marți, 19 octombrie 2021

Cu Favi.ro poți crea acasă atmosfera „cozy” care te reprezintă

 

Sigla FAVI.ro


     Casa – de la vis, la realitate


A existat un moment în evoluția mea când am realizat că a avea o locuință este un vis la care mă raportez obsesiv. ,,Casa,, aceea pe care o visam părea o veritabilă Fata Morgana care ispitea, era minunată dar se tot îndepărta de mine. A trebuit să iau o mică pauză și să analizez ceea ce se întâmpla. Deși făceam pași pe drumul care transforma un ideal în ceva palpabil, apăreau tot felul de piedici. Povesteam și aici că ni s-a întâmplat să cumpărăm o casă și să nu simțim că este, cu adevărat, căminul nostru.   Descopeream vicii ascunse, învățam pe propria piele câte defecte pot avea locuințele și ne costa timp, bani, dar mai ales pacea aceea pe care o căutam constant.

Pauza în căutarea casei pe care mi-am oferit-o mi-a pus ordine în idei. Am înțeles destul de repede cât de ușor greșeam în tranzacțiile pe care le făceam. Ne lipseau sfaturile competente, ceva mai multe cunoștințe cu privire la piața imobiliară dar ne lipsea și un echilibru interior, ceea ce se traducea în decizii impulsive, timidități nelalocul lor, ezitări și ,,aruncat al banilor pe geam,,. Câteva luni mai târziu, cu gândurile puse în ordine, am pășit pe ușa apartamentului care urma să devină căminul nostru. Poate nu ultimul, dar unul în care să gustăm tihna.

 

De la ,,un acoperiș deasupra capului,, la ,,binele de zi cu zi,,. Documentarea

După renovarea apartamentului, am ajuns la etapa în care a trebuit să decidem ce stil ne dorim să aibă casa noastră. S-au născut, firesc, întrebări precum: Cine sunt eu? Ce mă reprezintă? Ce mă face, cu adevărat, să mă simt bine? Posibilitățile care se deschideau în fața fiecărui răspuns erau atât de multe, încât ajungeai rapid să te zăpăcești dacă nu aveai o idee clară despre rezultatul către care îți doreai să te îndrepți.

Documentarea a presupus navigat îndelung pe internet, salvarea fotografiilor, alegerea unei palete de culori care ni se potrivea și nouă. Ne oprisem la nuanțe delicate de albastru. Mie îmi aminteau de petalele florilor de liliac, soțului de albastrul valurilor mării. Efectul era cam același asupra amândurora: o liniște se așeza în noi, un sentiment cald. Aici era locul nostru.

Idei de mobilier culese de pe diferite site-uri, articole de pe bloguri, filmulețe pe you-tube s-au dovedit resurse utile pentru a ne defini stilul și pentru a decide ce tip de mobilier, ce articole sanitare sau ce decorațiuni ar trebui să folosim. Provocarea a trecut la următorul nivel atunci când a fost nevoie să și achiziționăm tot ce era necesar într-o casă de om.

FAVI.ro, motorul de căutare care te aduce în mileniul III

 

Descoperirea motorului de căutare FAVI.ro a fost însoțită de un ,,așa da,,. În sfârșit, aveam senzația că nu rătăcesc chiar prin cel mai încâlcit labirint. Căutările se simplificau, ideile se coagulau mai rapid.

Ne-am convins repede că Favi.ro devenise cel mai mare motor de căutare pentru mobilă și decorațiuni din România grație ofertei imense: aproape un milion de produse, provenite din peste 250 de magazine, se organizau în fața ochilor noștri. Am testat diferite modalități de a selecta caracteristicile pe care le preferam și am ales cu grijă ce ni se părea adecvat nevoilor noastre: stil, culoare, preț, material, categorie, cele mai scumpe produse, cele mai ieftine sau oferte care se aflau în topul preferințelor vizitatorilor/cumpărătorilor și ar fi putut fi cele mai bune și pentru noi.

Lansat în Cehia, în 2015, motorul de căutare FAVI.ro este folosit cu succes de clienți din Slovacia, Ungaria, Polonia, Croația, Suedia, Italia, Marea Britanie. Clienții români îl folosesc și ei din 2018, cu real succes. S-a dovedit una dintre cele mai practice creații ale începutului de secol 21, adecvat modului nostru de trai, dorinței noastre de a recrea în locuințe ceva din armonia aceea pe care o intuim în natură.

Apoi, pentru că nici noi nu reușeam să luăm toate produsele la o singură comandă, ne-a fost util să le găsim organizate în categorii foarte clare: mobilă, decorațiuni, corpuri de iluminat, material utile în diverse reparații sau modernizări (incluse la rubrica Reconstrucție), bucătărie și sufragerie. Pe unele dintre produsele de care ne-am îndrăgostit le avem încă salvate pe site, la rubrica Favorite. Încă nu le-a venit vremea să completeze decorul pe care-l tot aducem mai aproape de ideal zi de zi. Am realizat, la un moment dat, că nu ne mai grăbim prea tare, că nu ne dorim o casă ,,terminată,,. În mare, lucrurile erau la locul lor. Ce se adăuga, erau exact acele obiecte, acele detalii care fac dintr-un loc oarecare un cămin, un spațiu care te adăpostește dar te și completează, devine parte din propria ființă. Așa se face că, în cadrul aranjat cu toată grija, lucrurile ajungeau să spună o poveste, una doar a lor, care se împletea cu povestea casei și a locatarilor ei.


Sursa: FAVI.ro


Materialele

Înainte de a alege orice altceva, am stabilit că ne dorim să avem o casă care să ne amintească de copilărie, de grădini, de câmpurile nesfârșite de acasă, de soare, vânt și mare. Mai în glumă, mai în serios, băile au ajuns să aibă pe pereți și pardoseală faianță și gresie care aminteau de nisip, de galbenul stins al câmpurilor arse de secetă. Ne răsărea câte un zâmbet pe chip de câte ori intram la duș și vedeam faianța simplă, elegantă. Ne încărca de energie doar să vedem tonurile stinse, să auzim sunetul apei care stropea gresia, curgând spre rigolă. O cabină cu pereți de sticlă, privirea care trecea liberă prin spațiul neîncărcat al băii. În regulă, aici a ieșit ce trebuie. Lumânări parfumate, o plantă care poate trăi și cu lumină mai puțină, prosoape albe, din bumbac pufos. Tablou complet.


Sursă foto: FAVI.ro

Culorile și non-culorile

       Un soi de oboseală, poate, dar și nevoia de a face terapie prin culoare zi de zi, de a ajuta mintea și corpul să se relaxeze, ne-a determinat să alegem albul  pentru zugrăveală, dar și un albastru delicat, înrudit cu un lila stins. Nu ne-a fost teamă de ,,albul de spital,,.  Mobila în tonuri de alb și albastru marin a completat ansamblul. Țesături moi, făcute din fibre de bumbac, lână sau mătase, au fost alese mai apoi, în tihnă, păstrând aceeași coerență. Am renunțat la coerența deplină, totuși, când am gândit un colaj de fotografii care să ne ajute să evadăm în acele amintiri culese în timpul călătoriilor în patru sau când am inserat, în geamul ușii de la sufragerie, fluturi delicați. Ne puteam lăuda, prin urmare, că suntem plecați după fluturi chiar și atunci când ne retrăgeam în căldura casei noastre.



Arhiva personală


     Lumina

      Când am pășit prima dată în apartamentul care ne-a devenit casă nu am văzut cât de mult avea nevoie de o renovare, nu m-a interesat acest detaliu în primul rând. M-a fascinate lumina caldă de toamnă care inunda fiecare cameră. Dormitorul avea fereastra care dădea spre crengile unui tei care se îmbrăcase în toate nuanțele de galben și verde. Bucătăria dădea spre aleile mărginite de copaci bătrâni, ale căror crengi adăposteau mai multe păsări ca niciunde în oraș. Tabloul căpăta sonor mai ales vara când o mierlă cânta până târziu în noapte. Luminii acesteia i-am adăugat noi, mai târziu, nuanțe noi, care să îmblânzească noaptea și să ne ocrotească liniștea serilor. Lămpi cu picior înalt luminează fotolii în care citim, desenăm sau doar visăm.                                                                     Lustrele, ca niciodată, am avut curaj să le comandăm direct de la producător, cu ajutorul FAVI.ro. Au sosit bine ambalate și ne amintesc și azi de emoțiile îndepărtării fiecărui strat de carton, de hârtie și de încântarea de a descoperi că erau chiar mai frumoase decât în fotografii.


                        

  

    Voi ce descoperiri ați făcut pe când vă făceați din casă un loc doar al vostru? M-aș bucura să lăsați un gând, un comentariu care să mă inspire.



Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021, proba nr. 6.

Fotografii de pe site-ul https://favi.ro/ și din arhiva personală. Colaje realizate pe https://photo-collage.net/.


duminică, 17 octombrie 2021

Cu Vindem-Ieftin.ro faci diferența dintre ,,o casă,, și ,,căminul nostru,,

  

www.facebook.com/vindemieftinro



„Toată lumea știe că anumite lucruri sunt irealizabile până când vine cineva care nu știe acest lucru și le realizează.” (Albert Einstein)

 

 De la ,,casă,,, la ,,cămin,,

          Fiecare experiență prin care am trecut când am cumpărat o locuință a fost și un prilej de creștere interioară, de reală dezvoltare personală. Ne-am aflat în situația de a cântări foarte bine când și de ce ar trebui să cumpărăm o locuință, ce tip de locuință achiziționăm, dacă luptăm până la capăt pentru un vis sau dacă renunțăm, ce e mai important în anumite situații, la ce detalii am putea face rabat atunci când cumpărăm sau renovăm.

          În prima fază, am știut că vrem să cumpărăm, să avem un loc ,,al nostru,,. Apoi, am realizat că nu este destul. Pentru că poți locui într-un spațiu în care să nu te simți ,,acasă,,, poți tânji, în continuare, după un loc care să te reprezinte, care să te odihnească, să-ți permită să crești, să fii cu adevărat tu. Așa se face că, atunci când am devenit proprietari, una dintre principalele noastre preocupări a fost aceea de a transforma apartamentul achiziționat într-un loc în care să ne fie bine, să existe lucruri și colțuri din casă care să ne aducă bucurie prin ele însele. De la culori, la texturi, de la materialele de calitate, la micile decorațiuni, toate aspectele ni s-au părut importante. Așa că a fost nevoie să ne așezăm, să ne sfătuim, să înțelegem, mai întâi, cum percepe fiecare dintre noi ideea de ,,cămin,,. Apoi, am început să ne documentăm și am găsit o cale să transformăm visul în ceva palpabil, care să ne încarce de energie mulți ani de acum încolo.

    

Vindem-Ieftin.ro – site-ul care ne-a salvat bani și timp

          Dacă a renova o casă este o provocare, a renova o casă de unul singur e și mai greu. Pentru că prețul de achiziție a fost mare, ne-am asumat să facem noi mai mult efort în a aduce în contemporaneitate aspectul casei noastre, deși ne-ar fi fost cu mult mai simplu să implicăm oameni care doar așa ceva fac și chiar știu cum să abordeze corect fiecare etapă din transformarea unei locuințe. O echipă de meșteri, însă, ar fi presupus alte împrumuturi și nu ne doream așa ceva. Ne-am apucat serios de studiu. Cum omul meu era destul de îndemânatic, s-a dovedit că proiectul nostrum DIY nu era chiar imposibil. Deci, după ce a scos din casă tot ce nu ne era util, după ce a curățat pereții până la tencuială și a scos tot ce înseamnă obiecte de uz sanitar, ne-am aflat în ipostaza celui care trebuie să și construiască, nu doar să dărâme. Și aici a început coșmarul. Alergătura prin magazine și nesfârșitele nopți în care citeam, căutam sfaturi despre glet, ciment, ferestre termopan, parchet, gresie păreau să nu se mai termine. Când aveam senzația că ne apropiem, apărea câte un detaliu care ne punea iar pe jar. Apoi, realizam că trece timpul, că plătim, simultan, rată și chirie, că e complicat să găsești materiale și ieftine, și bune. De unde visam să economisim bani serioși muncind noi, am început să pricepem că și timpul acesta scurs până la mutare costă. La fiecare decizie pe care o luam se puteau strecura erori, deci puteam pierde timp și bani, pentru că dura și costa să repari (dacă se putea repara!).

         

https://vindem-ieftin.ro/categorie-produs/amenajari-interioare/gresie-si-faianta/bucatarie/

https://vindem-ieftin.ro/categorie-produs/amenajari-interioare/usi/usi-interior/



  Acesta a fost momentul când am descoperit site-ul Vindem-Ieftin.ro. Ne-a plăcut ideea după care se orientau și aspectul prietenos al magazinului on-line. Am studiat cu atenție informația, am sunat și am descoperit la capătul firului oameni care își cunosc meseria și o fac cu pasiune.

Satisfacția dumneavoastră finală este principalul nostru obiectiv!

Vindem-Ieftin.ro s-a dovedit soluția pentru nevoia noastră de a procura materiale de calitate, la prețuri decente, într-un timp scurt. Ne doream, în același timp, sfaturi care să ne permită să dăm apartamentului nostru un aspect modern. Făcusem planul să integrăm cele mai noi îmbunătățiri, pentru că nu era de dorit să intervenim prea curând cu modificări. Așa că, după ce am refăcut instalația electrică și pe aceea sanitară, am făcut necesarul de material și, cu lista realizată într-un document word, ne-am așezat la computer și am verificat prețurile din depozite, din hypermarket-uri și de pe Vindem-Ieftin.ro. Am tras concluzia, rapid, că merită să cerem o ofertă și am completat formularul de pe site.

S-a dovedit că a colabora cu echipa din spatele acestui magazin virtual presupune să ai câteva avantaje clare:

1.    - reduci timpul necesar documentării;

2.    - eviți cumpărarea unor produse inadecvate;

3. - găsești soluții și pentru cele mai dificile provocări, pentru cele mai pretențioase sau îndrăznețe proiecte;

4.    - obții, în funcție de cantitate, cele mai bune prețuri (poți negocia, deci);

5.  -   intri în clubul VIP și întâlnești acolo consultanți care păstrează  legătura cu acei clienți care își doresc un plus de informație dar și facilități suplimentare, conforme fiecărei etape parcurse în proiectele pe care le au în derulare.

 

https://vindem-ieftin.ro/


  Cine sunt Vindem-Ieftin.ro


          Fondatorul Casei de Comenzi Vindem-Ieftin.ro este Cosmin Răileanu, care își propune să creeze o afacere unică în România. Prin intermediul site-ului, marfa ajunge mai repede la cel care are nevoie de ea, fiind evitați intermediarii. Bine ambalate, produsele ajung la destinatar, nu mai zac prin depozite, nu au de suferit pentru că sunt manipulate des.

   Înființată în 15 iulie 2014, firma s-a dezvoltat constant. Echipa de consultanți s-a mărit, astfel încât azi există 22 de oameni care preiau comenzile și le proceseză în cel mai scurt timp. Dacă în 2014 au fost onorate  700 de comenzi, în 2020  s-a ajuns la 7612 de comenzi care confirmă eficiența acestui mod de a lucra. Sunt doar câteva dintre detaliile care pe noi ne-au convins.

Cumpărătorii cărora se adresează acest concept sunt unii capabili să se folosească de internet pentru a se informa eficient, să discearnă detaliile esențiale din avalanșa de resurse de pe internet. Apreciindu-și publicul, echipa Vindem-Ieftin.ro creează pârghii cu ajutorul cărora să-i motiveze pe cei care intră pe site să dea o comandă care să cuprindă materialele necesare pentru a-și duce proiectele la bun sfârșit, în cel mai scurt timp. Riscurile sunt minimizate, maximizându-se avantajele. Clienții mulțumiți sunt încurajați să încarce recenziivideo care surprind momentul în care sunt descărcate mărfurile în curțile lor sau rezultatele obținute grație utilizării lor. Consultanța poate fi cerută la orice oră, pe site, prin email sau la telefon.

 

Săptămâni bune de muncă și un final așteptat

 ,,Acasă,, pe care l-am vizat nu este încă pe deplin, așa cum l-am gândit. Nu avem, încă, toată mobila, mașina de spălat vase nu este montată. Căutăm decorațiuni, obiecte care să completeze ceea ce am gândit până acum. Dar casa noastră a prins chip în alb și albastru, ne liniștesc și culorile, și căldura din ea, ne sunt dragi chiar și micile asperități ale tencuielii, pe care varul încă nu le-a acoperit. 






Casa noastră încă se transformă, ca și noi. Creștem împreună. Ea ne-a dat, însă, curaj să renovăm și baia locuinței de la țară, să o aducem și pe ea în secolul 21. Am prins curaj.









Pe voi ce vă ajută să vă simțiți acasă? Ce sfat util ați descoperit renovând sau construind o casă. M-aș bucura să lăsați un comentariu mai jos, să învățăm și din peripețiile altora.

 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021, proba nr. 5.

Fotografii de pe site-ul https://vindem-ieftin.ro/ și din arhiva personală.

 

joi, 14 octombrie 2021

AVBS Credit. Competența, perseverența și bucuria, ingrediente ale reușite lui Valentin Anghel


 





 Visul și ,,nu se poate,,-ul aferent

            Vi s-a întâmplat vreodată să vă doriți un lucru care era foarte important pentru voi dar să vi se nască în minte, în aceeași clipă ,,gândul că ,,NU SE POATE!,,, că nu aveți voi așa noroc? Dar să vă așezați să cugetați serios în legătură cu visurile voastre, să-l alegeți, cu grijă, pe cel mai important dintre toate, să vă hotărâți că el trebuie să devină realitate și, delicat sau foarte ferm, cel mai drag om din viața voastră să lase un ,,NU SE POATE,, să vă copleșească? Poate ați și făcut pași să traduceți ideile în fapt și nu v-a venit chiar ușor să rezistați figurilor serioase care vă transmiteau, constant, că vânați fluturi pe câmpii, că sunteți doar un naiv care, bineînțeles, va regreta îndrăzneala de a fi încercat. E posibil să fi apărut, în drum, dificultățile inerente și, de lângă voi, să fi răsunat, la fel de firesc precum respirați, un ,,- E, eu ți-am zis că n-are rost!,,? Ce v-a făcut, totuși, să mergeți înainte? De ce nu ați abandonat?

 



 Chiriaș, proprietar? Cum să dai cu zarul înaintea următorului pas




          Acum mulți ani, cu vreo două-trei vieți în urmă, am avut marea șansă de a învăța pe propria piele cum vine treaba cu statul prin gazde, cu rezolvarea uneia dintre nevoile primare, aceea de a avea un acoperiș deasupra capului. Studenția se terminase, deci, cu sau fără note mari, dispăruse șansa cazării ieftine prin cămine. Drumul către o cazare decentă s-a dovedit mai greu de intuit decât strategia obținerii de rezultate bune pe la examene. Dacă pentru bursa studențească îți foloseau creierul, intuiția, rezistența fizică la efort îndelungat, ca să dai de o gazdă pe care să o și poți plăti tu, tânărul debutant, aveai nevoie de o combinație între noroc și documentare serioasă care nu-ți ieșea mereu. Prin urmare, uneori găseai ceva decent și-ți mai luai o slujbă ca să achiți și cheltuielile lunare (chiria o plăteai din salariul tău măreț de abia ieșit de pe băncile școlii). Alteori, era modestă chiria, camera faină tare, dar, ghinion, soțul gazdei solicita și el ceva beneficii și propunea și-o reducere a costurilor cu întreținerea. Următoarea cazare, căutată în regim de urgență, te aducea în ipostaza celui care e binevenit la domiciliu doar când are de plătit. În restul timpului, e bine să nu deranjezi, gazdele vor liniște, sunt în vârstă. Totuși, duminica poți urmări împreună cu doamna casei ,,Din dragoste,, și poți confirma că doar fetele de azi sunt așa neserioase, pe vremuri, domnule, nu se întâmpla așa ceva.

          Nevoia de a deveni proprietar se năștea firesc. Gândul că e chiar imposibil, însă, răsărea constant. Prețurile, ironie, îi cântau în strună gândului nefericit. Degeaba citeai că, ,,în afară,,, lumea nu se încurcă cu de-astea, nu stă să plătească o viață credite. Stă în chirie și-și trăiește omul viața. O fi, dar viața ta… nu prea semăna a viață și ai fi vrut tot mai mult să ai unde pune capul seara liniștit, să ai unde invita un om drag la o cafea și la o poveste pe îndelete.

          De la scânteia aceea care spunea că trebuie să iei o casă, la documentul care confirma că ai o casă, cărarea ducea prin n peripeții. Sigur nu uiți experiența de agent imobiliar. Nu, nu ai vândut nimic. Ai învățat timp de o lună cum se mănâncă o pâine în imobiliare și ai ..cumpărat. Ce? O casă. Prima ta casă, o garsonieră. Ai pus pe hârtie dorința, ai setat stațiile intermediare și ai mers, pas cu pas, ca melcul, spre visul tău. Bun, e posibil să te fi identificat cam tare cu melcul, că și căsuța ta amintea de el. Micuță, dar caldă, liniștită, DOAR A TA. Erai cineva. Erai…proprietar. Și era o și mai mare izbândă în spatele noii tale realități, ai luat căsuța și ai scăpat de chirii fără să faci un credit. Cum? Păi, cu pași mici. Cu răbdare de chinez bătrân care pune ban pe ban, din proiecte diverse, deoparte. Cu muncă de convingere dusă cu părinții. Te știau mai visător, de unde să fii tu în stare să-ți iei casă? Dar puseseră și ei o parte, strânseseși și tu, te mai și împrumutaseră prietenii și rudele. Era o reușită. ,,Nu e bine, mamă, să fii dator la bănci!,, îți răsunase mereu în cap. Nu e. Ne descurcăm fără. Mai ales că nici băncile nu discută cu specia asta de client, cu el, debutantul. Nu e chiar om, promite că se face, da…nu e. Și nu rentează să-i oferi un credit bancar.


            Sursă foto - pagină https://www.facebook.com/BrokerValentin

 

  Sfatul potrivit

          De ce vă spun povești ,,de demult,,? Poate și pentru că, la fel de multe precum istorisirile mele sunt și greșelile pe care le poți face, mai ales tânăr și naiv, dacă nu ai cui să ceri un sfat bun atunci când pleci să cumperi o locuință. Veți spune că mie mi-a cam ieșit prima tranzacție imobiliară (norocul începătorului!). Adevărat. Dar nu era chiar tot ce-mi doream. O singură cameră, bloc de prin anii `74, chicinetă în loc de bucătărie. Suficient de mult spațiu pentru o singură persoană, la 10 minute de locul în care munceam, de piață, magazine, la vreo 20 de minute de mers pe jos de central orașului. Nu erau prea multe mofturi de făcut. Un preț bun al proprietății, aflat din întâmplare, pentru că am avut curajul să întreb, deși anunțul avea alt preț, mult mai mare. Abia când am vândut proprietatea am realizat că nu ar fi stricat, totuși, dacă aceeași bani i-aș fi investit într-un apartament de două camere, care s-ar fi vândut cu un preț mult mai mare. M-am speriat la vizionare de cât de dărăpănat era și, știind că nu am prea mari resurse să-l repar, dădusem repede înapoi. Cu mintea de acum, l-aș lua și aș găsi o cale să-l aduc la stadiul în care să fie locuibil. L-aș îmbunătăți treptat. L-aș vinde în profit, chiar dacă discutăm despre o piață atipică, pe care orice se poate întâmpla, oricând.

          La a doua proprietate am descoperit alte moduri de a rata obiective propuse. Deși nu foarte clar formulat în mintea mea, îmi dorisem să avem liniște, să fie o casă tihnită. Nu ne-a prea ieșit. Acum, ghidați de agentul imobiliar, am gafat în doi. O cale ferată secundară ne cam trecea pe sub geamuri. Sigur, treceau cam două trenuri pe lună pe acolo, după spusa doamnei care ne prezenta imobilul. I-a scăpat să ne spună care ,,lună,,, din ce dimensiune temporală/ de pe ce planetă. Pentru că nouă ne treceau, câteva săptămâni mai târziu, și câte zece trenuri pe zi pe sub ferestre și a trebuit să facem alte ,,mișcări,, inteligente: să ne punem termopane cât mai performante și aer condiționat. Cum de ce aer condiționat? Ca să putem respira! Descoperisem că nici silozul care se vedea un pic mai încolo nu era chiar siloz. Era o stație de epurare a apelor reziduale și, ca o glumă bună, lucra acolo un Dorel care uita să regleze cum trebuie ceva pe la instalația pe care o supraveghea competent. Două cartiere cădeau secerate de miresme grele.

          Teoretic, povestea acesta e una normală în devenirea bunilor cetățeni. A unora, cel puțin. Aș fi vrut, totuși, să-mi fi spus vreun vecin ce ne așteaptă. Aveam rude pe scară, obișnuite cu realitatea, care nu au avut vreo grijă să ne povestească și nouă despre cum e pe la ei. Și mai aveam ceva minunat: creditul care ne adusese mai aproape de casa visurilor noastre.  Să plătești o rată și să locuiești cum o fi nu e chiar ce-ți doreai.

Creditul- între secolul 20 și secolul 21

Acum vreo 15-20 de ani, ca să iei un credit bancar îți făceai timp să treci pe la cât mai multe instituții de profil, puneai câte întrebări te pricepeai, mergeai acasă cu soția și făceați sfat. ,,Care e cea mai bună ofertă? Unde sunt dobânzile mai mici? Sunt mai mici? Sau au costuri ascunse? Ia și ochelarii, vezi că scrie ceva cu litere foarte mici. Ce zice? DAE? ROBOR? Ce-or fi astea? A, nici tu nu aveai prin școală ceva materii care să zică și cum să faci ca să nu plătești toată viața un credit luat în glumă? Of! Și ziceai că erai bun la școală…tot degeaba!,, Un credit imens ne luasem și noi, pe doar 30 de ani. Investit într-un apartament cu n hibe, creditul nu mai părea o idee fericită. Aș fi vrut atunci să știu ce rost are și cum te poate scuti de urmări grave sfatul unui broker de credite, cum este să colaborezi cu instituții bancare care propun cele mai bune soluții pentru clienții lor. Și aș fi dorit încă un lucru esențial: să fac acest pas fără să pierd timp prețios, bani mulți. Fără să ajung cu sănătatea într-un impas pe fondul stresului acumulat îndelung.

 

2021. Pasiunea pentru lucrul bine făcut și AVBS Credit

Despre posibilitatea accesării unui credit ghidați de sfatul competent al unui  broker am aflat mult mai târziu, ușor nedumerită, neîncrezătoare. Cum să nu ceară omul bani pentru serviciile sale? Cum să te sfătuiască, să alerge el pe la bănci, notari, să-ți facă el  tot dosarul pentru credit și să nu te usture buzunarul mai apoi? Bun, am prins ideea că, lucrând cu multe bănci, omul este plătit de furnizorul de servicii, dar tot mi se pare că m-ar putea paște vreo primejdie nemaiauzită. Fac parte și eu din acel public care are nevoie să înțeleagă ce este un broker și care este rolul lui în lumea în care trăim. Da, noi ne pricepem la toate (v-am zis că am fost și agent imobiliar, da?), suntem experți în cele mai felurite domenii, dar am învățat pe pielea mea că drumul de la vis la realitatea este labirintic și plin de capcane.

Dacă azi a vrea să iau un credit, aș asculta sfatul unui specialist. Și acela nu e soțul meu, talentat din fire, de altfel. M-aș uita în ochii unui profesionist, aș face un efort să cunosc și omul din spatele lui, valorile morale pe care le respectă atât în viața de zi cu zi, cât și în carieră. Valentin Anghel este unul dintre oamenii al căror nume devine sinonim cu profesionalismul. Pentru cel care are de accesat un credit bancar, firma de intermediere credite pe care omul de afaceri a creat-o acum 14 ani oferă soluții personalizate. În acest tip de business, este important nu doar să-i oferi clientului informațiile pe care el le consideră utile, ci să-l și înveți ce întrebări trebuie să pună, ce detalii vor face diferența și îi vor transforma visul în realitate. 

Ascultând ce are de spus omul din spatele AVBS Credit, am avut șansa de a-l descoperi pe acela care a împrumutat din credințele sale echipei pe care a format-o, care a mentorat acei specialiști care te pot ajuta să mergi pe drumul tău, fără îndelungi ocolișuri.  Mai presus de orice, însă, mi-a plăcut perfecta coerență între ceea ce afirmă și ceea ce face, credința fermă că atunci când îți dorești ceva important, poți găsi o cale ca visul tău să devină realitate. 

Într-o discuție purtată on-line, Valentin Anghel a răspuns pentru cititorii acestui blog celor trei întrebări pe care i le-am adresat.

- Care este  rolul unui broker de credite de succes în societatea începutului de secol 21?

Brokerul de Credite găsești tipurile de credite de la zecile de bănci cu care stabilește colaborări. Clientul, în loc să meargă din bancă în bancă pentru a afla ce tip de  credit este potrivit pentru el, va stabili o întâlnire cu brokerul de credite și va afla exact care este tipul de credit ideal, ce sumă va lua, care va fi dobânda, care este cea mai potrivită perioadă pe care acel credit să fie achitat și așa mai departe. Ba chiar mai mult decât, brokerul de credite are rolul nu doar de a identifica pentru client cel mai bun credit, dar îl și de a-l ajută efectiv să-l obțină de la bancă. Dosarul de credit va fi realizat de la A la Z, clientul va fi asistat de la completarea actelor pânâ la obținerea efectivă a împrumutului. Brokerul de credite „scanează” profilul clientului și apoi îi identifică creditul potrivit de la una din băncile partenere din România.

- Consider că fiecare dintre noi poate deveni proprietar al unei locuințe. A fi antreprenor, însă, este o realitate accesibilă oricui?

- Oricine vrea poate să facă orice. Oricine. În acest domeniu trebuie să-ți și asumi. Așa cum îți întemeiezi o familie și-ți asumi acest lucru, cum îți asumi să crești copiii, și în acest domeniu, dacă începi un business și nu ești asumat, nu-l vei putea duce la bun sfârșit. Fiecare pas presupune să deprinzi lucruri noi, să-ți cunoști limitele, să te depășești, să fii deschis noului.

- Deseori, a accesa un credit performant presupune nu doar informație ci și capacitatea de a-ți controla emoțiile, de a gândi fără a te lăsa deturnat de spaime. Dezvoltarea personală face parte din interesele unui broker de credite? 

- Cred că este important să aflăm despre noi care ne sunt fricile, să vedem ce stă la baza lor și să le depășim. În copilărie deprindem rușinea, frica de la oamenii care sunt pentru noi o autoritate. Ne trăim viața bazându-ne pe ceea ce am învățat de la ei. Punând întrebările potrivite, aflăm acele răspunsuri care ne vor permite să luăm decizii potrivite pentru noi, pentru viața pe care ne-o dorim noi, depășind ceea ce societatea a pus în noi în perioada de formare. Un broker de credite va cunoaște aceste detalii și le va folosi în avantajul clienților lui.

- Un om de rând poate percepe acea perioadă în care se pregătește să ia un credit drept una de criză. Sunt multe necunoscute la mijloc, pot să apară detalii care să ducă la ratarea scopului final al accesării unor fonduri, se pot ivi tensiuni în familie și satisfacția poate lipsi, în final. Ca antreprenor, ați avut de înfruntat situații dificile? Cum le-ați depășit?

- 2008 a fost un moment destul de dificil pentru antreprenori. Noi abia înființasem compania, dar am mers mai departe. Ne-am reinventat, am regândit procese și au apărut și rezultate. Practic, pentru noi a fost un mare pas înainte să depășim această criză adusă de momentul 2008. Și perioada prin care trecem acum ne aduce o creștere. În perioadă de criză, unele afaceri sunt zdruncinate. Dacă văd lucrurile cu claritate, dacă nu sunt cuprins de frică, pot face afaceri de un real succes. Această mod de a gândi realitatea poate fi aplicat și în plan personal.

Mai jos, vă las câteva clipuri din care să puteți trage propriile concluzii despre rolul unui broker, despre impactul pe care cunoștințele lui îl pot avea în viața fiecăruia dintre noi. În același timp, a-l asculta pe Valentin Anghel, fondatorul AVBS Credit, este o experiență în sine. Dacă ați rezonat cu modul lui de a gândi lumea, cu valorile pe care le oglindește în afacerea sa, lăsați în comentarii un gând cu care ați rămas la finalul lecturii/ vizionării.



                 




Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021.

Fotografii de  pe siteul https://www.avbs.ro/,  https://www.facebook.com/BrokerValentin și din arhiva personală. 








marți, 12 octombrie 2021

Fares. Alegeri naturale, care ne definesc

 

 

Sigla Fares

 

Copila zâmbește și este veselă. Se joacă, aleargă după motanul ei preferat. E aşa cum trebuie să fie un copil, după zile bune de zăcut. E sezonul şi, deși e puternică, îi mai vine şi ei rândul să-și testeze imunitatea cu câte o viroză. Strânge între palme cana în care un ceai abureşte. Inspiră, cu gândul la munții pe îi urcăm vacanţă. De pe cutia de Plantusin, aflăm ce plante ne-au amintit de pădure şi de pajişti alpine.


  


Recunoaștem teiul, pinul, pătlagina o știm de la bunica, știm că e bună în bronșite, dar și la tot felul de răni și lovituri. Ne amuzăm, cimbru și cimbrișor am cules și noi, dar nu prea știm ce este șovârvul sau scaiul vântului. Va trebui să-i credem pe cuvânt pe cei de la Fares. Le folosim produsele din primele zile ale copiilor, de la celebrele ceaiuri de potolit colicile și fricile mamelor. Le recunoscusem în Plafar, sub numele de Mami și bebe. Stimularea lactație. Apoi, ne cumpărasem siropuri pe care le testasem și în alte episoade similare: Plantusin pentru copii și Plantusin Forte, pentru adulți. Adăugăm și comprimatele care calmează tusea. Ni se părea mai simplu să nu lăsăm să se complice lucrurile, să o luăm, cumva,din pripă.





         În ceașca mea aburea un ceai Somn liniștit. Toată apăsarea adusă de viroze ar trebui să se risipească, alungată de parfumul lavandei, combinat cu roiniță, mușețel, tei, păducel și măghiran. O gură de ceai, o amintire readusă la viață. Conifere și aer de munte, lanuri de lavandă și soare.



       


  

     

 

        Încrederea în puterea plantelor e mai mult. Este și încrederea în noi, în ce avem de la natură și am reușit să păstrăm, în echilibrul dintre minte și suflete. Ne bem liniștite ceaiul și îi povestesc Mariei despre copilărie și despre leacurile mamelor noastre.

                         



               Strada pe care mergeam la bunica era lăturalnică, liniștită. Mi se părea că, intrând pe ea, ies din zbuciumul orașului și pășesc, simplu, într-un alt timp. Câteva sute de metri mai departe, se desfășura agitată viața orășelului de provincie în care locuiam. Dincolo de poarta bunicii, însă, era ascuns un întreg univers pe care îl cercetam mereu curioasă.

          În vârful dealului, unde locuiam noi, seceta stăpânea. Depindeam de apă și lipsa ei se traducea în folosirea ei foarte atentă, cu respect, atunci când o aveam. Grădina suferea de câte ori norii ne ocoleau. Mama pomenea des că ne-ar prinde bine să plouă, să se astâmpere arșița. Câțiva kilometri mai jos, ,,pe baltă,,, seceta era doar un vis urât iar grădina bunicii îmi părea un rai în care pătrundeam făcând ochii mari, de uimire. În gospodărie intrai prin curtea, ,,din față,,, umbrită de tei bătrâni, mărginită de șiruri lungi de flori, dincolo de care se aliniau stupii bunicului. Îi ocoleam un pic speriată. Îmi plăcea mierea, dar mă temeam serios de ace. Eram mereu dornică nu doar să văd mai bine ce fel se desfășoară viața în stup, dar și să miros, să pipăi flori ale căror culori și miresme nu le găseam decât aici, la bunica.

                                                     

                                                                 Bunicii, alături de copii

           Trecând pe lângă casă, coboram spre balta din care întreaga grădină își trăgea rodnicia. Diminețile și serile erau momente în care apa se revărsa peste straturi, așa că aici toate plantele erau vii, sănătoase. Straturile de legume erau delimitate de rânduri de crăițe și de busuioc menite să țină dăunătorii departe. Cârciumărese înalte delimitau cărarea pe care ajungeam până acolo unde se revărsa Dunărea. O boltă alcătuită din flori și viță de vie ne ferea de soarele puternic al verii. Discreți, niște bureți se strecurau și ei spre lumină. Aflam, astfel, că se numesc lufă și sunt minunați la baie.

    Primele mele amintiri despre ceea ce înseamnă să fii în acord cu natura. Femeie puternică și deșteaptă, bunica strânsese în grădina aflată lângă baltă ceva din înțelepciunea generațiilor care o precedaseră și a măicuțelor pe care le întâlnise în pelerinajele pe la mânăstiri. Raiul pe care îl croise alături de bunicul avea miresme atât de multe, gusturi noi, de faguri și de fructe nenumărate, încât aveam senzația că mă voi rătăci, căutând să le pricep, și că nu le voi termina de cercetat niciodată.



     De la bunica am deprins, treptat, primele taine ale plantelor. Pe mama, apoi, o vedeam plămădind tincturi, ceaiuri, uleiuri în care macera plante, alifii și cataplasme de oblojit dureri neașteptate. În lumea aceea a marginii de oraș în care trăiam, era de la sine înțeles că, înainte de a trata, e mai bine să previi, să ai grijă să-ți păstrezi sănătatea. Când beam ,,ceai,, nu știam că el era o infuzie de plante, știam doar că e parfumat și că, pentru fiecare supărare, mama a pus deoparte ceva care să ne facă bine.

    Plecați pe la școli, am pus în bagaje trăistuțe cu flori culese și uscate la umbră de mama, dar și sfaturi și deprinderi adunate în ani. În loc de zahăr, miere în ceaiuri, lapte sau cafea (cu mare grijă, să nu fie prea fierbinți și să distrugă din proprietățile magice adunate din soare și flori de către albine). Ieșiri lungi în natură, cu oameni buni în preajmă, în loc de lâncezeală și plictis. O carte bună de hrănit mintea, de odihnit sufletul.

      Ceva mai târziu, părinți de copii mici, am învățat că mai sunt atât de multe de știut despre felul în care creștem, despre ce ne ține sănătoși. Și am căutat sprijin acolo unde am simțit aceleași valori: corectitudine, profesionalism, pasiune pentru natură și pentru lucrul bine făcut. Prea departe de casă, am găsit pe rafturile micilor magazine de profil produsele Fares. Știam că sunt lideri de piață, citisem povestea acestei mărci care-și începuse călătoria pe la 1929 și o continuase până în zilele noastre. Așa că am testat, după nevoi, și ceaiuri simple, de mentă, tei, sunătoare, dar și combinații gândite pentru probleme ale vezicii biliare, pentru a reduce stresul, pentru a calma o tuse rebelă.


                                

     Tratăm cu blândețe fiecare provocare legată de sănătate, păstrăm echilibrul, ne luăm din natură putere pentru că și noi suntem natură.

     Vouă ce miresme v-au mângâiat zilele de toamnă și v-au făcut trecerea prin anotimpuri mai ușoară? M-aș bucura să lăsați aici un gând sau o idee testată, care a dat roade.

         


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021.

Fotografii de pe site-ul  https://fares.ro  și din arhiva personală. 



duminică, 10 octombrie 2021

De-a pandemia și drumul. Un site, www.autogedal.ro, și noi orizonturi

 


Știți momentele acelea dificile în care dai de un necaz și prietenii, vrând să te susțină, reușesc doar să toarne mai mult gaz pe foc? Momentele în care te doare rău sufletul și auzi un inocent ,,- Lasă, măi, putea să fie și mai rău!,,? Le știm azi cu toții mai bine, mai ales că am descoperit ce înseamnă ,,pandemie,,. Ne-am încurajat, ne-am susținut, am cugetat cât pentru ani în care am fost prea pe fugă pentru a putea  sta un pic mai mult cu noi înșine. În jurul nostru, am văzut oameni care au suferit imens, care și-au pierdut membri ai familiei, prieteni, vecini. ,,Suferință,,, ,,boală,,, ,,moarte,, au devenit termeni care au intrat în vocabularul nostru de bază, îi auzim zilnic, peste tot.

Din tot haosul din jur, fiecare dintre noi a evadat cumva, fie și pentru câteva clipe. Închiși în casă, am (re)descoperit lecturile, jocurile în familie, joaca pură, curată, filmele, evadările virtuale prin teatre, grădini zoologice din toată lumea sau doar …prin casele celor dragi, care aveau o conexiune bună la internet și puteau să-și mai aline dorul apelându-ne sau răspunzând apelului nostru. Și ne-am păstrat mințile mai întregi grație acestor evadări.

Când am putut ieși din casă, am binecuvântat fiecare floare, fiecare pom care ne-a dat binețe în cale. Așa ni s-a întâmplat și nouă. Am avut șansa de a descoperi, exact când aveam mai mare nevoie, o grădină secretă. Azi, trec pe lângă ea și magia pare să-i fi dispărut. Dar în primăvara lui 2019, în care am intrat cu toții în carantină, grădina aceea a fost pentru noi o lume în sine, pe care am descoperit-o zi de zi. Pentru că era închisă cu garduri înalte, puteam ieși acolo fără să deranjăm, fără să încălcăm vreo regulă și puteam construi un micro-univers doar al nostru. O mamă, care avea șansa de a putea să stea cu cei mici acasă, și doi copii, învățând despre lume, încercând să țină urâtul deoparte. De jur-împrejur, blocuri gri, străzi goale, un bulevard pe care treceau mașini ale poliției cu sirenele pornite, mașini de salvare care strecurau fiori până în cele mai ascunse cotloane ale sufletelor și o natură care părea să o ia razna, înflorind în toată bogăția ei, parcă pentru a acoperi, cumva, toată moartea care făcea concurență bucuriei de a trăi.




 Am fost, cea mai mare parte din timp, doar eu și cei mici. Și a trebuit să descoperim cum să facem din nevoie drag iar din ceea ce ne era dat să iscăm amintiri de neuitat, cât mai frumoase, pentru mai târziu. Încă la vârste la care sunt receptivi la sugestiile mamei, copiii au avut răbdare să învețe miresme noi, de ierburi și de flori, de soare și de umbră, de praf, de ploaie. Au pipăit frunze și petale, scoarță, pământ reavăn sau aspru, setos de ploaie. Au făcut din țărână și din mocirlă jucării. Au mângâiat aripi catifelate de fluturi. În fața copacilor înfloriți, au stat o clipă în plus să le prindă aromele, să le urmărească păsările, să asculte cântece pe care altă dată nu le auzeau. Apoi, au pictat,, au modelat și au desenat ceea ce văzuseră afară. Și timpul s-a scurs ca în povești. Serile, adormeau senini, cu părinți mulțumiți că urâtul rămăsese, încă, departe.

La un moment dat, grădina magică nu ne-a mai încăput și am căutat refugiul la bunica. Într-un moment de răgaz, am adunat bagaje cât pentru toată familia, laptopuri și tablete, cărți, caiete, așa, cam pentru două școli on-line și două slujbe de acasă.   Ne-am uitat amețiți la grămada de bagaje și am realizat că sunt așa de multe, de părea că ne mutăm definitiv. Nu mai spun că ne mai doream să luăm cu noi și bicicletele, pentru că în spatele grădinii bunicii se întindeau câmpurile arse de soarele dobrogean și visam să ne dezmorțim pedalând ca niciodată. Așa am fost nevoiți să descoperim soluții inedite pentru provocările pe care nu le mai întâlnisem până atunci. Căutările noastre ne-au dus către site-ul www.autogedal.ro, de unde ne-am comandat primele noastre suporturi de biciclete cu prindere pe cârligul de remorcare al mașinii. Cele patru biciclete pe care le doream duse la casa din satul bunicii puteau fi, astfel, transportate în siguranță. Portbagajul, prea mic pentru ele, plin de genți și gentuțe, n-ar fi avut nicio  șansă de a le cuprinde. A le lăsa în oraș nu intra în discuție, micile noastre ieșiri în familie erau terapie pentru fiecare dintre noi și ocazii să ne dăm frâu liber și altor pasiuni: desen pentru cei mici, înot, fotografie.




Trecerea de la poezia în care ne îmbrăcam voit fiecare zi la treburi concrete și termene clare de respectat ne-a făcut și ea bine. Aveam ceva de făcut. Puteam face acel ,,ceva,, bine dacă ne documentam suficient, dacă puneam întrebările potrivite. Și aici ne-a fost de mare ajutor numărul de contact de pe site. Am putut să ne lămurim toate nedumeririle, să alegem corect acel cârlig de remorcare pe care să se poată fixa corect suportul de biciclete care să susțină eficient cele patru biciclete din dotare.                                                                                                              Inițial, am apreciat că aceste cârlige erau omologate RAR și EU și dețineau certificate ISO 9001. După, am realizat că fără un sfat de specialitate, faptul că puteam alege dintre cârlige auto Auto-Hak, Galia Hakpol, Thule și Westfalia Automotive mai rău ne zăpăcea. Apoi, habar nu aveam dacă e mai bine să folosim cârlige auto semidemontabile sau cârlige demontabile. Termeni precum ,,cârlige cu cheie,, sau ,,cârlige cu flanșă,, ne făceau să ne simțim ca pe un teren minat. La telefon a răspuns George, un domn cu o voce competentă, care a simplificat rapid căutările noastre. I-am povestit despre Alma, Skoda noastră deja bătrânioară, dar fidelă și rezistentă la drum lung, iar el i-a găsit cârligul adecvat, unul semidemontabil, cu șuruburi. Instalarea lui a fost o joacă pentru meșterii de la atelierul auto de lângă blocul nostru, așa că mașina s-a modernizat chiar în ziua în care a ajuns curierul. 




Suport pentru 4 biciclete


Toată agitația ne-a fost răsplătită cu cele mai dragi imagini, acelea de acasă, cărora le dusesem dorul săptămâni în șir. Și, dacă până mai ieri tânjeam după muntele aflat atât de departe, acum am reușit să descoperim aici, în Dobrogea noastră aridă, peisaje unice, născute din împletirea dintre ape și uscat, din zbaterea vânturilor aspre, secetă prelungită și câte o bură de ploaie răzleață. 

                                           Marea.


Constanța


Dealurile.

                                                        Lângă Mânăstirea Saon (Tulcea)


                                                                            Isaccea


                                Canalele tăiate prin stufăriș.

 


Garvăn

                                                                                    Garvăn


                                 Florile crescute din pământul arid.


                                                            Ciuline și flori nemuritoare (Garvăn)


 
                                                                Floarea-soarelui, pitică
                                                                        Măciuca-ciobanului

Vârfurile de munți, cei mai vechi,  Munții Măcinului, tociți parcă anume pentru picioare de copii și de părinți care au stat prea mult în casă.


                                                                   Munții Măcinului



 Munții Măcinului (vedere spre Greci)


Fiecare colțișor devenise, peste noapte, mai prețios. Din fuga mașinii sau de pe biciclete, pe jos, deseori, ne luam la întrecere căutând să vedem frumosul pe lângă care treceam indiferenți mai ieri.

                                                                                  Gușter



Undeva, acolo, urâtul își făcea de cap. Dar noi vânam câte un curcubeu după fiecare zi cu ploaie. Câteodată, chiar, învățam cuvinte noi, precum parhelion, și admiram înainte de apusul unei zile fierbinți de vară curcubeul vertical care dubla îndrăzneț lumina soarelui.


                                      Parhelion, apărut într-o zi fără ploaie, toridă


                                                                       Parhelion

M-aș bucura să lăsați mai jos câteva rânduri în care să povestiți pe unde ați căutat frumosul în această perioadă. Poate chiar să ne dați idei de locuri pe care nu merită să le ratăm pe aici, pe aproape de casă.



                       
                     

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021.
Fotografii de pe site-ul www.autogedal.ro , din albumele Facebook Autogelal și din arhiva personală.