Între ieri și azi, a venit primăvara. Și nici n-am băgat de seamă, pentru că, așa cum se întămplă deseori, e mai ușor să visezi decât să trăiești visele. În cartierul meu semnele sunt încă sărace, dar lumina e alta și ziua parcă e mai lungă și mult mai plină de întâmplări.
E tot mai multă lumină și-n mine, dar o ascund, o înghesui acolo undeva, pentru că încă nu am terminat cu obligațiile mele de om mare și mi-e teamă să nu-mi treacă timpul fără să bag de seamă.
Paginile mele de jurnal au rămas în urmă, așa că n-au mai consemnat cum lumea de cuvinte s-a mărit, cum propozițiile lui Matei au căpătat, brusc, verbe la moduri variate. Aud, deodată, un : - Mami, de-te mâna! sau - Mami, de-te parte!
Cuvintele vin și se înșiră în vocabularul lui Matei precum rândunelele pe sârmă. Fiecare zi înseamnă noi achiziții.
Seara, vocea lui mică îmi cere: - Mami, de-te Apâdân! sau - Mami, de-te buburuza!, adică povestea lui Apolodor sau a buburuzei, ultima un serial pe care îl inventăm împreună, pe baza noțiunilor acumulate în curtea bunicilor: leagăn, corcoduș, cuibul rândunelelor, Tumpi, cățelul, fluturi, flori, iarbă, soare și tot ce ne mai trece prin cap, până adormim. Nici prea multe, ca să nu se prelungească povestea la nesfârșit și ca să fim capabili să o mai luăm pe aceeași cărare și a doua zi, că Mateiu ține minte ce-i povestesc și-mi cere să-i mai zic încă o dată. - Mami, de-te chemina Suzi!, adică să mai zic încă o dată despre magica întâlnire dintre Apolodor și cămila Suzi, din deșert, și despre drumul lor spre oază. E, avem procupări intelectuale, nu așa!
După fiecare propoziție pe care o spune ni se luminează chipurile, bucuroși că a trecut peste încă un obstacol, motivați să-l ajutăm iar și iar.
Vine vara ca mâine, timpul fuge deja prea repede! Vine vacanța!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu