Grădina secretă

     Una dintre cărțile nostre preferate este Grădina secretă, a scriitoarei Frances Hodgson Burnett. Citită împreună cu micii pasionați de povești din familie, ne-a rămas reper pentru carte de calitate pentru grupa de vârstă 7-14 ani și nu numai.

   La cartea acesta ne-am tot gândit când am descoperit grădinile ,,părăsite,, din cartierul în care ne-am relocat exact când s-a impus izolarea. Vegetația bogată din jurul blocului în care urma să ne mutăm a tras serios în balanță încă din perioada în care alegeam apartamentul. Tânjeam de ani buni să simt și în Constanța că vine primăvara, așa cum simțeam acasă. Și în zona primei noastre locuințe erau multe case, erau pomi. Dar străzile înguste, prăfuite, tot mai aglomerate pe măsură ce noi blocuri răsăreau pe locul fostelor case bătrânești, nu erau chiar tot ce visam. Domina culoarea gri, praful și nevoia de a te feri din calea mașinilor, de a te strecura, tu, pietonul care nu aveai loc nici pe trotuarul-parcare, nici pe șosea.

   Izolarea la domiciliu cu doi copii energici și lipsiți în mod obișnui de binecuvântarea de a sta la soare mi s-a părut și dar, și coșmar. Ne mai trăgeam sufletul din iureșul zilnic dar continuam, exact în perioada în care ar fi trebuit să fie cel mai bine pentru noi, ,,blocatarii,,, să stăm între patru pereți. 

   Bucuria noastră au fost rămășițele unor foste gospodării îmbătrânite natural sau demolate pentru a face loc noilor cartiere. Pe terenul viran rămas, în primăvara aceasta au înflorit și zambile, și narcise, piersici, vișini și gutui care m-au copleșit cu numărul lor și risipa de culori și miresme. Balsam pentru suflet ne-au fost și punct de plecare în nenumărate discuții despre flori și insecte, despre păsări și copaci.
      I-am învățat pe cei mici tot ce știam despre fiecare plăntuță, le-am fotografiat cu grijă, iar și iar, să prindem în fiecare imaigine frumosul pe care l-am fi putut ignora altădată. Acum devenea atât de important să nu uităm de tot ce e bun în lumea noastră, de tot ce putea deveni o amintire prețioasă pentru mâine. 
    A fost modul nostru de a da sens unei lumi care devenise cenușie, diformă, amenințătoare.
        Pe voi, ce vă ajută să dați sens fiecărei zile? M-aș bucura să-mi lăsați un gând în comentarii.