Una dintre cărțile nostre preferate este Grădina secretă, a scriitoarei Frances Hodgson Burnett. Citită împreună cu
micii pasionați de povești din familie, ne-a rămas reper pentru carte de
calitate pentru grupa de vârstă 7-14 ani și nu numai.
La cartea acesta ne-am tot gândit când am
descoperit grădinile ,,părăsite,, din cartierul în care ne-am relocat exact
când s-a impus izolarea. Vegetația bogată din jurul blocului în care urma să ne
mutăm a tras serios în balanță încă din perioada în care alegeam apartamentul.
Tânjeam de ani buni să simt și în Constanța că vine primăvara, așa cum simțeam
acasă. Și în zona primei noastre locuințe erau multe case, erau pomi. Dar
străzile înguste, prăfuite, tot mai aglomerate pe măsură ce noi blocuri
răsăreau pe locul fostelor case bătrânești, nu erau chiar tot ce visam. Domina
culoarea gri, praful și nevoia de a te feri din calea mașinilor, de a te
strecura, tu, pietonul care nu aveai loc nici pe trotuarul-parcare, nici pe
șosea.
Izolarea la domiciliu cu doi copii energici și
lipsiți în mod obișnui de binecuvântarea de a sta la soare mi s-a părut și dar,
și coșmar. Ne mai trăgeam sufletul din iureșul zilnic dar continuam, exact în
perioada în care ar fi trebuit să fie cel mai bine pentru noi, ,,blocatarii,,,
să stăm între patru pereți.
Bucuria noastră au fost rămășițele unor foste
gospodării îmbătrânite natural sau demolate pentru a face loc noilor cartiere.
Pe terenul viran rămas, în primăvara aceasta au înflorit și zambile, și
narcise, piersici, vișini și gutui care m-au copleșit cu numărul lor și risipa
de culori și miresme. Balsam pentru suflet ne-au fost și punct de plecare în
nenumărate discuții despre flori și insecte, despre păsări și copaci. I-am învățat pe cei mici tot ce știam despre fiecare plăntuță, le-am fotografiat cu grijă, iar și iar, să prindem în fiecare imaigine frumosul pe care l-am fi putut ignora altădată. Acum devenea atât de important să nu uităm de tot ce e bun în lumea noastră, de tot ce putea deveni o amintire prețioasă pentru mâine. A fost modul nostru de a da sens unei lumi care devenise cenușie, diformă, amenințătoare. Pe voi, ce vă ajută să dați sens fiecărei zile? M-aș bucura să-mi lăsați un gând în comentarii.
Vi
s-a întâmplat și vouă, sunt sigură. Nu se poate să nu fi trăit și voi
momentele acelea de epuizare care vin, uneori, când te aștepți mai puțin, care
insistă să rămână parte din tine mai mult decât ți-ai dori. Mai ales atunci
când ești un om obișnuit, părinte, angajat, responsabil cu toate cele necesare
familiei, da, chiar ți se poate întâmpla să realizezi că dictonul ,,o mamă/ un
părinte poate încă puțin atunci când nu mai poate,, nu e de urmat la nesfârșit.
Că e bine să mai iei o pauză, să pleci la drum și să ajungi undeva unde poți fi
doar tu cu gândurile tale, unde poți avea ceva tot mai puțin accesibil omului
modern: TIMP pentru tine. Doar pentru tine.
Schimbare a direcției. În căutarea drumului bun
Am tot auzit că timpul
este o noțiune subiectivă. În ultima vreme, am tot încercat să fac realitatea aceasta
să lucreze în avantajul meu. Când am priceput că mă paște un burnout de toată
frumusețea, m-am oprit din tot ceea ce era urgent și obligatoriu de făcut
pentru a schimba ceva. Pentru a modifica mici detalii care mă puteau duce către
un mod de a trăi, mult mai firesc, în acord cu ceea ce gândesc, simt, sunt.
Sigur, nu am renunțat prea ușor la ideea de a fi cea mai bună mamă/ soție/ profesionistă/ fiică/ prietenă de pe planetă. Am învățat, totuși, să spun nu. Și
am căutat să-mi pun în ordine prioritățile. Ajunsesem la vârsta la care îmi
păsa mai puțin de aparențe și aflasem ce-mi doream cu adevărat.
Dorințele
celor mari
1 1. Mai mult timp de calitate petrecut
în familie.
Într-o
iarnă friguroasă m-am surprins gândindu-mă la felul în care, în trecut, oamenii
își organizau ziua de muncă. Mi s-a părut, atunci, că ei aveau mai multă logică
în felul în care depuneau efort din primăvară până în toamnă, pentru a se
retrage, apoi, la căldură, în casă. Poate că ei nu-și forțau limitele inutil,
poate că aveau un răgaz prețios să fie împreună, să schimbe ritmul în care
lucrau, să se și odihnească, profund, pregătindu-se pentru a relua, cu forțe
proaspete, muncile de primăvară. Job-urile noastre aveau unele avantaje, dar
aveau și dezavantajele de rigoare. Efortul nostru trebuia să fie constant,
neîntrerupt, de-a lungul întregului an. Cu astenie de primăvară sau nu, cu
sezon de viroze în toamnă, cu prea multă căldură sau prea mult frig, noi
trebuia să fim, mereu, eficienți. Cei mai buni. Și nu ne ieșea. Plăteam
prețul constant. Deseori, în anxietăți, depresii, alteori, în boli manifestate în plan
fizic. La noi sau la copiii noștri.
Am înțeles destul de repede că, dacă vreau
ca eu să fiu sănătoasă, dacă vreau să-mi păstrez familia sănătoasă, e bine să-mi fac timp. Să fiu acolo, cu toate gândurile, cu toată ființa mea. Să punem la
păstrare amintiri pentru toată viața. Să ne luăm din aceste experiențe energia
pentru a merge mai departe. Așa că am făcut tot ce a fost necesar ca să ieșim mai mult împreună, să ne bucurăm de noi mai des.
Locuri magice - Dunărea, pădurile, câmpiile
Pentru provocările specifice călătoriei, am avut grijă să plecăm cu
o mini-trusă la noi, selectată cu grijă de pe site-ul Springfarma.com. Venite
prin curier, ,,armele secrete,, achiziționate de acolo ne-au dat și mai multă
dezinvoltură, și mai mult curaj de a aborda cele mai diferite trasee. Și, pentru
că le-am achiziționat rapid, de pe net, la cele mai bune prețuri, ne-au
economisit și timp, și resurse financiare.
Suport pentru călătorii, Spring Farma - farmacie online
2. O stare de spirit mai
bună
Ca să ții pasul în lumea noastră, ca să poți
face din fiecare zi una plină de rezultate, am realizat că trebuie să existe
mult bine în noi și în jurul nostru. Știți
zâmbetul acela care izbucnește din noi primăvara? Care se citește în priviri,
pe chipurile oamenilor de pe stradă? Zâmbetul acela am încercat să-l aducem în
noi cât mai des, cât mai firesc. De la ordinea din casă, la un ritm sănătos în
care să muncim, la pauze respectate cu sfințenie, am avut grijă de fiecare
aspect. Apoi, am avut grijă să aducem în farfuriile noastre legumele și fructele,
cu tot firescul naturii, și i-am învățat pe cei mici să se bucure de
gustul lor. Au cules, deseori, chiar ei fructele din pom, au gătit chiar ei
legumele, cot la cot cu noi, pentru a descoperi noi arome, pentru a deprinde un
mod de a fi în lume.
Epuizarea aceea periculoasă s-a îndepărtat,
treptat. Ceva mai multă putere s-a tradus în alți pași mici. Când natura nu a
fost de ajuns, am căutat să acceptăm ce nu era de schimbat și să ne sprijinim
în descoperirile științei până depășeam vreun prag mai complicat. Cu suplimente
de magneziu, cu vitaminele D și C, cu ceaiuri parfumate de lavandă și valeriană, am
îmblânzit stării de tristețe, și am folosit timpul cu rost, fără a lâncezi. Pe
copii i-am susținut cu celebrul Moller`s, uleiul cuOMEGA 3, pe care cei mici îl acceptau ușor
pentru că avea aromă de …mere verzi. Și rezultatele lor, și ale noastre, au
fost influențate în bine.
Uleiul de pește, pe gustul celor mici
3. Simplificare
Nu doar pentru că e pe buzele tuturor, nu doar pentru că este
necesară, simplificarea ne-a devenit cel mai bun prieten. De la mai puține
activități ,,îndesate,, într-o singură zi, la mai puține lucruri în casă. A
fost mai greu să pornim, apoi am înțeles că nu strică să aplicăm aceleași principii
și altor domenii. Hrana a devenit mai simplu preparată. Am integrat în meniul
zilnic mai multe salate și fresh-uri. Am salvat, din nou, timp și energie
pentru alte activități de care, înainte, nu găseam timp. Spre exemplu, pentru
joacă spontană, sinceră, alături de cei mici. Ne-am dat timp să ne bucurăm de
copilăria lor, nu să trăim zile prea apăsătoare, petrecute ,,cu treburi,,.
Mai puțin stres s-a tradus în odihnă
de mai bună calitate. În mai multă veselie în casă și mai multe râsete. Și
toamna a devenit o altă primăvară. Frunzele ruginii au fost întâmpinate cu
toate chiotele de bucurie din lume, culese, pictate, expuse prin casă, dăruite.
Băltoacelor li s-au pregătit cizme de ploaie numai bune de plimbare și
alergătură. Frigului i s-a făcut față cu bine, acceptat ca firesc.
Fiecare zi de toamnă a fost un nou început, o altă posibilă aventură. Un alt fel de răsărit, un alt fel
de apus. Un copăcel verde, răsărit din covorul de frunze galbene, un copăcel cu
frunze ruginii. Ciuperci, crengi golașe, cărări umbrite de nori. Frumusețe și
rost, în fiecare lucru. Încântare și acceptare în noi. Pentru că eram, de-acum,
în echilibru.
Copăcel, toamna
Copac înflorit, toamna
Lumină de toamnă
Și de această dată, ne-am susținut fiecare pas cu ajutorul produselor din
farmacie. Am prins și un Black Friday la SpringFarma, așa că am folosit toate
avantajele comerțului on-line. Calitatea produselor ne era cunoscută de când
erau copiii mici și foloseam aceleași produse aduse pe site-ul numit, pe
atunci, Farmacia La Preț Mic. Ne convinsesem că produsele vin repede, împachetate impecabil, că sunt de calitate și ne sprijină procesul de vindecare, atunci când este nevoie, sau, pur și simplu, ne ajută să rămânem sănătoși. Evitam, prin urmare, înghesuiala din magazine, dar și greșeli de nepermis când este vorba de sănătate. Găseam, grație specialiștilor din echipă, mereu un sfat bun, sosit în timp util.
4. Un plus de frumusețe - cosmeticele La
Cabine
Răsfățul a fost un pas firesc, făcut mai
rar, dar necesar și el. Când am descoperit gama La Cabine, am înțeles că grija
față de noi poate îmbrăca și această formă. Prețurile mici de la vitamine și suplimente
lăsau loc și investițiilor făcute în produse de o calitate ireproșabilă care să
sprijine sănătatea pielii și a părului.
Îngrijirea adecvată, pentru piele
Îngrijirea adecvată, pentru păr
Voi cum aduceți primăvara în orele lungi ale zilelor de toamnă? Aștept cu drag un gând, în comentarii.
Acest
articol a fost scris pentru SuperBlog 2021, proba nr. 11, sponsorizată de Springfarma.com.
Fotografii
de pe site-ul Springfarma.com, de pe Spring Farma(pagina Facebook) și din
arhiva personală. Colaje realizate pe https://www.canva.com.
Că mie îmi plac cărțile se vede imediat ce intri în casa noastră: avem drepturi egale și împărțim echitabil spațiul apartamentului. Că și ele mă plac pe mine se vede din felul în care mă urmează, credincioase, pe unde mă poartă drumul. Dar cărțile mele au prieteni noi, care sunt de o vârstă cu Matei. Și prietenii vin și se așează, firesc, în rafturi, pentru că nu-mi pot imagina cum ar fi lumea copilului meu lipsită de bucuria lecturii.
Una dintre cele mai frumoase cărți pe care le avem în bibliotecă este Hans Christian Andersen s Fairy Tales, publicată la Editura Usborne, un dar de la Micul Cititor.
Coperta
Îmi doresc ca Matei să învețe engleza și prin intermediul cărților pentru copii și mi-am imaginat că acest volum va fi un bun început. Surpriza pe care am avut-o la primirea coletului a fost una de proporții. Tipărită în condiții grafice de excepție, cartea este o achiziție care poate să-i dea unui copil o idee despre ceea ce înseamnă să fii bibliofil: să iubești conținutul cărții, dar, în egală măsură, să te bucure felul în care se simte cartea când pui mâinile pe coperta îmbrăcată în pânză de culoarea florilor de liliac, greutatea ei, felul în care aluneca degetele pe foile lucioase, plăcerea de a strânge cu privirea imagine după imagine, ca un avar, mereu surprins de ingeniozitatea celui care și-a propus să fure sufletul unui copil prin ilustrațiile unei cărți (Fran Parreno). M-am trezit, deci, cu un copil nerăbdător să desfacă pachetul, să răsfoiască imediat cartea, să știe despre ce este vorba în fiecare poveste.
Pentru că limbajul în care a fost scrisă cartea este unul accesibil unui copil mai mărișor, care știe bine engleza, ne-am văzut nevoiți să-l provocăm pe Matei să-și imagineze despre ce este vorba în fiecare poveste, plecând de la imagini. A urmat să-i facem noi rezumatul fiecărei povești, așa cum știam că fusese scrisă de Hans Christian Andersen. La unele dintre ele, a făcut legătura cu un serial de desene animate pe care îl văzuse pe MINIMAX, Povestitorul Andersen (http://www.trilulilu.ro/video-animatie/hans-christian-andersen-ratusca-cea-urata), serial care ne era drag și nouă pentru că-l educa fără a-l traumatiza cu violența specifică atât de multor desene impropriu numite pentru copii.
Aventura în care am plecat datorită acestei cărți este abia la început, deși cartea a ajuns la noi de mai bine de o lună. Ne-am orientat și, după acea seară în care am făcut cunoștință în ritm alert cu universul cărții, am revenit la una dintre povești, Rățușca cea urâtă, cu gândul că este în ton cu primăvara de afară și cu Paștele care se apropia.
Rățușca cea urâtă
Rățușca cea urâtă
Îmi imaginasem că aș putea încerca o metodă care dădea rezultate excelente la copii mai mari: predicția plecând de la termeni dați. Mi-am revenit destul de repede, când am sesizat că-l oboseau întrebările mele: - Ce crezi că se va întâmpla mai departe? - Ce te face să crezi acest lucru? Evident, felul în care se organiza informația în mintea unui copil de nici 5 ani era altul și îi venea greu să construiască un scenariu viitor. Ne-am lăsat furați de farmecul poveștii și ne-am folosit timpul rămas liber discutând despre întâmplările prin care trece puiul de lebădă, despre cât de mult contează să știi cine ești, să ai încredere în tine, să nu lași pe nimeni să-ți spun că nu ești suficient de bun.
În timp ce tati făcea o lectură adaptată celor 5 ani ai lui Matei, eu îmi pregăteam varianta în limba română, mult mai amplă, și creioane, foi, pentru activități conexe.
Am făcut, apoi, o comparație între filmulețele animate pe care le-am găsit pe internet. A remarcat imediat că existau mici diferențe în modul în care povestea fusese transpusă pe peliculă.
După lectură, în etape diferite, am încercat să desenăm o lebădă și o rață (ca aici), ne dorim să facem un pui de rață din fetru (ca aici) și visăm la un lac populat de păsări inspirat din ceea ce am citit.
Un alt punct în plus pe care l-aș acorda voulmului este prezența, la final, a portretului autorului și a unei selecții de date importante din viața autorului.
Date despre autor
Partea frumoasă este că volumul este un univers în sine. Ilustrațiile și poveștile pot fi surse pentru n activități, poate fi folosit până la vârste mari (liceu), ca un bun exercițiu de limbă engleză și inspirație pentru orele de desen artistic.
Pe 28 februarie
2015 am avut bucuria de a cunoaște, în mediu off-line, bloggeri și vloggeri
constănțeni din domenii diverse, în decorul elegant de la Hotelul Vega (Mamaia). Am descoperit oameni frumoși, dedicați pasiunii lor și primăvara mi
s-a părut cu adevărat minunată și… provocatoare. Timpul și alte evenimente
inedite la care ne-am întâlnit au sudat prietenii și ne-au făcut nu doar primăverile mai luminoase, ci și
multe alte zile din an.
Pe 5 martie 2017,
la ora 18, la restaurantul
Le Premier, are loc o nouă întâlnire a bloggerilor, Spring Bloggers Meet Constanța,
organizată de Cristina Joy.
Susținută de
invitați de marcă și de sponsori numeroși, Cristina ne dă ocazia de a petrece
momente plăcute împreună, de a face schimb de informații, de a afla povești de
success ale unor oameni speciali:
- Mery
Mambet, antreprenor de succes, Owner Hotel Aurora și ambasador Elite Business
Women, ne va vorbi despre importanța construirii unei comunități puternice a
bloggerilor și vloggerilor;
- Magda Bei, antreprenor de succes, Owner
Graphtec Design și ambasador Elite Business Women, își va exprima oprinia
despre rolul mass-media în evoluția unei afaceri de success;
- Mircea Pleșca, Manager Miss Baker, va
povesti despre colaborarea cu blogurile și solutii de monetizare a articolelor
publicate în mediul on-line;
-
Dan Lupea, antreprenor de succes, Manager Tupperware Constanta, va expune
un punct de vedere pertinent despre dezvoltarea unei afaceri de success;
-
Andreea Lada, de la Bottega Verde, se va alătura virtual acestui dialog;
-
Anda Nicola ne va vorbi despre proiectul ei, Skirtbike Constanta, un proiect
drag bloggerilor din Constanța.
Invitații surpriză vor da noi dimensiuni unei întâlniri
care se anunță o reușită! Despre ei, cu imagini și noi detalii, în următorul
articol!
Sponsoril ai evenimentului:
Graphtec Design, Farmec,
Cora, Tupperware Constanta, Rekze, Farmasi, NYX, Amity Spa, L`Occitane de
Provence, JOKO Make-up, 7th Heaven, Himalaya, Bottega Verde, Miss Baker,
Complex-apicol.ro, Elemental, Nutrivita, Solaris, Flormar, Crama Rasova, El-Dor
Plant si Yves Rocher.
Între ieri și azi, a venit primăvara. Și nici n-am băgat de seamă, pentru că, așa cum se întămplă deseori, e mai ușor să visezi decât să trăiești visele. În cartierul meu semnele sunt încă sărace, dar lumina e alta și ziua parcă e mai lungă și mult mai plină de întâmplări.
E tot mai multă lumină și-n mine, dar o ascund, o înghesui acolo undeva, pentru că încă nu am terminat cu obligațiile mele de om mare și mi-e teamă să nu-mi treacă timpul fără să bag de seamă.
Paginile mele de jurnal au rămas în urmă, așa că n-au mai consemnat cum lumea de cuvinte s-a mărit, cum propozițiile lui Matei au căpătat, brusc, verbe la moduri variate. Aud, deodată, un : - Mami, de-te mâna! sau - Mami, de-te parte!
Cuvintele vin și se înșiră în vocabularul lui Matei precum rândunelele pe sârmă. Fiecare zi înseamnă noi achiziții.
Seara, vocea lui mică îmi cere: - Mami, de-te Apâdân! sau - Mami, de-te buburuza!, adică povestea lui Apolodor sau a buburuzei, ultima un serial pe care îl inventăm împreună, pe baza noțiunilor acumulate în curtea bunicilor: leagăn, corcoduș, cuibul rândunelelor, Tumpi, cățelul, fluturi, flori, iarbă, soare și tot ce ne mai trece prin cap, până adormim. Nici prea multe, ca să nu se prelungească povestea la nesfârșit și ca să fim capabili să o mai luăm pe aceeași cărare și a doua zi, că Mateiu ține minte ce-i povestesc și-mi cere să-i mai zic încă o dată. - Mami, de-te chemina Suzi!, adică să mai zic încă o dată despre magica întâlnire dintre Apolodor și cămila Suzi, din deșert, și despre drumul lor spre oază. E, avem procupări intelectuale, nu așa!
După fiecare propoziție pe care o spune ni se luminează chipurile, bucuroși că a trecut peste încă un obstacol, motivați să-l ajutăm iar și iar.
Vine vara ca mâine, timpul fuge deja prea repede! Vine vacanța!
Din când în când, fiecare dintre noi simțim nevoia să ne încercăm
limitele, să aflăm lucruri noi despre noi. Despre relația dintre mine și zbor
eu am știut doar că e ceva foarte vag, ca și inexistent. Doar în vis ce mai zburam.
Apoi s-a întâmplat să asist la un spectacol aviatic care mi-a dat de înțeles
că pentru unii visurile capătă dimensiuni cu totul speciale și se pot
transforma într-o poveste care se spune de la sine.
Într-o altă zi, am întâlnit o adolescentă extraordinară care a ales să se
descopere învățând să zboare alături de piloții de la Aeroportul
Alexandru Podgoreanu - Tuzla. Bucuria din ochii ei m-a făcut și mai
curioasă așa că, atunci când am primit invitația Cristinei de a descoperi cum se vede marea dintr-un YR-RAE am primit
provocarea ca pe un dar neașteptat.
După zbor, veseli că avem iar pământul sub picioare.
Pentru zbor mi-au mai
dat curaj Maria și Diana, cu
atât mai mult cu cât pentru ele zborul era o experiență pe care o mai trăiseră.
Diana a avut ,,onoarea,, de a mă ține de mână când virajele prea strânse pentru
gustul meu lăsau să se vadă mai de aproape Pădurea Comorova, epava de la
Costinești sau celebra Vama Veche, simultan cu toate fricile pe care nici nu
știusem că le port cu mine. În timpul acesta, Cătălin, care ocupa locul de
lângă pilot, preluase manșa, ajutat de vremea senină și ceva cunoștințe tehnice
care îl făceau să se simtă ca acasă în carlingă, desi era prima dată pe un
asemenea aparat de zbor.
Pădurea Comorova
epava de la Costinești
Cum primăvara este
pentru mine cel mai frumos anotimp, am savurat fiecare imagine care mi se
defășura înaintea ochilor. Marea, parcă mai calmă ca niciodată, golfulețele din
preajma hotelurilor, pădurea, plaja mai abruptă sau mai întinsă, imaginea unor
localități vii, care se extind în ritm alert: Costinești, Olimp, Venus,
Mangalia, Vama Veche.
Stațiunile de pe litoral
Plaja
Eu și Diana (bucuroase că ne putem exprima și în/prin zbor)
Nea Gică, calm și de un umor specific piloților
La finalul zborului m-a
consolat ideea că îl pot repeta oricând. Și că pot retrăi emoțiile specifice
acestui tip de experiență și urmărind evenimentul care va avea loc la
Tuzla în perioada 13-15 iulie: Aeromania 2018.
Ajuns la a 12-a ediție, spectacolul aviatic va da ocazia
publicului să asiste la acrobații aeriene, la concerte live, conferințe. În
același timp, în incinta aeroportului vor fi expoziții de mașini de epocă, fotografii
pe temă aviatică, standuri care pot satisface curiozitatea celor mici și a
celor mari (anul trecut ni s-au părut tentante jucăriile, puzzle-urile, dar și bijuteriile). Pentru
că zilele vor fi lungi, concursurile vor anima atmosfera, zona de food court va
oferi preparate prospete iar spațiile de joacă îi vor provoca pe cei mici cu activități adecvate vârstei.
Anul
acesta, evenimentele sunt gândite să fie mai antrenante ca niciodată:
Vineri, 13 iulie
– Pria Talks about Aviation– conferința pe teme
aviatice cu personalități din domeniu.
- Demonstratii de zbor
cu drone
Sâmbătă, 14 iulie
– spectacol de acrobație
aeriana (evoluții cu avioane de acrobație, elicoptere, programe de prezentare)
– concerte live “Mihai Mărgineanu
& friends”
- chic-picnic (cu zona
de food, shopping, expoziții, foto)
Duminică, 15 iulie
Vor lua parte la
spectacol piloți precum Jurgis Kairys, Iacarii
Acrobați (sunt singura echipa
privată de piloți acrobați din Romania), Aeroclubul României –
Șoimii României (formatie civilă de
acrobație aeriană care zboară pe patru aeronave Extra 300L și pe o aeronavă Extra 330SC), Semin
Ozturk, prima femeie pilot profesionist de acrobație și prima femeie pilot
civil de elicopter din Turcia.
Accesul la eveniment va fi gratuit vinery, 13 iulie, și duminică,
15 iulie, iar sâmbătă, 14 iulie, pe baza
unui bilet cu preț modic (5 lei). Copiii sub 7 ani au
accesul gratuit.
Pentru noi,
jumătatea lunii iulie este rezervată provocărilor Aeromania. Între timp, mie
îmi trec prin minte frânturi din gândurile care nu-mi dădeau pace în timpul
zborului și îmi tot răsare în față chipul pilotului pe care se oglindea ceva
relaxare, multă libertate și multă, multă bucure de a trăi.
PS. Pagina blogului și pagina oficială Aeromania 2018 vor aduce detalii suplimetare, pe măsură ce se apropie data ,,festinului,, aeronautic.