De-a pandemia și drumul. Un site, www.autogedal.ro, și noi orizonturi

 

Știți momentele acelea dificile în care dai de un necaz și prietenii, vrând să te susțină, reușesc doar să toarne mai mult gaz pe foc? Momentele în care te doare rău sufletul și auzi un inocent ,,- Lasă, măi, putea să fie și mai rău!,,? Le știm azi cu toții mai bine, mai ales că am descoperit ce înseamnă ,,pandemie,,. Ne-am încurajat, ne-am susținut, am cugetat cât pentru ani în care am fost prea pe fugă pentru a putea  sta un pic mai mult cu noi înșine. În jurul nostru, am văzut oameni care au suferit imens, care și-au pierdut membri ai familiei, prieteni, vecini. ,,Suferință,,, ,,boală,,, ,,moarte,, au devenit termeni care au intrat în vocabularul nostru de bază, îi auzim zilnic, peste tot.

Din tot haosul din jur, fiecare dintre noi a evadat cumva, fie și pentru câteva clipe. Închiși în casă, am (re)descoperit lecturile, jocurile în familie, joaca pură, curată, filmele, evadările virtuale prin teatre, grădini zoologice din toată lumea sau doar …prin casele celor dragi, care aveau o conexiune bună la internet și puteau să-și mai aline dorul apelându-ne sau răspunzând apelului nostru. Și ne-am păstrat mințile mai întregi grație acestor evadări.

Când am putut ieși din casă, am binecuvântat fiecare floare, fiecare pom care ne-a dat binețe în cale. Așa ni s-a întâmplat și nouă. Am avut șansa de a descoperi, exact când aveam mai mare nevoie, o grădină secretă. Azi, trec pe lângă ea și magia pare să-i fi dispărut. Dar în primăvara lui 2019, în care am intrat cu toții în carantină, grădina aceea a fost pentru noi o lume în sine, pe care am descoperit-o zi de zi. Pentru că era închisă cu garduri înalte, puteam ieși acolo fără să deranjăm, fără să încălcăm vreo regulă și puteam construi un micro-univers doar al nostru. O mamă, care avea șansa de a putea să stea cu cei mici acasă, și doi copii, învățând despre lume, încercând să țină urâtul deoparte. De jur-împrejur, blocuri gri, străzi goale, un bulevard pe care treceau mașini ale poliției cu sirenele pornite, mașini de salvare care strecurau fiori până în cele mai ascunse cotloane ale sufletelor și o natură care părea să o ia razna, înflorind în toată bogăția ei, parcă pentru a acoperi, cumva, toată moartea care făcea concurență bucuriei de a trăi.

 Am fost, cea mai mare parte din timp, doar eu și cei mici. Și a trebuit să descoperim cum să facem din nevoie drag iar din ceea ce ne era dat să iscăm amintiri de neuitat, cât mai frumoase, pentru mai târziu. Încă la vârste la care sunt receptivi la sugestiile mamei, copiii au avut răbdare să învețe miresme noi, de ierburi și de flori, de soare și de umbră, de praf, de ploaie. Au pipăit frunze și petale, scoarță, pământ reavăn sau aspru, setos de ploaie. Au făcut din țărână și din mocirlă jucării. Au mângâiat aripi catifelate de fluturi. În fața copacilor înfloriți, au stat o clipă în plus să le prindă aromele, să le urmărească păsările, să asculte cântece pe care altă dată nu le auzeau. Apoi, au pictat,, au modelat și au desenat ceea ce văzuseră afară. Și timpul s-a scurs ca în povești. Serile, adormeau senini, cu părinți mulțumiți că urâtul rămăsese, încă, departe.

La un moment dat, grădina magică nu ne-a mai încăput și am căutat refugiul la bunica. Într-un moment de răgaz, am adunat bagaje cât pentru toată familia, laptopuri și tablete, cărți, caiete, așa, cam pentru două școli on-line și două slujbe de acasă.   Ne-am uitat amețiți la grămada de bagaje și am realizat că sunt așa de multe, de părea că ne mutăm definitiv. Nu mai spun că ne mai doream să luăm cu noi și bicicletele, pentru că în spatele grădinii bunicii se întindeau câmpurile arse de soarele dobrogean și visam să ne dezmorțim pedalând ca niciodată. Așa am fost nevoiți să descoperim soluții inedite pentru provocările pe care nu le mai întâlnisem până atunci. Căutările noastre ne-au dus către site-ul www.autogedal.ro, de unde ne-am comandat primele noastre suporturi de biciclete cu prindere pe cârligul de remorcare al mașinii. Cele patru biciclete pe care le doream duse la casa din satul bunicii puteau fi, astfel, transportate în siguranță. Portbagajul, prea mic pentru ele, plin de genți și gentuțe, n-ar fi avut nicio  șansă de a le cuprinde. A le lăsa în oraș nu intra în discuție, micile noastre ieșiri în familie erau terapie pentru fiecare dintre noi și ocazii să ne dăm frâu liber și altor pasiuni: desen pentru cei mici, înot, fotografie.

Trecerea de la poezia în care ne îmbrăcam voit fiecare zi la treburi concrete și termene clare de respectat ne-a făcut și ea bine. Aveam ceva de făcut. Puteam face acel ,,ceva,, bine dacă ne documentam suficient, dacă puneam întrebările potrivite. Și aici ne-a fost de mare ajutor numărul de contact de pe site. Am putut să ne lămurim toate nedumeririle, să alegem corect acel cârlig de remorcare pe care să se poată fixa corect suportul de biciclete care să susțină eficient cele patru biciclete din dotare.                                                                                                              Inițial, am apreciat că aceste cârlige erau omologate RAR și EU și dețineau certificate ISO 9001. După, am realizat că fără un sfat de specialitate, faptul că puteam alege dintre cârlige auto Auto-Hak, Galia Hakpol, Thule și Westfalia Automotive mai rău ne zăpăcea. Apoi, habar nu aveam dacă e mai bine să folosim cârlige auto semidemontabile sau cârlige demontabile. Termeni precum ,,cârlige cu cheie,, sau ,,cârlige cu flanșă,, ne făceau să ne simțim ca pe un teren minat. La telefon a răspuns George, un domn cu o voce competentă, care a simplificat rapid căutările noastre. I-am povestit despre Alma, Skoda noastră deja bătrânioară, dar fidelă și rezistentă la drum lung, iar el i-a găsit cârligul adecvat, unul semidemontabil, cu șuruburi. Instalarea lui a fost o joacă pentru meșterii de la atelierul auto de lângă blocul nostru, așa că mașina s-a modernizat chiar în ziua în care a ajuns curierul. 

Suport pentru 4 biciclete

Toată agitația ne-a fost răsplătită cu cele mai dragi imagini, acelea de acasă, cărora le dusesem dorul săptămâni în șir. Și, dacă până mai ieri tânjeam după muntele aflat atât de departe, acum am reușit să descoperim aici, în Dobrogea noastră aridă, peisaje unice, născute din împletirea dintre ape și uscat, din zbaterea vânturilor aspre, secetă prelungită și câte o bură de ploaie răzleață. 

                                           Marea.

Constanța

Dealurile.

                                                        Lângă Mânăstirea Saon (Tulcea)

                                                                            Isaccea

                                Canalele tăiate prin stufăriș.

 

Garvăn

                                                                                    Garvăn

                                 Florile crescute din pământul arid.

                                                            Ciuline și flori nemuritoare (Garvăn)

 

                                                                Floarea-soarelui, pitică

                                                                        Măciuca-ciobanului

Vârfurile de munți, cei mai vechi,  Munții Măcinului, tociți parcă anume pentru picioare de copii și de părinți care au stat prea mult în casă.

                                                                   Munții Măcinului

 Munții Măcinului (vedere spre Greci)

Fiecare colțișor devenise, peste noapte, mai prețios. Din fuga mașinii sau de pe biciclete, pe jos, deseori, ne luam la întrecere căutând să vedem frumosul pe lângă care treceam indiferenți mai ieri.

                                                                                  Gușter

Undeva, acolo, urâtul își făcea de cap. Dar noi vânam câte un curcubeu după fiecare zi cu ploaie. Câteodată, chiar, învățam cuvinte noi, precum parhelion, și admiram înainte de apusul unei zile fierbinți de vară curcubeul vertical care dubla îndrăzneț lumina soarelui.

                                      Parhelion, apărut într-o zi fără ploaie, toridă

                                                                       Parhelion

M-aș bucura să lăsați mai jos câteva rânduri în care să povestiți pe unde ați căutat frumosul în această perioadă. Poate chiar să ne dați idei de locuri pe care nu merită să le ratăm pe aici, pe aproape de casă.

                       

                     

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021.

Fotografii de pe site-ul www.autogedal.ro , din albumele Facebook Autogelal și din arhiva personală.