăpadă” (Tracus Arte, 2014), a venit în dublu exemplar și mă voi despărți de unul dintre ele pentru a face o bucurie unui cititor iubitor de proză scurtă.
Ce e de făcut?
1. Dați like paginii LaPunkt
2. Dați like paginii La drum cu Apolodor
3. Lăsați un comentariu în care să relatați cea mai frumoasă amintire legată de sărbătoarea Crăciunului.
Concursul va dura o săptămână, de azi, 3.12.2014, până pe 13.12. 2014, iar câștigătorul va fi extras pe 14 decembrie, cu ajutorul Random.org.
Spor la scris și cărți cât mai bune pentru ore de lectură nesfârșite!
Draga Adina.
RăspundețiȘtergereTocmai mi-ai amintit ca trece timpul... iar eu parca nu mai am o chemare sa citesc orice... E asa o inflatie de scriitori.. mi-e lehamite ! Pe de alta parte nu am nici o carte a lui Adi... Pot sa spun că imi era model, in multe privinte !!! Il vad mai apropiat de savant, de om de stiinta, mai putin in rolul de scriitor de romane... Zic nu mi-ar strica sa incep sa il citesc. (un radio in zapada)... ca tot e zapada pe aici.
Bună, Costin! Eu citesc cartea acum, mai am câteva pagini și o termin. Voi scrie într-un post separat cum am simțit eu cartea aceasta. Ideea de bază e că mi-a fost drag să mă întorc la poveste. Fără artificii, fără tehnică de prisos, povestea aceea spusă cu har, care te ține prins în mreje și care te face să numeri filele cărții în speranța că mai sunt destule, că nu te rupi din lumea pe care o construiește autorul prea curând. :)
RăspundețiȘtergereNu am o singura amintire frumoasa de Craciun. Toate Craciunurile copilariei mele au fost deosebite si destul de uniforme. In ajun asteptam sa se culce parintii ca sa ma strecor la televizor sa mai vad inca o data "Singur acasa" sau alt film de Craciun si eram super obosita dimineata. Dar evident ca prima grija era sa imi arunc ochii (si mainile) sub brad si sa vad ce cadou am primit. Apoi ne pregateam de plecare pentru masa de la bunica care se punea la 12. Cantam colinde cand ajungeam si apoi ne inghesuiam cu mic si cu mare in jurul mesei care mereu parea mica pentru cati eram, dar mereu plina si cu mancare dar si cu voie buna. Acum astept noi amintiri cu Maria care acum la aproape 9 luni isi va sarbatori primul Craciun
RăspundețiȘtergereCea mai frumoasa amintire sunt mesele in familie din copilarie si nerabdarea cu care il asteptam pe Mos Craciun. Pentru mine Craciunul inseamna miros de brad, aroma de cozonac cald si multa bucurie!
RăspundețiȘtergereNu cred ca exista o singura amintire, care sa fie declarata cea mai frumoasa, in cazul meu. Oricum pt mine Craciunul inseamna perioada copilariei, bradul impodobit, joaca afara la derdelus, mamaie care iesea dupa mine dezbracata, pana in capatul ulitei, ca sa-si ia acasa una bucata nepoata uda si inghetata, prajituri in cuptorul sobei, etc. Pot sa scriu pana maine asa. Imi pare rau insa pt ai mei copii care, oricat ma straduiesc sa facem impreuna lucruri intetesante si atractive, nucred ca au puterea de a se intipari in minte si de a ramane acolo peste decenii, asa cum sunt amintirile mele despre aceasta perioada a anului. Gata ca te-am plictisit :)))
RăspundețiȘtergereCea mai frumoasa amintire este cea de anul trecut, cand am petrecut primul Craciun cu bebe Mitzu. Amintirile legate de Craciun sunt pline de veselie, voie buna si de aroma portocalelor.
RăspundețiȘtergereNicio șansă! De fapt, mă faci să-mi amintesc alte secvențe, de care uitasem. Și noi uitam și de frig, și de foame, uitam de numărul de ore pe care le petreceam la sanie. În Constanța e mai greu - zăpada dispare mai repede, deci și amintirile celor mici vor fi altele, altfel :).
RăspundețiȘtergereEra atunci cind ne-am strins din nou gasca veche la ai mei acasa...si ne simteam din nou bine impreuna ca si cum nimic nu se schimbase. Acum iar nu ne mai vedem decit foarte rar si atunci niciodata toti. Daca imi place ceva la acesta sarbatgoare este ca dintr-o data avem din nou timp pentru noi si pentru ceilalti.
RăspundețiȘtergereCea mai frumoasa amintire / amintiri legate de Craciun sunt de cand eram mica si mergeam impreuna cu ceilalti copii de pe scara (aproximativ 17) la colindat prin blocurile vecine. Cand Ne dadea cineva drumul la usa existau doua posibilitati: sa ne deschida si restul in acelasi timp, sau sa nu ne dea drumul. Va imaginati 18 voci cantand "Astazi s-a nascut Hristos?" sau |Domn, Domn sa-naltam?"
RăspundețiȘtergereCea mai frumoasa amintire legata de sarbatoarea Craciunului, o am de acum doi ani. am fost la colindat impreuna cu copiii, si dupa ce am ajuns acasa ne-am jucat pana am daramat bradul. Copiii erau asa de fericiti incat nici nu am reusit sa ma supar. Globurile cazute pe jos le-am dat de-a dura de la unul la altul, iar beteala am agatat-o de lustra. Am ras, am dansat si ne-am jucat pana tarziu, iar cand ne-am dus la culcare am observat ca eram toti plini de sclipici.. :)
RăspundețiȘtergereEra 1 noaptea si apa calda venea foaaarte greu. deci ne-am culcat asa. :)
As vrea sa ma intorc inapoi in timp, sa retraiesc Craciunul acela.
Monica Bercea: Cea mai frumoasă amintire de Crăciun e ziua împodobirii bradului împreună cu cei băieţii mei. Nimic nu e cum vreau eu ci cum vor ei:globuleţe mai mult pe jos decât în pom, decoraţiunile sunt puse fără a ţine cont de aspect ci de preferinţa lor, adunate grămadă pe înălţimea la care ajung, desene cu Titanic sau cu Moş Crăciun, bradul nu e drept dar nu contează pentru că totul e perfect! Aşezăm bradul la geam-să-l vadă moşul-şi aşteptăm... Lipseşte zăpada, amintirea Crăciunului copilăriei.
RăspundețiȘtergere