StoneMania Bijou. Poveste de iubire cu mărturii

 

Despre ,,a dărui,,  și ,,a primi,,

Mi-e tare drag să pregătesc daruri. Mi-l aduc în minte pe cel/cea căruia/căreia vreau să-i înseninez ziua și mă gândesc la tot ce știu despre el sau despre ea. Revăd clipe în care am surprins un zâmbet, o privire caldă, speranțe oglindite în priviri, dureri care să-i copleșească gândurile. Îmi imaginez, apoi, cum deschide cutia în care, între falduri delicate de hârtie mătăsoasă, se ascunde o clipă imortalizată.  Acolo, în cutia-surpriză, încerc să așez lucrușorul acela simbolic, care să aducă bucurie. Care să aducă lumina pe chip: ,,Ce m-a ghicit! Ce-mi place!,,

Pietre semiprețioase (Sursă foto: Pixabay)

Colier malahit (sursă foto -StoneMania Bijou)

 Frau și casa ei cu farmec

Pe Frau Sonia am cunoscut-o într-o zi în care călătoream cu trenul spre Viena. Drumul lung e tovarăș bun al poveștilor spuse pe îndelete, la o cafea băută, ca pe vremuri, în vagonul restaurant.

Am depănat firul amintirilor, descifrând în cuvinte întrezăriri de visuri care s-au împlinit, de suferințe depășite cu eleganță. În lumea din care venea Frau, femeia era o doamnă. Elegantă, puternică, fragilă, educată. Era sufletul casei. Din gândurile ei se hrăneau copiii, din dragoste își lua omul ei putere să meargă mai departe.

La Frau, fiecare detaliu era atent gândit. Nu purta orice haină, nu punea pe trup orice bijuterie. Era ea însăși o atitudine unică și îți spuneau despre asta rochiile albe, până în pământ, părul încă blond, lăsat pe umerii delicați, cerceii de peruzea care-i luminau obrazul.

Set turcoaz /peruzea (sursa foto - StoneMania Bijou )

Ea mi-a povestit pentru prima dată, cu pasiune, despre pietrele semiprețioase. Despre lumea din care veneau, despre sacrificiile celor care le aduceau la suprafață și le vindeau pentru a-și face viețile mai bune, dăruind ceva din energiile pământului pe care trăiau visătorilor căutători de frumos din întreaga lume.

Prima vizită la ea acasă a însemnat și prima lecție mai serioasă despre lumea magică a culorilor și formelor încremenite. În salonul în care ne servea cafeaua, la loc de cinste se afla colecția soțului ei. O geodă îți fura privirea de cum puneai piciorul în cameră. Movul ametistului te ținea pe loc, în timp ce ea depăna povestea minerilor din Cavnic care o descoperiseră. Ca să poată trăi, vindeau asemenea flori de mină colecționarilor. Nu era nici prea mare, nici  cea mai prețioasă. Dar era a lor. Când o ținea în mână, se vedea la gura minei. Erau studenți, tineri. Îi așteptau pe minerii care ieșeau din șut, murdari și obosiți. Le întinseseră în dar mici flori, amuzați de încântarea lor. Povesteau răbdători despre vremurile de demult, de când mina producea cât să trăiască bine și să-și poată întreține familiile. Ei îi ascultau și le urmăreau privirile în care blândețea ascunde tristețe și resemnare.

Geodă ametist (sursă foto -Unsplash)

Călătorii și pietre mărturii

Gustul poveștilor presărate cu pietre de hotar îl prinseseră acolo, în Maramureș. De oriunde veneau, aduceau acasă măcar o piatră, cât de mică. Putea fi o piatră brută sau o bijuterie, mereu valoroasă prin amintirea de care se lega. Putea fi, uneori, doar o imagine care le încântase privirea și le hrănise pasiunea comună pentru tot ce este frumos.

Inimă (sursă foto: Pixabay)

       Despre ametist aflaseră destul de repede că nuanțele de mov și violet care le încântau ochii au și un corespondent în felul în care acest cristal influențează energia ființei care îl ține aproape. Au zâmbit și și-au spus că tot răul va sta departe de ei, că toată suferința îi va ocoli și doar bunăstarea le va trece pragul. 

Gândul ei a mers mai departe: se și vedea cu un prunc în brațe, povestindu-i despre oamenii buni din munți și despre legendele lor cu zâne care-i apără pe cei drepți. După ce trecuseră și pragul Muzeului de Mineralogie de la Baia Mare, fascinația pusese stăpânire definitiv pe ei. Știa acum că, de drag, va folosi oricând și frumusețea și energia magicelor pietre ca să aducă și mai mult bine în căsuța lor. În bagaje, odihnea un fragment dintr-o rocă de calcit în nuanțele cerului. Dacă bebelușilor le alunga neliniștea, lor, celor mari, se pare că le amplifica energia, îi ajuta să depășească toate obstacolele. ,,Și asta va trece,,, îi șoptea o voce caldă în urechi. Muzeograful pasionat care îi ghidase le-ar fi putut vorbi ore în șir despre spiritualitate și felul în care pietrele au însoțit drumul oamenilor de-a lungul mileniilor. Sonia se amuzase văzându-l cu câtă convingere le spunea că un cristal de calcit, pus în apropierea patului bebelușului, alungă stările negative. Iar părinților, le amplifică energia, îi ajută să fie mai activi, intuitivi, cu o memorie de invidiat. Studia piatra pe toate părțile și vedea îi ea promisiunea celor mai dulci clipe: acelea în care s-ar fi oglindit în ochii propriului prunc. Îi va povesti despre ei, despre munte și cer, despre ape și păduri, îi va spune povești și-i va cânta, legănându-l. Când va mai crește, îl va lua în marsupiu și îl va ajuta să descopere lumea văzută de sus. Vor fi doar ei trei și vântul.

Calcit albastru (sursă foto -StoneMania Bijou)

Seninul cerului, apa, muntele și energia pietrelor sacre (sursa foto:Pixabay)

Cu gândul la viitor și la dorințele lor, de pe unde veneau, aduceau cu ei cristale de cuarț în nuanțe de alb, roz, albastru sau fumuriu. ,,Piatra iubirii,, se găsea ușor și colecția lor se îmbogățea cu noi și noi achiziții, fiecare cu povestea ei, fiecare cu amintirea ei unică. Primul pe care îl găsiseră se transformase într-un inel. Montura frumoasă de argint o ajuta să-l poarte cu ea oriunde. Era de ajuns să-i alunece privirea spre mână și un zâmbet îi lumina chipul, alungând orice supărare. Își imagina felul în care cristalul intră în armonie cu energia corpului ei, felul în care se vindecă orice dizarmonie  din corpul energetic. Se simțea tânără, sănătoasă. Se simțea iubită.

Inel. Cuarț roz (sursă foto - Pixabay)

 Pe rafturile bibliotecii, din loc în loc, câte un pomișor cu pietre semiprețioase punea ordine în energia casei. La rădăcină, îi picura câte un strop de ulei de lavandă, de neroli sau de iasomie și îl lăsa să se disipeze lent în cameră. Se bucura de starea de relaxare pe care o induceau aromele și își spunea că vor potența efectul cristalelor. Multicolore, pietrele naturale influențau sănătatea și creativitatea. Aleseseră împreună fiecare fragment pe care cei din magazin îl prinseseră în crenguțele lor. Îi aminteau de pădurile prin care cutreierau în vacanțe, de bucuria cu care îmbrățișa trupul arborilor bătrâni. O pace adâncă se așternea peste ea și o însoțea și când coborau spre lumea lor, spre oraș. Pacea aceea era starea în care putea fi ea însăși, starea în care putea așterne pe hârtie gânduri, lucra la proiecte provocatoare, găsi soluții inedite fiecărei probleme.

                 

Copăcel cu pietre semiprețioase (sursa foto - StoneMania Bijou)

Copac (sursa foto - Pixabay)

 StoneMania Bijou. Pasiunea pentru cristale ca mod de a fi

Treptat, descoperise și pe străduțele Bucureștiului mici comori. Pasionați de tradiții creaseră magazine în care se putea uita ore în șir. Timpul nu mai curgea, rămânea doar încântarea aceea de copil căruia Moș Crăciun i-a dăruit chiar sacul cu jucării și nu știa ce să aleagă din el. 

 A simțit nevoia să învețe. Să afle mai multe despre fiecare pietricică pe care până mai ieri o judeca mai ales după aspectul ei. Purta cu ea, ca port-bonheur, un chihlimbar auriu în care o libelulă își oprise zborul. Simțind netezimea lui, i se părea că poate călători în timp, într-o zi cu mult soare, în care rășina a capturat, pentru eternitate, zborul îndrăzneț al micii insecte. 

Chihlimbar (sursa foto - StoneMania Bijou)

Zi de toamnă, cu lumină de chihlimbar (sursă foto - Pixabay)

            

 În magazinul de pe Bulevardul Carol, la StoneMania Bijou, a descoperit și cristalele care se potriveau, conform credințelor ancestrale, scriitorilor. Inspirația pe care o căuta ea în natură părea să fie mai ușor de găsit dacă pe lângă ea ocrotea pietre de citrin, aragonit, carneol, ochiul tigrului sau kyanit. Despre ultimul descoperise că nu avea nevoie de curățare pentru că nu putea acumula energii negative.  Își spunea că oamenii au de învățat de la toate elementele pământului. Iată, o piatră mărturisește despre iertare și compasiune, despre liniște și comunicare ca modalități de soluționare a conflictelor.  

Pe biroul ei, pietrele aceste care îi puteau stimula creativitatea se perindau, pe post de press papier. Îi plăcea să scrie și să-ți odinească privirea pe ele, să caute vreun răspuns mai greu de găsit în luciul lor. 

Inspirație din natură

Peste ani, pe Frau Sonia am regăsit-o plimbându-și nepoțica pe malul mării. La fel de elegantă, cu aceeași lumină în priviri. I-am arătat mâna pe care purtam o brățară de larimar. Și i-am povestit că dragostea ei pentru povești depozitate în pietre semiprețiose mă inspirase. Pe fetița mea, Larisa, o botezasem așa în amintirea mării pe care noi, părinții, o iubeam și a cristalelor pe care tatăl ei mi le dăruise. Larimar - era Piatra Delfinilor și combina iubirea pentru o fetiță și pentru infinitul mării în forme, culori și sunete. 

Bratara confectionata cu Larimar sfere 10mm (pietre semipretioase naturale) si argint 925 (sursă foto - StoneMania Bijou)

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021, proba nr. 17, sponsorizată de  StoneMania Bijou.

    Fotografii de pe site-ul StoneMania Bijou, de pe StoneMania Bijou (pagina Facebook), de pe Pixabay, Unsplash și din arhiva personală. Colaje realizate pe https://www.canva.com.