Se afișează postările sortate după dată pentru interogarea primăvara. Sortați după relevanță Afișați toate postările
Se afișează postările sortate după dată pentru interogarea primăvara. Sortați după relevanță Afișați toate postările

duminică, 7 noiembrie 2021

Cu Biano, armonia îți definește casa

 

                Între ,,a fi,, și ,,a avea,,

    Nu știu cum ați trecut voi prin tot ce ne-a adus viața în ultimii doi ani, dar eu recunosc că, paradoxal, tot ceea ce trăim ne-a și ajutat. Mult. Eram și înainte oameni care se dedicau mai ales familiei și căutau un echilibru între orele de muncă și orele dedicate celor de acasă. Traiul sub stresul că ni i-am putea pierde pe cei dragi ne-a amintit, încă o dată, de ce am ales să fim și nu doar să avem. De ce am ales să trăim experiențe complexe, frumoase, și ne străduim să nu lăsăm zilele să se scurgă fără rost.

    Acum, parcă mai mult ca oricând, timpul se dilată. Există secvențe din zi când am senzația că fiecare minut se scurge cu încetinitorul. Când reușesc să mă uit cu atenție la oamenii din jur, să remarc felul în care cade lumina pe obiectele din cameră, crengile aproape golite ale teiului de la fereastra dormitorului meu, nuanțele cerului de toamnă. Când reușim să ne rupem din ritmul zilnic și să ieșim din oraș, adunăm avizi amintiri. Imagini cu măceși în care globuri roșii, minuscule, par să-și aștepte păsările și prima zăpadă, copaci cu forme stranii sau doar firești și elegante,  iarba, cu nuanțele ei cuminți, aerul, mirosind a frunze umede și pământ. Nu e nevoie să căutăm să fim fericiți. E destul să avem în față drumul, cât vezi cu ochii, verdele și galbenul frunzelor, și orice tristețe dispare. Atât de simplu. Atât de inaccesibil omului (prea) modern. 



Picnic de inspirație Biano




        

Firescul

Nuanțe de toamnă



     O casă și o tradiție


 Când au făcut barajul de pe Valea Uzului, bunicul a trebuit să-ți mute gospodăria din zona inundabilă pe un versant unde ar fi fost în siguranță. Și-a construit atunci o căsuță alcătuită din două cămăruțe și un mic hol. În spate, o bucătărioară. Le era de ajuns. O vreme, casa ,,din deal,, ne era reper pentru popasul pe care îl făceam înainte de a urca pe munte. Când a venit vremea să dărâmăm casa, pentru a lăsa loc alteia, mai moderne, am învățat, fără să vrem, o lecție importantă. Căsuța era atât de temeinic închegată încât, din lemnul ei, săreau scântei și ferăstrăul electric nu avea spor. A trebuit să ne oprim și să reconsiderăm decizia de a o înlocui. Lemnul de arin, cules pe lună plină, uscat în zeci de ani, părea mai tare decât betonul. Și o bază pentru o locuință care să stea în picioare mult timp de acum încolo.

  Așa a apărut în viața noastră ,,cabana,,. Cu încăpățânarea ei de a supraviețui, cu respectul nostru pentru toată tradiția și înțelepciunea pe care le cuprindea în pereții ei, cu dragul pentru grădina  care o înconjura și pârâul care trecea pe lângă ea. După multe luni și eforturi mai mari de cât ne imaginasem, căsuța bunicului a căpătat o nouă viață și o nouă destinație: loc în care să ne retragem la final de săptămână, în vacanțe, dar și atunci când ne puteam permite să lucrăm de la distanță. 


   Biano. Detaliile care fac diferența

          Dacă, la început, ne-am mulțumit cu un trai auster în chilia noastră din coasta muntelui, în timp am vrut mai mult. Lucram și învățam de aici, deseori. Părinți și copii, nevoi diferite. Ne-am dorit să ne facem spațiul mai cald, mai prietenos. Ne-am dorit ca toate rolurile pe care aceste cămăruțe le aveau de îndeplinit să intre în armonie, să nu ne stingherească obiectele, dar nici să nu ne lipsească vreun lucru esențial.

     A trebuit să alegem, deci, sursa de căldură – un termoșemineu la care s-au conectat caloriferele. Apoi, pe rând, am decis culorile care să domine, materialele, detaliile care să ne facă să ne simțim acasă și atunci când lucrăm, și atunci când suntem singuri sau când urcă la noi prieteni dragi. Am căutat simplitatea și funcționalitatea. Dar și un strop de eleganță.

      Motorul de căutare Biano a fost unul dintre instrumentele pe care le-am descoperit după îndelungi căutări pe internet. În colțul nostru de lume era aproape imposibil să găsești tot ce-ți trebuie în magazine. Eram, deci, familiarizați cu diferite site-uri de pe care ne puteam lua cele strict necesare. Biano, însă, a presupus întâlnirea cu un alt mod de a face lucrurile. Ne vedem, brusc, în secolul 21, conectați la nenumărate magazine virtuale, în fața unei oferte incredibile de produse. Puteam fi oricât de creativi, oricât de pretențioși. Cu suficientă răbdare, puteam găsi exact ce ne era de folos.



Motor de căutare care pune la dispoziție peste 700000 de obiecte. Biano



Biano. Te ajută să vezi armonie






        De la fișiere cu poze, la proiecte realizate în Biano Studio


      Dacă în tinerețe aveam mereu teancuri de reviste de profil prin casă, în ultimii ani am tot adunat în foldere dedicate imagini ale unor interioare care mă inspirau. Undeva, încolțise ideea unui refugiu pentru vacanțe și crescuse continuu.

      Experiența Biano a fost pasul următor, uriaș. Ceea ce era doar în mintea mea, putea deveni un proiect pe care îl puteam discuta, analiza, corecta și, mai apoi, traduce în fapt. Puteam căuta idei în felul în care alți clienți își gândiseră spații diverse, puteam salva ce îmi plăcea.

    Am schițat, deci, timid, primii pași. Mi-am făcut cont pe Biano.ro, am combinat culori, stiluri, am alcătuit, din câteva obiecte, un posibil decor. Și am căutat să mă încadrez în buget. Și să țin cont de fiecare preferință a celor dragi.


                                                                         

    

Cahle albe, blănița de lângă sobă, fotolii confortabile, loc de citit și loc de lucrat la computer, scaun confortabil, birou din lemn. Tonuri calde, materiale desprinse din aceeași lume, a munților acoperiți de păduri de brazi.





Biroul - locul de muncă de acasă



Un ciobănesc mioritic cuminte, lângă cabană






Turmele care ne trec  pe lângă cabană, obiect de studiu pentru copii



     Nuanțe de gri și maro, odihnitoare, țesături din lână, ca pe vremea bunicii. Și toată liniștea din colțul acesta izolat de lume. Cumva, țineam cont de povestea pe care o descifram în afara casei și o aduceam lângă noi, integrând-o în modul nostru de a fi.


Locul de luat masa 




     Modele care erau de urmat s-au tot adunat la capitolul ,,de învățat și de aici,,. Un tapet inedit, o linie care ne surprindea, o combinație sau un obiect la care nu ne-am fi gândit dar care erau și pe placul nostru și s-ar fi integrat într-un decor mai îndrăzneț.



Curajul de a fi creativ - Biano.ro




    Un colț care ne dădea de gândit devenea subiect de discuții în familie, de dezbateri aprinse, uneori. Căutam magazinele din care erau selectate obiectele, comparam prețuri. Uneori, aveam surpriza de a găsi obiecte extrem de scumpe. Pe unele, am încercat să le reproducem din ceea ce aveam în jurul nostru, lemn și piatră. Pe altele, cu preț mai echilibrat, le-am ales să ne stea aproape. Și ne-am bucurat că, deși puteam ajunge la peste 700000 de mii de obiecte, experiența în sine era plăcută și rezultatele erau peste așteptări. Pe unele dintre micile noastre achiziții nu le-aș fi găsit nicicând doar scotocind pe internet. Ne-am rezervat, deci, timp și, autodidacți, am gândit ca pe o provocare nouă ceea ce noi numeam ,,a pune ordin în haosul din deal,,. Ne-am asumat și faptul că existau șanse să nu obținem coerența perfectă. Ne era sete de frumos, dar ni se părea esențial să ne bucurăm și de drumul până la fântână.  Poate că, în ultimă instanță, mai important era să legăm de fiecare detaliu din casă gânduri, amintiri, trăiri doar ale noastre.


Proiect Biano. Sugestie

Produsele folosite în proiect



    Un  fapt care ne-a uimit și pe noi era nevoia noastră de a reveni pe site și după ce ne cam terminasem treaba în cabană. Căutam alte obiecte, de uz casnic sau lucruri pur și simplu frumoase. Un ceainic, pentru serile de iarnă, cești cu forme inedite, o pătură călduroasă, o lumânare care să dea aer de sărbătoare încăperii.


Ceainic, pentru zilele reci


       
Cu gândul la sărbătorile de iarnă


     Crăciunul ni se părea ispititor ca oricând. Alb, roșu, verde. Cafeniul scorțișoarei, miresmele crengilor de brad. Colindele deveniseră, grație copiilor, melodii care ne răsunau în casă oricând. Pentru ei noțiunile de iarnă și de cântece tradiționale nu erau indisolubil legate, așa că le cereau și primăvara, pe când ne răsăreau din zăpadă ghiocei, dar și în plină vară, după ce veneau în casă, obosiți de joaca în pârâu. 



      

Cu gândul la vacanță 



Crăciun la munte 

De la idee, la proiect realizat. Ghirlandele Biano.



    Noi, adulții, ne căutam prilej de visare scotocind prin rafturi virtuale, reproducând mici aranjamente, combinând piese de mobilier cu alte țesături, cu alte decorațiuni.             Atunci când, în vizitele prin magazine reale sau pe la prieteni, descopeream ceva ce ne încânta, era de ajuns o simplă fotografie pentru a găsi, apoi, cu ajutorul tehnologiei, alte obiecte, asemănătoare prin calitate/ culoare/ stil. Economiseam timp, bani. Câștigam mai ales satisfacția de a modela mediul în care ne desfășuram activitatea după noi. Combinam nou și vechi, modern și tradițional, mici suveniruri, aduse din călătorii, și lucruri practice, create să corespundă unor norme specifice vremurilor noastre. 


Decorațiuni de Crăciun, selectate din  magazinele partenere Biano


    Uneori, prin lumea aceasta virtuală descopeream câte un lucrușor pe care nu-l gândisem, dar care exista deja și ne rezolva o problemă reală. La cabană ne însoțea mereu și Mira, pisica noastră. Deși animal teritorial, Mira noastră era acasă unde eram și noi, așa că ne era tovarăș de călătorie oriunde mergeam. Ca să fim siguri că este în siguranță, că nu o pierdem, ne însoțea o vreme pe jos, în lesă. Când obosea, lua loc în căsuța ei cu pereți transparenți și urca muntele fără niciun efort.


Rucsacul Mirei, gândit pentru a-i oferi tot confortul. 



Pe munte, în pas alert


       Pe noi,  Biano.ro ne-a ghidat către ordine, încredere, creativitate. Am răsfoit paginile blogului, am învățat. Am cerut și am primit un sfat pertinent de la specialiștii lor. Dacă descoperiți și voi prin intermediul lor ceva cu totul deosebit, un lucru care vă aduce bucurie, lăsați-ne și nouă un mesaj. Ne inspirăm, creștem împreună.



      Până una-alta, las eu aici  imaginea unui birou prins în proiectul meu. Scriu acum așezată la el și simt robustețea lemnului de sheesham (lemn de trandafir sau palisandru). Pare modest, rustic, dar este exact ce ne trebuia. Special ca și colțul nostru de lume.


 Birou din lemn de trandafir, vândut pe vidaxl.ro, descoperit grație Biano.ro.



Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021, proba nr. 15, sponsorizată de Biano.ro.

    Fotografii de pe site-ul Biano, de pe Biano (pagina Facebook) și din arhiva personală. Colaje realizate pe https://www.canva.com.



joi, 4 noiembrie 2021

Terra Salin. Soluții inspirate din natură, pentru provocările lumii moderne

 

    





Din cuibul părintesc, spre grădiniță


Ați auzit vreodată cum vorbesc părinții despre grădiniță? Dacă i-ați ascultat cu atenție, ați remarcat cât de repede se pot repartiza în cel puțin două grupuri: al celor care sunt chiar fericiți și mândri de modul în care li s-au adaptat copiii la o nouă etapă din viața lor și al celor care sunt disperați să găsească soluții alternative, astfel încât să mai amâne, cât de puțin, integrarea în colectivitate. Desigur, printre ei, și aceia care au norocul să aibă parte mai mult de zile bune și mai puțin de plâns amarnic, tristeți nesfârșite și, cel mai grav, îmbolnăviri care par să nu se mai sfârșească.

    Undeva, și în cei mai mici, și în cei mai mărișori, sufletul acestor copii pare să tragă, încă, spre casă. Ca și cum n-ar vrea să se despartă de părinți, de frați, nici măcar pentru câteva ore. Boala pare să le dea răgaz să mai stea în cuib, pare prilej de zăbovire în mediul cunoscut. Când situația se tot repetă, însă, apar complicații și curg diagnostice precum laringită, bronșită, pneumonie, otită, diagnostice care traduc emoții și suferințe continui.

 

De la nevoie, la soluție

      O poveste despre copiii și părinți, despre iubire, dăruire și inspirație, a stat și la baza apariției celei mai moderne saline artificiale din București.

      Marinela Fecioru Ivan și soțul ei au creat Terra Salin pentru a fi alături de fetița lor. Mersul în colectivitate și desele episoade în care sănătatea îi era pusă la încercare copilului aveau un impact important asupra modului în care trăiau. Mereu în căutarea soluțiilor naturale pentru a-i susține copilului imunitatea, ei au avut ocazia să remarce efectul pozitiv al curelor în salină. Cum ieșirile organizate spre salinele din țară sau spre singura salină artificială din apropierea locuinței lor se transformau în veritabile excursii, cei doi investitori au decis să aducă în București tehnologie care să permită copiilor și adulților care au probleme respiratorii să se trateze mai ușor și mai aproape de casă.


Joaca, tovarăș bun al sănătății



    Terra Salin - oază de sănătate în centrul Bucureștiului


        Noi am descoperit terapia cu aerosoli salini uscați (haloterapia) grație medicului nostru de familie, un pasionat de terapii alternative și neobosit în a se pune la curent cu tot ce este util pacienților lui. După ce am testat în concedii efectul expunerii micilor pacienți la mediul din salinele naturale, am considerat util să încercăm și o salină artificială. În familia noastră apăruse și mica Maria și ni se spusese că presiunea din saline precum acelea de la Târgu Ocna, Ocna Sibiului sau Turda nu este potrivită unui copil care nu a împlinit 3 ani. Prin urmare, pasul firesc a fost să pregătim micile noastre ghiozdane și să ne îndreptăm către ,,peștera din muntele de sare,,, cum o poreclise Matei, inspirat de o fotografie de pe site-ul lor. 


Sarea binefăcătoare




       Se apropia și Halloveeen - ul, așa că ne-am spus că, dacă tot petrecem, de regulă, în stil mai ... românesc, acum să profităm de invitația celor de la Terra Salin și să participăm la evenimentul organizat de ei în camerele de terapie. Inedit, provocator, exact cum ne place. Ne-am pregătit costumele, ne-am luat cu noi buna dispoziție, ceva dexteritate să o folosim la activitățile propuse de gazde și am plecat spre locație.


Halloween în stil Terra Salin



Dovleci


Lilieci și umbre



         Credeți că am trăit ceva spaime, emoții ieșite din comun? Nicidecum! Am avut parte de cele mai simpatice zâmbete, de un mediu curat, de aerul care a potolit ca prin farmec tusea mezinei și l-a făcut pe Matei să respire mai ușor ca niciodată (polipii erau provocarea pe care el o avea încă de la naștere). I-am văzut pe copii fericiți, alături de copiii celorlalte două familii din sală. Pentru prima dată, ne-am spus că dacă nu rezolvă aerul sărat starea aceea veșnică de aproape răciți sau răciți de-a binelea, cu siguranță fericirea și hohotele de râs își vor spune cuvântul în ceea ce privește imunitatea.

 Terapie cu aer salin și artă

Am revenit cu drag, constant, pentru că, la Terra Salin, grija pentru pacienți presupune și sfatul unui medic specialist, dar și implicarea unor oameni cu suflet care aduc în încăperile destinate terapiei spectacole de teatru, ateliere de lectură sau creează un mediu în care părinții să se poată relaxa și să-ți poată urmări micuții la joacă. 


Prin urmare, am aflat noi detalii din povestea lui Rapunzel.

    
    
Teatru - activitatea preferată a celor mici


 Ne-am reîndrăgostit de micul prinț și ne-am amintit cât de importantă este prietenia:   
        ,, - Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- E un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”...
- A-ţi crea legături?
- Desigur, zise vulpea.  (...) dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume...,,. 



Ateliere cu cărticele 



        Ne-am pregătit, chiar, pentru o perioadă care se apropie cu pași repezi, cea a sărbătorilor de iarnă. Copiilor nu le-a venit deloc greu să se vadă în poveste, pentru că au avut în săli pereții imaculați și sarea de pe podea în care, ca și iarna, au făcut îngerași.



Poveste de iarnă spusă în salină



            Din când în când, în sala destinată părinților, mami a lăsat deoparte grijile și a avut grijă de ea. Cursul de yoga îi dădea ocazia să pună și ea o altă bază imunității atât de necesare în această perioadă. Cel mai mult au apreciat copiii tot procesul. Au regăsit un părinte odihnit, cu chef de joacă și pus pe glume. Exact ce își doreau ei mereu.


Momente de relaxare în salină


 De efectul bactericid și virucid al clorurii de sodiu naturale ne-am bucurat în familie, săptămâni la rând. Pentru copii, medicul specialist ne recomandase, inițial, 7 ședințe zilnice. Mai apoi, am venit o dată pe săptămână, pentru că aveam nevoie să consolidăm rezultatele. Astmul cronic al tatălui s-a mai îmblânzit și el, după 3 luni de vizite săptămânale la salină.  Treptat, alături de copii, au testat efectul salinoterapie și bunicii. Cum a venit și primăvara, le-a venit mai ușor să ajungă la Terra Salin și să se convingă că problemele respiratorii au leacuri străvechi, în straie noi.


 Voi ce soluții mai puțin obișnuite ați găsit provocărilor legate de sănătate? Cum împletiți eforturile de a vă menține imunitatea ridicată cu efortul de a vă ști senini?



     Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2021, proba nr. 13, sponsorizată de Terra Salin.

    Fotografii de pe site-ul Terra Salin, de pe Terra Salin (pagina Facebook) și din arhiva personală. Colaje realizate pe https://www.canva.com.



duminică, 31 octombrie 2021

Cu Spring Farma, toamna e o nouă primăvară

 






      

   Timpul, în accepțiunea celor mari


  

  Vi s-a întâmplat și vouă, sunt sigură.  Nu se poate să nu fi trăit și voi momentele acelea de epuizare care vin, uneori, când te aștepți mai puțin, care insistă să rămână parte din tine mai mult decât ți-ai dori. Mai ales atunci când ești un om obișnuit, părinte, angajat, responsabil cu toate cele necesare familiei, da, chiar ți se poate întâmpla să realizezi că dictonul ,,o mamă/ un părinte poate încă puțin atunci când nu mai poate,, nu e de urmat la nesfârșit. Că e bine să mai iei o pauză, să pleci la drum și să ajungi undeva unde poți fi doar tu cu gândurile tale, unde poți avea ceva tot mai puțin accesibil omului modern: TIMP pentru tine. Doar pentru tine. 


Schimbare a direcției. În căutarea drumului bun


        Am tot auzit că timpul este o noțiune subiectivă. În ultima vreme, am tot încercat să fac realitatea aceasta să lucreze în avantajul meu. Când am priceput că mă paște un burnout de toată frumusețea, m-am oprit din tot ceea ce era urgent și obligatoriu de făcut pentru a schimba ceva. Pentru a modifica mici detalii care mă puteau duce către un mod de a trăi, mult mai firesc, în acord cu ceea ce gândesc, simt, sunt. Sigur, nu am renunțat prea ușor la ideea de a fi cea mai bună mamă/ soție/ profesionistă/ fiică/ prietenă de pe planetă. Am învățat, totuși, să spun nu. Și am căutat să-mi pun în ordine prioritățile. Ajunsesem la vârsta la care îmi păsa mai puțin de aparențe și aflasem ce-mi doream cu adevărat.


    Dorințele celor mari 


1     1. Mai mult timp de calitate petrecut în familie.

   Într-o iarnă friguroasă m-am surprins gândindu-mă la felul în care, în trecut, oamenii își organizau ziua de muncă. Mi s-a părut, atunci, că ei aveau mai multă logică în felul în care depuneau efort din primăvară până în toamnă, pentru a se retrage, apoi, la căldură, în casă. Poate că ei nu-și forțau limitele inutil, poate că aveau un răgaz prețios să fie împreună, să schimbe ritmul în care lucrau, să se și odihnească, profund, pregătindu-se pentru a relua, cu forțe proaspete, muncile de primăvară. Job-urile noastre aveau unele avantaje, dar aveau și dezavantajele de rigoare. Efortul nostru trebuia să fie constant, neîntrerupt, de-a lungul întregului an. Cu astenie de primăvară sau nu, cu sezon de viroze în toamnă, cu prea multă căldură sau prea mult frig, noi trebuia să fim, mereu, eficienți. Cei mai buni. Și nu ne ieșea. Plăteam prețul constant. Deseori, în anxietăți, depresii, alteori, în boli manifestate în plan fizic. La noi sau la copiii noștri.

     Am înțeles destul de repede că, dacă vreau ca eu să fiu sănătoasă, dacă vreau să-mi păstrez familia sănătoasă, e bine să-mi fac timp. Să fiu acolo, cu toate gândurile, cu toată ființa mea. Să punem la păstrare amintiri pentru toată viața. Să ne luăm din aceste experiențe energia pentru a merge mai departe. Așa că am făcut tot ce a fost necesar ca să ieșim mai mult împreună, să ne bucurăm de noi mai des.


Locuri magice - Dunărea, pădurile, câmpiile


Pentru provocările specifice călătoriei, am avut grijă să plecăm cu o mini-trusă la noi, selectată cu grijă de pe site-ul Springfarma.com. Venite prin curier, ,,armele secrete,, achiziționate de acolo ne-au dat și mai multă dezinvoltură, și mai mult curaj de a aborda cele mai diferite trasee. Și, pentru că le-am achiziționat rapid, de pe net, la cele mai bune prețuri, ne-au economisit și timp, și resurse financiare.


Suport pentru călătorii, Spring Farma - farmacie online


 2. O stare de spirit mai bună

  Ca să ții pasul în lumea noastră, ca să poți face din fiecare zi una plină de rezultate, am realizat că trebuie să existe mult bine în noi și în jurul nostru. Știți zâmbetul acela care izbucnește din noi primăvara? Care se citește în priviri, pe chipurile oamenilor de pe stradă? Zâmbetul acela am încercat să-l aducem în noi cât mai des, cât mai firesc. De la ordinea din casă, la un ritm sănătos în care să muncim, la pauze respectate cu sfințenie, am avut grijă de fiecare aspect. Apoi, am avut grijă să aducem în farfuriile noastre legumele și fructele, cu tot firescul naturii, și i-am învățat pe cei mici să se bucure de gustul lor. Au cules, deseori, chiar ei fructele din pom, au gătit chiar ei legumele, cot la cot cu noi, pentru a descoperi noi arome, pentru a deprinde un mod de a fi în lume.

   Epuizarea aceea periculoasă s-a îndepărtat, treptat. Ceva mai multă putere s-a tradus în alți pași mici. Când natura nu a fost de ajuns, am căutat să acceptăm ce nu era de schimbat și să ne sprijinim în descoperirile științei până depășeam vreun prag mai complicat. Cu suplimente de magneziu, cu vitaminele D și C, cu ceaiuri parfumate de lavandă și valeriană, am îmblânzit stării de tristețe, și am folosit timpul cu rost, fără a lâncezi. Pe copii i-am susținut cu celebrul Moller`s, uleiul cu  OMEGA 3, pe care cei mici îl acceptau ușor pentru că avea aromă de …mere verzi. Și rezultatele lor, și ale noastre, au fost influențate în bine.     


Uleiul de pește, pe gustul celor mici


3. Simplificare

     Nu doar pentru că e pe buzele tuturor, nu doar pentru că este necesară, simplificarea ne-a devenit cel mai bun prieten. De la mai puține activități ,,îndesate,, într-o singură zi, la mai puține lucruri în casă. A fost mai greu să pornim, apoi am înțeles că nu strică să aplicăm aceleași principii și altor domenii. Hrana a devenit mai simplu preparată. Am integrat în meniul zilnic mai multe salate și fresh-uri. Am salvat, din nou, timp și energie pentru alte activități de care, înainte, nu găseam timp. Spre exemplu, pentru joacă spontană, sinceră, alături de cei mici. Ne-am dat timp să ne bucurăm de copilăria lor, nu să trăim zile prea apăsătoare, petrecute ,,cu treburi,,.

      Mai puțin stres s-a tradus în odihnă de mai bună calitate. În mai multă veselie în casă și mai multe râsete. Și toamna a devenit o altă primăvară. Frunzele ruginii au fost întâmpinate cu toate chiotele de bucurie din lume, culese, pictate, expuse prin casă, dăruite. Băltoacelor li s-au pregătit cizme de ploaie numai bune de plimbare și alergătură. Frigului i s-a făcut față cu bine, acceptat ca firesc. Fiecare zi de toamnă a fost un nou început, o altă posibilă aventură. Un alt fel de răsărit, un alt fel de apus. Un copăcel verde, răsărit din covorul de frunze galbene, un copăcel cu frunze ruginii. Ciuperci, crengi golașe, cărări umbrite de nori. Frumusețe și rost, în fiecare lucru. Încântare și acceptare în noi. Pentru că eram, de-acum, în echilibru. 


Copăcel, toamna

Copac înflorit, toamna


Lumină de toamnă


    Și de această dată, ne-am susținut fiecare pas cu ajutorul produselor din farmacie. Am prins și un Black Friday la SpringFarma, așa că am folosit toate avantajele comerțului on-line. Calitatea produselor ne era cunoscută de când erau copiii mici și foloseam aceleași produse aduse pe site-ul numit, pe atunci, Farmacia La Preț Mic. Ne convinsesem că produsele vin repede, împachetate impecabil, că sunt de calitate și ne sprijină procesul de vindecare, atunci când este nevoie, sau, pur și simplu, ne ajută să rămânem sănătoși. Evitam, prin urmare, înghesuiala din magazine, dar și greșeli de nepermis când este vorba de sănătate. Găseam, grație specialiștilor din echipă, mereu un sfat bun, sosit în timp util.



4. Un plus de frumusețe - cosmeticele La Cabine


   Răsfățul a fost un pas firesc, făcut mai rar, dar necesar și el. Când am descoperit gama La Cabine, am înțeles că grija față de noi poate îmbrăca și această formă. Prețurile mici de la vitamine și suplimente lăsau loc și investițiilor făcute în produse de o calitate ireproșabilă care să sprijine sănătatea pielii și a părului.  

Îngrijirea adecvată, pentru piele

Îngrijirea adecvată, pentru păr


 

   Voi cum aduceți primăvara în orele lungi ale zilelor de toamnă? Aștept cu drag un gând, în comentarii.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021, proba nr. 11, sponsorizată de Springfarma.com.

Fotografii de pe site-ul Springfarma.com, de pe Spring Farma (pagina Facebook) și din arhiva personală. Colaje realizate pe https://www.canva.com.

duminică, 10 octombrie 2021

De-a pandemia și drumul. Un site, www.autogedal.ro, și noi orizonturi

 


Știți momentele acelea dificile în care dai de un necaz și prietenii, vrând să te susțină, reușesc doar să toarne mai mult gaz pe foc? Momentele în care te doare rău sufletul și auzi un inocent ,,- Lasă, măi, putea să fie și mai rău!,,? Le știm azi cu toții mai bine, mai ales că am descoperit ce înseamnă ,,pandemie,,. Ne-am încurajat, ne-am susținut, am cugetat cât pentru ani în care am fost prea pe fugă pentru a putea  sta un pic mai mult cu noi înșine. În jurul nostru, am văzut oameni care au suferit imens, care și-au pierdut membri ai familiei, prieteni, vecini. ,,Suferință,,, ,,boală,,, ,,moarte,, au devenit termeni care au intrat în vocabularul nostru de bază, îi auzim zilnic, peste tot.

Din tot haosul din jur, fiecare dintre noi a evadat cumva, fie și pentru câteva clipe. Închiși în casă, am (re)descoperit lecturile, jocurile în familie, joaca pură, curată, filmele, evadările virtuale prin teatre, grădini zoologice din toată lumea sau doar …prin casele celor dragi, care aveau o conexiune bună la internet și puteau să-și mai aline dorul apelându-ne sau răspunzând apelului nostru. Și ne-am păstrat mințile mai întregi grație acestor evadări.

Când am putut ieși din casă, am binecuvântat fiecare floare, fiecare pom care ne-a dat binețe în cale. Așa ni s-a întâmplat și nouă. Am avut șansa de a descoperi, exact când aveam mai mare nevoie, o grădină secretă. Azi, trec pe lângă ea și magia pare să-i fi dispărut. Dar în primăvara lui 2019, în care am intrat cu toții în carantină, grădina aceea a fost pentru noi o lume în sine, pe care am descoperit-o zi de zi. Pentru că era închisă cu garduri înalte, puteam ieși acolo fără să deranjăm, fără să încălcăm vreo regulă și puteam construi un micro-univers doar al nostru. O mamă, care avea șansa de a putea să stea cu cei mici acasă, și doi copii, învățând despre lume, încercând să țină urâtul deoparte. De jur-împrejur, blocuri gri, străzi goale, un bulevard pe care treceau mașini ale poliției cu sirenele pornite, mașini de salvare care strecurau fiori până în cele mai ascunse cotloane ale sufletelor și o natură care părea să o ia razna, înflorind în toată bogăția ei, parcă pentru a acoperi, cumva, toată moartea care făcea concurență bucuriei de a trăi.




 Am fost, cea mai mare parte din timp, doar eu și cei mici. Și a trebuit să descoperim cum să facem din nevoie drag iar din ceea ce ne era dat să iscăm amintiri de neuitat, cât mai frumoase, pentru mai târziu. Încă la vârste la care sunt receptivi la sugestiile mamei, copiii au avut răbdare să învețe miresme noi, de ierburi și de flori, de soare și de umbră, de praf, de ploaie. Au pipăit frunze și petale, scoarță, pământ reavăn sau aspru, setos de ploaie. Au făcut din țărână și din mocirlă jucării. Au mângâiat aripi catifelate de fluturi. În fața copacilor înfloriți, au stat o clipă în plus să le prindă aromele, să le urmărească păsările, să asculte cântece pe care altă dată nu le auzeau. Apoi, au pictat,, au modelat și au desenat ceea ce văzuseră afară. Și timpul s-a scurs ca în povești. Serile, adormeau senini, cu părinți mulțumiți că urâtul rămăsese, încă, departe.

La un moment dat, grădina magică nu ne-a mai încăput și am căutat refugiul la bunica. Într-un moment de răgaz, am adunat bagaje cât pentru toată familia, laptopuri și tablete, cărți, caiete, așa, cam pentru două școli on-line și două slujbe de acasă.   Ne-am uitat amețiți la grămada de bagaje și am realizat că sunt așa de multe, de părea că ne mutăm definitiv. Nu mai spun că ne mai doream să luăm cu noi și bicicletele, pentru că în spatele grădinii bunicii se întindeau câmpurile arse de soarele dobrogean și visam să ne dezmorțim pedalând ca niciodată. Așa am fost nevoiți să descoperim soluții inedite pentru provocările pe care nu le mai întâlnisem până atunci. Căutările noastre ne-au dus către site-ul www.autogedal.ro, de unde ne-am comandat primele noastre suporturi de biciclete cu prindere pe cârligul de remorcare al mașinii. Cele patru biciclete pe care le doream duse la casa din satul bunicii puteau fi, astfel, transportate în siguranță. Portbagajul, prea mic pentru ele, plin de genți și gentuțe, n-ar fi avut nicio  șansă de a le cuprinde. A le lăsa în oraș nu intra în discuție, micile noastre ieșiri în familie erau terapie pentru fiecare dintre noi și ocazii să ne dăm frâu liber și altor pasiuni: desen pentru cei mici, înot, fotografie.




Trecerea de la poezia în care ne îmbrăcam voit fiecare zi la treburi concrete și termene clare de respectat ne-a făcut și ea bine. Aveam ceva de făcut. Puteam face acel ,,ceva,, bine dacă ne documentam suficient, dacă puneam întrebările potrivite. Și aici ne-a fost de mare ajutor numărul de contact de pe site. Am putut să ne lămurim toate nedumeririle, să alegem corect acel cârlig de remorcare pe care să se poată fixa corect suportul de biciclete care să susțină eficient cele patru biciclete din dotare.                                                                                                              Inițial, am apreciat că aceste cârlige erau omologate RAR și EU și dețineau certificate ISO 9001. După, am realizat că fără un sfat de specialitate, faptul că puteam alege dintre cârlige auto Auto-Hak, Galia Hakpol, Thule și Westfalia Automotive mai rău ne zăpăcea. Apoi, habar nu aveam dacă e mai bine să folosim cârlige auto semidemontabile sau cârlige demontabile. Termeni precum ,,cârlige cu cheie,, sau ,,cârlige cu flanșă,, ne făceau să ne simțim ca pe un teren minat. La telefon a răspuns George, un domn cu o voce competentă, care a simplificat rapid căutările noastre. I-am povestit despre Alma, Skoda noastră deja bătrânioară, dar fidelă și rezistentă la drum lung, iar el i-a găsit cârligul adecvat, unul semidemontabil, cu șuruburi. Instalarea lui a fost o joacă pentru meșterii de la atelierul auto de lângă blocul nostru, așa că mașina s-a modernizat chiar în ziua în care a ajuns curierul. 




Suport pentru 4 biciclete


Toată agitația ne-a fost răsplătită cu cele mai dragi imagini, acelea de acasă, cărora le dusesem dorul săptămâni în șir. Și, dacă până mai ieri tânjeam după muntele aflat atât de departe, acum am reușit să descoperim aici, în Dobrogea noastră aridă, peisaje unice, născute din împletirea dintre ape și uscat, din zbaterea vânturilor aspre, secetă prelungită și câte o bură de ploaie răzleață. 

                                           Marea.


Constanța


Dealurile.

                                                        Lângă Mânăstirea Saon (Tulcea)


                                                                            Isaccea


                                Canalele tăiate prin stufăriș.

 


Garvăn

                                                                                    Garvăn


                                 Florile crescute din pământul arid.


                                                            Ciuline și flori nemuritoare (Garvăn)


 
                                                                Floarea-soarelui, pitică
                                                                        Măciuca-ciobanului

Vârfurile de munți, cei mai vechi,  Munții Măcinului, tociți parcă anume pentru picioare de copii și de părinți care au stat prea mult în casă.


                                                                   Munții Măcinului



 Munții Măcinului (vedere spre Greci)


Fiecare colțișor devenise, peste noapte, mai prețios. Din fuga mașinii sau de pe biciclete, pe jos, deseori, ne luam la întrecere căutând să vedem frumosul pe lângă care treceam indiferenți mai ieri.

                                                                                  Gușter



Undeva, acolo, urâtul își făcea de cap. Dar noi vânam câte un curcubeu după fiecare zi cu ploaie. Câteodată, chiar, învățam cuvinte noi, precum parhelion, și admiram înainte de apusul unei zile fierbinți de vară curcubeul vertical care dubla îndrăzneț lumina soarelui.


                                      Parhelion, apărut într-o zi fără ploaie, toridă


                                                                       Parhelion

M-aș bucura să lăsați mai jos câteva rânduri în care să povestiți pe unde ați căutat frumosul în această perioadă. Poate chiar să ne dați idei de locuri pe care nu merită să le ratăm pe aici, pe aproape de casă.



                       
                     

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021.
Fotografii de pe site-ul www.autogedal.ro , din albumele Facebook Autogelal și din arhiva personală.