Pe 23 aprilie
este sărbătorită, începând din
1996, Ziua Internațională a Cărții. Se marchează, în această dată,
trecerea în eternitate a doi mari scriitori, William Shakespeare și Miguel de
Cervantes.
Tot pe 23 aprilie s-au născut autori precum Gib Mihăescu (1894),
Halldór Laxness, scriitor islandez, laureat Nobel (1902), Vladimir
Nabokov(1899) şi Manuel Mejía Vallejo (1923).
Autori, editori, librari, bibliotecari și cititori
iau parte la expoziții de carte, lecturi, dezbateri, la manifestări care s-au mutat în on-line, cu scopul de a crea noi punți între autori, cărți și cititori din
cele mai diverse medii.
De-a lungul timpului, în lumea cărților au avut loc
schimbări majore. Cartea în format tradițional a fost înlocuită de cartea
digitală, fiecare dintre ele fiind mijloace prin care informațiile s-au
propagat dincolo de timp și spațiu.
Meditând la scopul lecturii și la relația pe care o
avem cu noi înșine grație cărților, azi, mai mult decât oricând, ne bucurăm că
avem șansa de a ne îndulci singurătatea grație cărților. Citim alături de cei
dragi, evadăm în spații nemărginite, ne întoarcem și le povestim și celorlalți
despre întrebările cărora le-am găsit răspuns deschizând o carte.
Ce ne-am propus pentru azi:
2. Să intrăm pe pe https://www.mozaweb.com/ro/lexikon.php?cmd=getlist&let=7 și vedem, în 3D,
cum arăta Teatrul Globe, din Londra, unde a fost director Shakespeare (https://www.mozaweb.com/ro/Search/global?search=shakespeare&lexikontypeid=7)..
3. Să
plecăm într-o Călătorie prin Galaxia Gutemberg
- https://www.mozaweb.com/ro/Microcurriculum/view?azon=dl_88 .
4. Să
vizităm o biliotecă digitală, cum ar fi cea Unesco - https://www.smartradio.ro/poti-merge-online-gratis-la-biblioteca-unesco/.
5. Să
aruncăm o privire în cele mai frumoase biblioteci din lume:
6.Să ne
creăm propria carte, de tip flipbook: https://www.mozaweb.com/ro/Search/global?search=realizare+carte&lexikontypeid=7,
urmărind sugestiile de aici.
Cartea despre care am simțit nevoia să vorbesc în ultimele zile, carte care m-a surprins plăcut, este Insula orfanilor, de Laurel Snyder. Citită în paralel cu micul meu pasionat de lectură (M., 10 ani), cartea mi-a depășit cu mult așteptările.
Mi s-a întâmplat să mai întâlnesc la Editura Arthur cărți care mi s-au părut ușor incomode, nu foarte reușit concepute. Titlul acestui volum mi s-a părut dramatic, așa că, o vreme, am ocolit-o. Abia după ce M. a devorat-o, într-o singură zi, m-am apropiat de ea să văd ce i-a atras copilului atenția și dacă este cazul să o recomand și altora.
Evident, lectura mea a fost alta decât a lui M.. Dacă el a reținut firul narativ de bază, ideea de aventură a unor copii izolați fără voia lor și fără a ști motivul pentru care stau singuri pe o insulă, eu am sesizat ușor elementele de intertextualitate, felul în care povestea aceasta comunică, peste timp, cu alte povești clasice.
În contextul pandemiei care ne-a izolat pe toți în propriile case, peste o lectură obișnuită a cărții, s-a suprapus una, involuntară, în cheie actuală. Ca și cele nouă personaje izolate pe insulă, și noi ne-am trezit, brusc, că ni se limitează universul, că trebuie să facem din puțin mult.
Ni s-au impus niște reguli și ni s-a cerut să le respectăm, chiar dacă nu toate ne sunt pe înțeles. Regulile acestea mi-au adus aminte și de Biblie și de legile sfinte pe care Adam și Eva ar fi trebuit să le respecte pentru a nu tulbura echilibrul lumii perfecte în care își trăiau eternitatea. Echilirul perturbat al Raiului are drept efect alungarea din rai a ,,copiilor,, neascultători. Ca și strămoșii biblici, Jinny nu este pregătită să devină Matură, să educe cu blândețe și limite ferme un copil, să respecte legile create pentru a o ocroti, chiar și atunci când îi depășesc puterea de înțelegere.
Finalul cărții este, pe cât de neașteptat, pe atât de profund. Când faptele tale produc consecințe la care nu te-ai așteptat, tot ce ai de făcut este să-ți asumi ceea ce ești și să mergi mai departe, oricare ar fi riscurile. Să mergi mai departe crezând că, dincolo de ceea ce vezi, există un Creator și un sens.
,,Undeva, acolo, dincolo de barcă, era o altă lume. Jinny nu putea să o vadă, dar trebuia să fie. Alternativa era îngrozitoare, era inimaginabilă. A decis să creadă în asta. Să creadă cât putea ea de tare. Viitorul și trecutul ei așteptau. Acolo se găseau răspunsuri. Spera că e pregătită pentru ele.
- Doar mi se pare că e sfârșitul, le-a spus Jinny vântului și depărtării.
Odată ce-a spus asta, a știut că era adevărat.,, (Insula orfanilor, de Laurel Snyder, Editura Arthur, 2019, traducere Mariana Buruiană, p. 260)
Voi, ce ați făcut frumos de Ziua Internațională a Cărții?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu