Visul și ,,nu se poate,,-ul aferent
Vi s-a întâmplat vreodată să vă doriți un
lucru care era foarte important pentru voi dar să vi se nască în minte, în
aceeași clipă ,,gândul că ,,NU SE POATE!,,, că nu aveți voi așa noroc? Dar să vă
așezați să cugetați serios în legătură cu visurile voastre, să-l alegeți, cu
grijă, pe cel mai important dintre toate, să vă hotărâți că el trebuie să
devină realitate și, delicat sau foarte ferm, cel mai drag om din viața voastră
să lase un ,,NU SE POATE,, să vă copleșească? Poate ați și făcut pași să
traduceți ideile în fapt și nu v-a venit chiar ușor să rezistați figurilor
serioase care vă transmiteau, constant, că vânați fluturi pe câmpii, că sunteți
doar un naiv care, bineînțeles, va regreta îndrăzneala de a fi încercat. E posibil
să fi apărut, în drum, dificultățile inerente și, de lângă voi, să fi răsunat, la
fel de firesc precum respirați, un ,,- E, eu ți-am zis că n-are rost!,,? Ce v-a
făcut, totuși, să mergeți înainte? De ce nu ați abandonat?
Chiriaș, proprietar? Cum să dai cu zarul înaintea următorului pas
Acum mulți ani, cu vreo două-trei vieți în urmă, am avut
marea șansă de a învăța pe propria piele cum vine treaba cu statul prin gazde,
cu rezolvarea uneia dintre nevoile primare, aceea de a avea un acoperiș
deasupra capului. Studenția se terminase, deci, cu sau fără note mari,
dispăruse șansa cazării ieftine prin cămine. Drumul către o cazare decentă s-a
dovedit mai greu de intuit decât strategia obținerii de rezultate bune pe la
examene. Dacă pentru bursa studențească îți foloseau creierul, intuiția,
rezistența fizică la efort îndelungat, ca să dai de o gazdă pe care să o și
poți plăti tu, tânărul debutant, aveai nevoie de o combinație între noroc și
documentare serioasă care nu-ți ieșea mereu. Prin urmare, uneori găseai ceva
decent și-ți mai luai o slujbă ca să achiți și cheltuielile lunare (chiria o
plăteai din salariul tău măreț de abia ieșit de pe băncile școlii). Alteori, era
modestă chiria, camera faină tare, dar, ghinion, soțul gazdei solicita și el
ceva beneficii și propunea și-o reducere a costurilor cu întreținerea.
Următoarea cazare, căutată în regim de urgență, te aducea în ipostaza celui care
e binevenit la domiciliu doar când are de plătit. În restul timpului, e bine să
nu deranjezi, gazdele vor liniște, sunt în vârstă. Totuși, duminica poți urmări
împreună cu doamna casei ,,Din dragoste,, și poți confirma că doar fetele de
azi sunt așa neserioase, pe vremuri, domnule, nu se întâmpla așa ceva.
Nevoia
de a deveni proprietar se năștea firesc. Gândul că e chiar imposibil,
însă, răsărea constant. Prețurile, ironie, îi cântau în strună gândului
nefericit. Degeaba citeai că, ,,în afară,,, lumea nu se încurcă cu de-astea, nu
stă să plătească o viață credite. Stă în chirie și-și trăiește omul viața. O
fi, dar viața ta… nu prea semăna a viață și ai fi vrut tot mai mult să
ai unde pune capul seara liniștit, să ai unde invita un om drag la o cafea și
la o poveste pe îndelete.
De la scânteia aceea care spunea că trebuie să iei o casă, la documentul care confirma că ai o casă, cărarea ducea prin n peripeții. Sigur nu uiți experiența de agent imobiliar. Nu, nu ai vândut nimic. Ai învățat timp de o lună cum se mănâncă o pâine în imobiliare și ai ..cumpărat. Ce? O casă. Prima ta casă, o garsonieră. Ai pus pe hârtie dorința, ai setat stațiile intermediare și ai mers, pas cu pas, ca melcul, spre visul tău. Bun, e posibil să te fi identificat cam tare cu melcul, că și căsuța ta amintea de el. Micuță, dar caldă, liniștită, DOAR A TA. Erai cineva. Erai…proprietar. Și era o și mai mare izbândă în spatele noii tale realități, ai luat căsuța și ai scăpat de chirii fără să faci un credit. Cum? Păi, cu pași mici. Cu răbdare de chinez bătrân care pune ban pe ban, din proiecte diverse, deoparte. Cu muncă de convingere dusă cu părinții. Te știau mai visător, de unde să fii tu în stare să-ți iei casă? Dar puseseră și ei o parte, strânseseși și tu, te mai și împrumutaseră prietenii și rudele. Era o reușită. ,,Nu e bine, mamă, să fii dator la bănci!,, îți răsunase mereu în cap. Nu e. Ne descurcăm fără. Mai ales că nici băncile nu discută cu specia asta de client, cu el, debutantul. Nu e chiar om, promite că se face, da…nu e. Și nu rentează să-i oferi un credit bancar.
Sursă foto - pagină https://www.facebook.com/BrokerValentin
Sfatul potrivit
De ce vă spun povești ,,de demult,,? Poate și pentru că, la
fel de multe precum istorisirile mele sunt și greșelile pe care le poți face,
mai ales tânăr și naiv, dacă nu ai cui să ceri un sfat bun atunci când pleci să
cumperi o locuință. Veți spune că mie mi-a cam ieșit prima tranzacție imobiliară
(norocul începătorului!). Adevărat. Dar nu era chiar tot ce-mi doream. O
singură cameră, bloc de prin anii `74, chicinetă în loc de bucătărie. Suficient
de mult spațiu pentru o singură persoană, la 10 minute de locul în care
munceam, de piață, magazine, la vreo 20 de minute de mers pe jos de central orașului.
Nu erau prea multe mofturi de făcut. Un preț bun al proprietății, aflat din
întâmplare, pentru că am avut curajul să întreb, deși anunțul avea alt preț,
mult mai mare. Abia când am vândut proprietatea am realizat că nu ar fi
stricat, totuși, dacă aceeași bani i-aș fi investit într-un apartament de două camere,
care s-ar fi vândut cu un preț mult mai mare. M-am speriat la vizionare de cât
de dărăpănat era și, știind că nu am prea mari resurse să-l repar, dădusem
repede înapoi. Cu mintea de acum, l-aș lua și aș găsi o cale să-l aduc la stadiul
în care să fie locuibil. L-aș îmbunătăți treptat. L-aș vinde în profit, chiar
dacă discutăm despre o piață atipică, pe care orice se poate întâmpla, oricând.
La a doua proprietate am descoperit alte moduri de a rata
obiective propuse. Deși nu foarte clar formulat în mintea mea, îmi dorisem să
avem liniște, să fie o casă tihnită. Nu ne-a prea ieșit. Acum, ghidați de
agentul imobiliar, am gafat în doi. O cale ferată secundară ne cam trecea pe
sub geamuri. Sigur, treceau cam două trenuri pe lună pe acolo, după spusa
doamnei care ne prezenta imobilul. I-a scăpat să ne spună care ,,lună,,, din ce
dimensiune temporală/ de pe ce planetă. Pentru că nouă ne treceau, câteva
săptămâni mai târziu, și câte zece trenuri pe zi pe sub ferestre și a trebuit
să facem alte ,,mișcări,, inteligente: să ne punem termopane cât mai
performante și aer condiționat. Cum de ce aer condiționat? Ca să putem respira!
Descoperisem că nici silozul care se vedea un pic mai încolo nu era chiar
siloz. Era o stație de epurare a apelor reziduale și, ca o glumă bună, lucra
acolo un Dorel care uita să regleze cum trebuie ceva pe la instalația pe care o
supraveghea competent. Două cartiere cădeau secerate de miresme grele.
Teoretic, povestea acesta e una normală în devenirea
bunilor cetățeni. A unora, cel puțin. Aș fi vrut, totuși, să-mi fi spus vreun
vecin ce ne așteaptă. Aveam rude pe scară, obișnuite cu realitatea, care nu au
avut vreo grijă să ne povestească și nouă despre cum e pe la ei. Și mai aveam
ceva minunat: creditul care ne adusese mai aproape de casa visurilor
noastre. Să plătești o rată și să
locuiești cum o fi nu e chiar ce-ți doreai.
Creditul-
între secolul 20 și secolul 21
Acum
vreo 15-20 de ani, ca să iei un credit bancar îți făceai timp să treci pe la cât mai
multe instituții de profil, puneai câte întrebări te pricepeai, mergeai acasă cu soția și
făceați sfat. ,,Care e cea mai bună ofertă? Unde sunt dobânzile mai mici? Sunt
mai mici? Sau au costuri ascunse? Ia și ochelarii, vezi că scrie ceva cu litere
foarte mici. Ce zice? DAE? ROBOR? Ce-or fi astea? A, nici tu nu aveai prin
școală ceva materii care să zică și cum să faci ca să nu plătești toată viața
un credit luat în glumă? Of! Și ziceai că erai bun la școală…tot degeaba!,, Un
credit imens ne luasem și noi, pe doar 30 de ani. Investit într-un apartament
cu n hibe, creditul nu mai părea o idee fericită. Aș fi vrut atunci să știu ce
rost are și cum te poate scuti de urmări grave sfatul unui broker de credite,
cum este să colaborezi cu instituții bancare care propun cele mai bune soluții
pentru clienții lor. Și aș fi dorit încă un lucru esențial: să fac acest pas
fără să pierd timp prețios, bani mulți. Fără să ajung cu sănătatea într-un
impas pe fondul stresului acumulat îndelung.
2021.
Pasiunea pentru lucrul bine făcut și AVBS Credit
Despre
posibilitatea accesării unui credit ghidați de sfatul competent al unui broker am aflat mult mai târziu, ușor
nedumerită, neîncrezătoare. Cum să nu ceară omul bani pentru serviciile sale?
Cum să te sfătuiască, să alerge el pe la bănci, notari, să-ți facă el tot dosarul pentru credit și să nu te usture buzunarul
mai apoi? Bun, am prins ideea că, lucrând cu multe bănci, omul este plătit de
furnizorul de servicii, dar tot mi se pare că m-ar putea paște vreo primejdie
nemaiauzită. Fac parte și eu din acel public care are nevoie să înțeleagă ce
este un broker și care este rolul lui în lumea în care trăim. Da, noi ne
pricepem la toate (v-am zis că am fost și agent imobiliar, da?), suntem experți
în cele mai felurite domenii, dar am învățat pe pielea mea că drumul de la vis
la realitatea este labirintic și plin de capcane.
Dacă
azi a vrea să iau un credit, aș asculta sfatul unui specialist. Și acela nu e
soțul meu, talentat din fire, de altfel. M-aș uita în ochii unui
profesionist, aș face un efort să cunosc și omul din spatele lui, valorile
morale pe care le respectă atât în viața de zi cu zi, cât și în carieră. Valentin Anghel este unul dintre oamenii al căror nume devine sinonim cu profesionalismul. Pentru cel care are de accesat un credit bancar, firma de intermediere credite pe care omul de afaceri a creat-o acum 14 ani oferă soluții personalizate. În acest tip de business, este important nu doar să-i oferi clientului informațiile pe care el le consideră utile, ci să-l și înveți ce întrebări trebuie să pună, ce detalii vor face diferența și îi vor transforma visul în realitate.
Ascultând ce are de spus omul din spatele AVBS Credit, am avut șansa de a-l descoperi pe acela care a împrumutat din credințele sale echipei pe care a format-o, care a mentorat acei specialiști care te pot ajuta să mergi pe drumul tău, fără îndelungi ocolișuri. Mai presus de orice, însă, mi-a plăcut perfecta coerență între ceea ce afirmă și ceea ce face, credința fermă că atunci când îți dorești ceva important, poți găsi o cale ca visul tău să devină realitate.
Într-o discuție purtată on-line, Valentin Anghel a răspuns pentru cititorii acestui blog celor trei întrebări pe care i le-am adresat.
- Care este rolul unui broker de credite de succes în societatea începutului de secol 21?
- Brokerul de Credite găsești tipurile de credite de la zecile de bănci cu care stabilește colaborări. Clientul, în loc să meargă din bancă în bancă pentru a afla ce tip de credit este potrivit pentru el, va stabili o întâlnire cu brokerul de credite și va afla exact care este tipul de credit ideal, ce sumă va lua, care va fi dobânda, care este cea mai potrivită perioadă pe care acel credit să fie achitat și așa mai departe. Ba chiar mai mult decât, brokerul de credite are rolul nu doar de a identifica pentru client cel mai bun credit, dar îl și de a-l ajută efectiv să-l obțină de la bancă. Dosarul de credit va fi realizat de la A la Z, clientul va fi asistat de la completarea actelor pânâ la obținerea efectivă a împrumutului. Brokerul de credite „scanează” profilul clientului și apoi îi identifică creditul potrivit de la una din băncile partenere din România.
- Consider că fiecare dintre noi poate deveni proprietar al unei locuințe. A fi antreprenor, însă, este o realitate accesibilă oricui?
- Oricine vrea poate să facă orice. Oricine. În acest domeniu trebuie să-ți și asumi. Așa cum îți întemeiezi o familie și-ți asumi acest lucru, cum îți asumi să crești copiii, și în acest domeniu, dacă începi un business și nu ești asumat, nu-l vei putea duce la bun sfârșit. Fiecare pas presupune să deprinzi lucruri noi, să-ți cunoști limitele, să te depășești, să fii deschis noului.
- Deseori, a accesa un credit performant presupune nu doar informație ci și capacitatea de a-ți controla emoțiile, de a gândi fără a te lăsa deturnat de spaime. Dezvoltarea personală face parte din interesele unui broker de credite?
- Cred că este important să aflăm despre noi care ne sunt fricile, să vedem ce stă la baza lor și să le depășim. În copilărie deprindem rușinea, frica de la oamenii care sunt pentru noi o autoritate. Ne trăim viața bazându-ne pe ceea ce am învățat de la ei. Punând întrebările potrivite, aflăm acele răspunsuri care ne vor permite să luăm decizii potrivite pentru noi, pentru viața pe care ne-o dorim noi, depășind ceea ce societatea a pus în noi în perioada de formare. Un broker de credite va cunoaște aceste detalii și le va folosi în avantajul clienților lui.
- Un om de rând poate percepe acea perioadă în care se pregătește să ia un credit drept una de criză. Sunt multe necunoscute la mijloc, pot să apară detalii care să ducă la ratarea scopului final al accesării unor fonduri, se pot ivi tensiuni în familie și satisfacția poate lipsi, în final. Ca antreprenor, ați avut de înfruntat situații dificile? Cum le-ați depășit?
- 2008 a fost un moment destul de dificil pentru antreprenori. Noi abia înființasem compania, dar am mers mai departe. Ne-am reinventat, am regândit procese și au apărut și rezultate. Practic, pentru noi a fost un mare pas înainte să depășim această criză adusă de momentul 2008. Și perioada prin care trecem acum ne aduce o creștere. În perioadă de criză, unele afaceri sunt zdruncinate. Dacă văd lucrurile cu claritate, dacă nu sunt cuprins de frică, pot face afaceri de un real succes. Această mod de a gândi realitatea poate fi aplicat și în plan personal.
Mai jos, vă las câteva clipuri din care să puteți trage propriile concluzii despre rolul unui broker, despre impactul pe care cunoștințele lui îl pot avea în viața fiecăruia dintre noi. În același timp, a-l asculta pe Valentin Anghel, fondatorul AVBS Credit, este o experiență în sine. Dacă ați rezonat cu modul lui de a gândi lumea, cu valorile pe care le oglindește în afacerea sa, lăsați în comentarii un gând cu care ați rămas la finalul lecturii/ vizionării.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021.
Fotografii de pe siteul https://www.avbs.ro/, https://www.facebook.com/BrokerValentin și din arhiva personală.
Mi-ai amintit toate peripețiile prin care am trecut. Cu folos, din fericire.
RăspundețiȘtergereInformații foarte prețioase.
RăspundețiȘtergereSper că în prezent nu mai locuiești în acea locuință lângă calea ferată și ai reușit să îți achiziționezi locuința potrivită pentru tine și familia ta!
RăspundețiȘtergereÎți mulțumesc pentru articol, mult succes!
După ce am învățat, grație puștiului nostru, să vedem trenurile cu ochi mai buni, am găsit și o cale să ne mutăm într-o casă mai potrivită pentru nevoile noastre. Fiecare pas ne-a adus și provocări, și bucurii. Iar această probă mi-a adus aminte de ele. Aș fi vrut să fi descoperit și în orașul nostru un broker de talia lui Valentin Anghel. Poate am fi evitat multe capcane.
Ștergere