A trecut Crăciunul iar eu mă uit la bradul împodobit și-mi doresc să prelungesc mult, cât mai mult, starea de bine în care ne-am instalat în perioada aceasta. E un fel de refuz de a păși în timpul istoric, de a părăsi timpul sacru, care pare să nu treacă și care păstrează starea aceea de bucurie, de pace interioară, concentrarea pe noi înșine, trăită, paradoxal, în timp ce ne gândim la sensul profund al celor pe care le trăim.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu