Nemuritoarele povești clasice, ilustrate de Scott Gustafson (Editura Crișan)

          

S-au împlinit cinci ani de când am prins drag, iremediabil, de cărțile publicate la Editura Crișan. Cinci ani care au trecut ca un vis frumos, ani în care a crescut cel mai mic cititor din casă, fiul meu, Matei.

Botezul lui a însemnat și primirea în dar a trei cărți voluminoase, viu colorate, din seria Cele mai frumoase Povești din pădurea fermecată, care au reprezentat o carte de vizită excelentă pentru editură. Am căutat-o pe internet, am făcut o primă comandă de 200 de lei pentru a intra în Clubul cititorilor fideli și, de atunci, Crăciunul, Paștele sau ziua de naștere au devenit ocazii excelente pentru a ne bucura de asemenea daruri.

Dincolo de aspectul plăcut al cărților, m-a cucerit rezistența lor. Pentru noi, cărțile sunt obiecte prețioase, care merită tratate cu atenție, păstrate, obiecte la care merită să revii oricând. Coperțile cartonate, paginile groase, culorile atractive, toate ni s-au părut caracteristici importante, cu atât mai mult cu cât mâinile micuțe ale băiețelului meu nu știau să fie mereu blânde și ocrotitoare cu volumele pe care le răsfoiau.

Ne-au cucerit, apoi, creativitatea, fantezia, bunul gust pus, din abundență, între paginile cărților. Volumul masiv Nemuritoarele poveşti clasice, ilustrat de Scott Gustafson, mi s-a părut superb, o surpriză excelentă, care mă ajută și pe mine, și pe copilul meu, să redescopăr povești precum Alba ca Zăpada, Cei trei purceluși, Tom Degeţel sau Hansel şi Gretel. Matei a învățat să stea neclintit minute bune, ochi și urechi la ceea ce citim. Îmi cere mereu să-i arăt ilustrațiile, răsfoiește ca un om mare cărțile când îl las singurel, se amuză cu acele cărți care scot sunete (gen Pădurea fermecată sau Ferma animalelor), învață și se joacă cu ele și azi.

De câteva luni (opt, mai exact), în familia noastră a sosit și mult-așteptata Maria. Mă uit la rafturile cu cărţi pentru copii, îmi aduc aminte emoţia cu care cumpăram fiecare nou volum pentru Matei şi mă bucur că vom relua pagină cu pagină şi pentru mica făptură care ne face să ne îndrăgostim, iar şi iar, de meseria de părinţi. Visez, chiar, la primele lecţii de citire ale lui Matei, la lecţii de desen pentru care superbele ilustraţii vor fi modele, surse de inspiraţie, dar şi la momente în care vom citi poveştile împreună sau el îi va citi micii surioare.

            Mi-am propus să prezint câteva dintre aceste cărți pentru părinții care nu au avut încă ocazia să le țină în mână.

            Prima opțiune: volumul Nemuritoarele poveşti clasice, ilustrat de Scott Gustafson, cel de care am pomenit și mai sus.

Deși multe dintre povești le citisem în alte volume ale altor edituri, cartea aceasta ne-a cucerit pe toți prin frumusețea tablourilor care vin să susțină textul atât de cunoscut. Realizate de-a lungul a doisprezece ani, cele 65 de picturi reprezintă și o călătorie în timp, ghidată cu mult talent și dăruire de autorul lor. Fiecare tablou are în el spiritul  poveștii pe care o știm cu toții, dar imaginea merge mult mai departe și detaliile dau o concretețe neașteptată fiecărui cuvânt.

Căsuța piticilor din Alba-ca-zăpada pare desprinsă dintr-un vis, personajele au o frumusețe care mângâie privirea, fiecare amănunt e de-acolo, din epoca pe care autorul a imaginat-o: scaune cioplite din lemn, detalii fin sculptate, opaițe cu lumânări la capul patului, bonete pe capul femeilor, covoare țesute așternute pe jos.

Scenele din palate redau opulența vieții duse de aristocrație, culorile sunt calde și din fiecare imagine lumina caldă pare să te învăluie. Brusc, copilul nu mai vrea să doarmă ci să asculte povestea și să vadă, mai ales să vadă, cum arată Bucle-aurii, cât de frumoasă este Cenușăreasa, cât de modestă este cănuța în care se scaldă Tom Degețel, cât de fioros uriașul care putea să-i ia viața aceluiași erou, cum arată vrăjitoarea care le vrea răul lui Hansel și Gretel și câte și mai câte.

Pentru părintele care vrea să-și împrietenească copilul cu povestea, cartea este o binecuvântare.


P:S. Am preluat imaginile de pe site-ul editurii, de aici, scanerul meu și-a luat vacanță.