Un concurs și trei câștigători

       Pentru că este încă vremea de stat în casă și de ascultat povești, azi am extras  câștigătorii concursului organizat împreună cu Georgiana (Povesti pentru Vlad). În trei case va fi un pic mai multă poveste și un pic mai multă activitate efervescentă :).

      Mulțumind tuturor celor care ne-au împărtășit amintiri legate de primele experiențe ale copiilor lor, vă prezentăm lista celor care au participat la concurs:

1. Maria
2. Ecaterina
3. Rodica Calin
4. Ana Maria
5. Madalina Manolea
6. Otilia Tudor
7. Giulio Granic (Andreea Granic)
8. Ștefan
9. Roxana Hangan
10. John Smith  (Marasescu Gabriela)
11. Oana Robu
12. Teliceanu Georgiana
13. Georgeta
14. Adela
15. Mami de Rares
16. Lacry
17. Delia
18. Irina Marin
19. Cati Manea
20. Cornelia Buica
21. Zoica Gherghina
22. Adina
23. Moniq
24. Oana Ursache
25. Rox Pop

     Random. org a decis că setul cu Povești pentru Vlad și cele două cărți ale Editurii Usborne, prezentate pe Citește cu mine, vor ajunge la: 


1. Georgeta (CD-urile cu Povești pentru Vlad)
  

2. Cornelia Buică (Things for girls/ boys to make and do)

3. Cati Manea (Things for girls/ boys to make and do)

  

   În plus, fiecare participant la concurs va avea 15 % reducere și transport gratuit la orice comandă de carte făcută în luna februarie de pe Citește cu mine. 

     

  Felicitări câștigătorilor! Vă voi ruga să-mi lăsați un mesaj (până pe data de 18. 02. 2015) care să conțină numele complet, adresa completă, un număr de telefon. În cazul în care nu voi primi toate datele de contact, voi efectua o nouă extragere. 

  Lecturi rodnice și experiențe de neuitat vă dorim!

Cumpărături istețe și ceva mai multă economie în bucătărie (I)

  Pe Jamie Oliver l-am descoperit acum câțiva ani, când eram însărcinată cu primul copil și, sub efectul hormonilor, îmi era imposibil să fac altceva decât să citesc (cărți cu subiecte delicate, blânde) și să vizionez emisiuni care să-mi dea o stare de bine. 

  M-a surprins nonconformismul lui și ancorarea în realitate. Rețetele erau, unele, de restaurant de 5 stele, dar erau și multe care puteau fi făcute în bucătăria unui om normal, cu ingrediente obișnuite și ceva creativitate. 

  Provocarea  Fii #EroulSăptămânii  a Editurii Curtea Veche Publishing m-a făcut să-mi amintesc amuzată de toată strădania noastră de a ne organiza cât mai eficient, în vederea venirii primului copil și, mai apoi, a celui de-al doilea.

 Mi-am amintit de cum priveam uimită la emisiunea lui Jamie Oliver ( #SaveWithJamie)  și mă întrebam cum de nu-mi trecuse prin cap că și alții se străduiau să-și eficientizeze cheltuielile și că mă pot informa și din alte părți decât de la mama, că pot folosi și experiența altora. Punând cap la cap ceea ce știam din familie, ceea ce am descoperit din proprie experiență și ceea ce am citit/ văzut prin diverse articole pe net și prin n emisiuni, am ajuns la câteva idei pe care am încercat să le aplicăm constant, pentru rezultate pe termen lung.

1. Am stabilit ce ne place să mâncăm, să gătim, combinând preferințele alimentare diferite și necesitățile pe care le aveam fiecare dintre noi. 

2. Am început să ne facem liste de cumpărături și să fim mai atenți la ofertele mai mult sau mai puțin reale, am citit cu mai multă atenție etichetele, prețurile (cel real, notat cu litere mici, era, deseori, mai mare decât ne așteptam văzând doar prețul pe suta de grame). 

3.Ne-am ținut de listele de cumpărături (nu ne-a ieșit mereu, dar am perseverat), evitând să luăm n produse care să ajungă, veștede, la coșul de gunoi. Deseori, era mai ieftin să luăm cantități mai mici, chiar din cartier, decât cantități mari, la sfârșit de săptămână, din supermarket, fără a fi siguri că avem nevoie de tot ce cumpăram.

4. Am studiat un pic mai atenți piața, mai ales piețele din oraș. Ne-am orientat spre piețele de en-gros, mai ales toamna, când ne puneam la congelator cantități mai mari de ardei, vinete, conopidă, fasole verde.

5. Am folosit congelatorul mult mai serios decât o făceam acasă la părinți. Ei foloseau pivnița și cumpărau rareori legume din piață pe timp de iarnă. Noi ne resemnasem cu prețurile din marile magazine, până am sesizat că e mai simplu să facem o ședință de copt masiv la grătar vinete și ardei, de gătit intens compoturi, sucuri de roșii și ardei, decât să tot fugim iarna după ele prin piață. Controlam și mult mai bine calitatea a ceea ce ajungea în farfuria noastră și a copilului, era amuzantă claca pe care o făceam cu bunicii la pregătit conserve și legume congelate pentru iarnă. În plus, era chiar plăcut când tot căutam prin debara ardeii de la mama, compoturile de piersici de la mamaia, cireșele și vișinele congelate numai bune pentru tortul cu fructe... de pădure.

6. Tot congelatorul a fost o sursă de economie și pentru diverse produse pe care le luam și ne doream să nu se perimeze rapid. Așa că, din căpățâna prea mare de țelină, spre exemplu, o parte ajungea în ciorbă, alta într-o salată asortată iar ultima în congelator, pregătită pentru următorul fel de mâncare.

  Tot acolo cazam peștele care ne prisosea, carnea de pui sau de curcan. Constatasem că ne putem porționa și singuri carnea și ne convenea să luăm o cantitate rezonabilă pe care să o porționăm pentru două-trei feluri de mâncare.

7. O altă sursă de economie a fost ... lectura. Lectură orientată spre ce și cum e mai sănătos să consumi. Am descoperit, treptat, semințele, legumele, fructele mai putin utilizate înainte (gen fructe de pădure, afine, zmeură, dar și ciuperci sălbatice, pe care le-am introdus în alimentație, provenite din surse sigure).

8. Am introdus în alimentație și surse de proteine mai puțin utilizate înainte (de la organe, supă de oase, la acele legume revenite la modă: linte, bob, năut).

9. O sursă de alimente sănătoase și ieftine au fost cele cultivate în familie sau culese din natură. Despre ele, într-un alt articol. 

Le invit să răspundă provocării Editurii Curtea Veche Publishing pe Roxana, Larisa și Irina. 

 Abia aștept să aflu cum e la voi :), cum răspundeți provocării  Fii #EroulSăptămânii  ( și cum vi se pare emisiunea  #SaveWithJamie). 

Ianuarie, 2015 - în imagini

  Ianuarie a fost o lună neobișnuit de caldă la malul mării. Cu puțină zăpadă, cu ceață groasă, cu ploaie, dar și cu temperaturi de până la 10-12 grade, cu zile însorite în care visam la primăvară. O lună plină de evenimente, de întâlniri, ieșiri în patru pe malul mării sau în parc.

   A fost o lună agitată, cu multă muncă legată de pasiunea noastră pentru cărțile Usborne, cu proiecte noi și speranțe care devin realitate încet-încet.

   Au fost zile frumoase în care am descoperit noi jocuri, jucării noi pentru cei mici, ingenioase, simple, provocatoare.

     Am redescoperit cărți pe care le iubim și ne-am jucat cu ele (cu Ghici cât de mult te iubesc, de Sam McBratney, cu mai vechea noastră iubire, Cărțile cu Apolodor, de Gellu Naum, cu Basmele pădurii, de Rina Singh, altă carte pe sufletul nostru și cu multe altele, care ne trec mereu prin mâini). Ne-am făcut personaje din hârtie, cu ochișori care le dansează pe chip, din șosete sau din materiale reciclate, ne-am amuzat și ne-am simțit bine împreună. 

      Ne-am văzut cu oameni dragi și am dus dorul altora. Am visat la munte și am mai crescut nițel.  Am visat la curtea bunicii și la toate sufletele din ea și ne-am imaginat zburdând vara prin ea. Am tânjit după Dunăre și mi-au mângâiat privirea culorile apusului la mare. Sau ale răsăritului. 

  Au apărut cuvinte noi în limbajul celei mici și noi preocupări în existența celui mare. Cresc și mă amuz gândind că nu mă duce capul cum m-aș simți cu mai mult timp liber și cu ei mai mari, mai independenți.

   

     

Povești pentru Vlad, pentru copilul meu sau al tău

   Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care o avem de la începuturile noastre în ale creșterii de prunci este cea a poveștilor pe care le născoceam pentru cel mic. Curios, energic, copilul era mereu dornic de povești și ne-am văzut nevoiți să ne folosim de orice detaliu din lumea care ne înconjura ca să-i bucurăm momentele de dinainte de somn, drumurile lungi cu mașina sau lungile după-amiezi în care nu prea puteam ieși din casă. Din păcate, nu am înregistrat sau scris pe nicăieri ceea ce gândeam atunci și delicatele povestioare s-au spulberat ușor, lăsând o vagă imagine în mintea noastră și amintirea bucuriei imense cu care ne punea mereu să-i povestim.

   De câteva zile, retrăiesc intens acele momente prin intermediul unui dar venit de la o mămică minunată, Georgiana. Poveștile pe care le-a conceput pentru Vlad, băiețelul ei, au devenit CD-uri care pot dărui și altor copii bucuria de a călători în universul complex al vieții în lumea satului. Mi-am adus aminte de fiecare floare din grădina bunicilor, de fiecare furnică, buburuză sau pasăre despre care eram întrebată, la care copilul meu se uita cu uimirea celui care descoperă un miracol. Mi-am amintit de bucuria din fiecare clipă pe care cel mic o petrecea cercetând lumea în care a venit.

   Apoi m-am bucurat să-l văd cum ascultă în tihnă, zile la rând, iar și iar, cele trei CD-uri din setul primit în dar. În viața noastră au intrat personaje precum Puf, albina Martha, Gutuie, Tic (șoricelul de câmp). Aventurile micilor personaje au fost urmărite cu sufletul la gură, copilul a cerut liniște deplină și a avut de protestat când a fost rugat să ia o pauză și să meargă la masă. Sub figura noastră serioasă au apărut zâmbete de părinți mulțumiți că a găsit ceva care să-l bucure într-atât încât să nu se desprindă minute bune de masa la care mânuțele lucrau pe o carte cu abțibilduri iar urechiușele înregistrau fiecare detaliu.

     Să vă spun că ne-am amuzat descoperind termeni populari sau regionali pe care cel mic nu avea de unde să-i știe (gen coșer, zamnic), că poveștile i-au fost perfect familiare pentru că fiecare vacanță e o incursiune în lumea de la sat, cu obiceiuri și oameni de multe feluri, cu gospodării ca pe vremuri   (despre care am mai scris aici)?

   Prin urmare, povestirile acestea ne vor mai încânta mult timp, pentru că vom găsi, iar și iar, câte ceva ce să descoperim în ele.

  Pe blogul ei, Povești pentru Vlad, Georgiana își prezintă o parte din munca devenită CD-uri cu povești. Nu se văd acolo lungile ore de concepere a poveștilor, de înregistrare,  editare, fiecare detaliu pe care mămica l-a gândit și l-a pus în practică pentru a transforma un moment de grație trăit alături de propriul copil în alte nenumărate momente magice trăite de alți copii.

   Spre bucuria noastră, Georgiana ne-a dăruit și un set pe care îl putem da unei cititoare a blogului. Pentru a înmulți darul, vom dărui și două cărți Usborne, prezentate de mine pe pagina Citește cu mine. 

Cele trei CD-uri sunt acestea:

sursă foto

                            

sursă foto

sursă foto

                           

   

   Cărțile pe care le vom dărui sunt menite să-i ajute pe cei mici să-și dezvolte creativitatea și să le bucure fiecare moment în care vremea mai puțin prietenoasă i-ar putea ține în casă.

sursă foto

 Ce pot face micuții cu ele? În primul rând să viseze, apoi să transpună visele în realitate. Să-și facă jucării cu propriile mânuțe, să dea chip prințeselor, să recreeze grădina bunicilor sau să-și înrămeze amintirile de vacanță în cadre originale.

    Pentru băieți, provocările sunt speciale: să descopere secretele unor hărți vechi, să descindă în lumea romană sau în Egiptul antic, să dea viață unui dragon din povești sau să cucerească un castel romantic. Vă lăsăm, însă, plăcerea de a le descoperi.

sursă foto

 Cele trei daruri vor ajunge la trei cititoare care vor urma pașii de mai jos:

- like paginii Povesti pentru Vlad;

- like paginii Citește cu mine;
- dați share acestui articol pe pagina personală;

- lăsați un comentariu, aici, pe blog,  în care să ne povestiți una dintre primele amintiri pe care le aveți despre felul în care cei mici percep lumea care-i înconjoară.

Concursul începe azi, 29 ianuarie 2015, și va dura până pe 13 februarie. Pe 14 vom extrage câștigătorii cu Random.org.

Lecturi rodnice și clipe cât mai frumoase care să scrie povestea pe care o trăiți alături de cei mici!

P. S. Pentru desfătare, o povestioară care pe noi ne-a amuzat:

Ilustrated Children's Bible (slipcased) - Editura Usborne

   Ilustrated Children's Biblie (slipcsed), volumul publicat la Editura Usborne, impresionează, în primul rând, prin eleganța cu care este realizat. Supracoperta cartonată asigură integritatea unei cărți care este gândită pentru a fi citită des, răsfoită de un copil curios, căruia are menirea să-i lămurească întrebări esențiale cu privire la spiritualitate. 

   Volumul este cartonat, legat în pânză crem, cu o copertă pe care se îmbină culorile obișnuite și auriul care duce cu gândul la valoare lucrurilor indestructibile.

Fiecare pagină este antichizată, nuanța de bază (galben-pal, de regulă) sugerează vechimea cărții și, implicit, a textului. Desenele duc cu gândul la felul în care percepe un copil lumea și la modul în care o poate reprezenta prin desen. În același timp, sugerează dimensiunea sacră și faptul că, prin poveste, copilul pătrunde într-un alt univers, fascinant.

   Cele 192 de pagini, format mare (276 x 216 cm), sunt redactate într-un limbaj accesibil unui copil de peste 6 ani. Autorii au creat un text care să fie citit inițial de părinte, apoi de copil, pe măsură ce capătă încredere în propriile forțe. Fraza curge, captează atenția și o ține trează pe măsură ce micul cititor află despre nașterea tuturor celor care există: lumina și întunericul, apele și pământul, plantele și animalele, omul. Fiecare desen nouă ni s-a părut o sursă de inspirație. Delicate, în culori calde, primele imagini ne-au dus cu gândul la frumusețea din grădina Edenului. Cei mici și-au plimbat mânuțele peste fiecare pagină, au mângâiat, au pipăit, au luat în brațe cartea și au așteptat cu nerăbdare povestea aceasta unică.

 Pe Noah, unul dintre primele personaje întâlnite, copiii îl știau și dintr-o altă carte, o versiune pentru cei mici, Noah's ark. Aflaseră de acolo despre arca lui, despre potop și animalele pe care le salvase înțeleptul. Dar multe alte personaje, din Vechiul Testament sau din Noul Testament, le erau necunoscute.

 Cum textul este suficient de mare, noi ne-am propus să o răsfoim într-o primă fază, să discutăm pe margine imaginilor și să ne axăm pe câteva idei de bază. Ghidați și de întrebările lui Matei, am încercat să aflăm mai multe despre felul în care este prezentată în Biblie nașterea lumii, despre primii oameni. Am ajuns, totuși, destul de rapid, la pruncul Isus. În mintea lui Matei rămăseseră destule întrebări legate de ce înseamnă Crăciunul și anticipa deja, prin informațiile solicitate, Paștele.

 Ne-am lăsat purtați de discuții, am răsfoit, am admirat imagini, convinși că drumul prin lumea acestei cărți este abia la început.

Mai jos, alte imagini din carte, în toată frumusețea lor.

Finalul cărții aduce întâlnirea cu o hartă a locurilor menționate în Noul Testament și cu un index al numelor pe care cititorul le-a întâlnit pe parcursul lecturii (Who's who in the Bible). Ambele, la fel de utile în avalanșa de informații noi, pe care copilul le va asimila mai ușor și cu plăcere răsfoind această carte.

First Sticker Book: Space - Editura Usborne

    

    În mod obișnuit, pentru un părinte e o provocare să aducă o carte în mâinile unui copil. Dacă acea carte este bine aleasă, provocarea poate fi să-l desprinzi de carte și nu să-l apropii. 

   Deși doar o carte cu abțibilduri, First Sticker Book: Space, de la Editura Usborne i-a atraas atenția lui Matei imediat și a fost imboldul care a pus toată familia în acțiune o bucată bună de timp. Preocupat de ceva timp de subiect, se juca deja cu Lego, imagina vehicule capabile să circule pe suprafața Lunii, rachete capabile să înfrângă gravitația și să ajungă cât mai departe de Pământ, cerea detalii legate de modul de trai al oamenilor care zboară în spațiu, întreba despre posibilitatea de a trăi pe alte planete. Cărticica-jucărie de mai jos nu a făcut decât să-i structureze în minte anumite idei și să-i dea ocazia să fie creativ, să mediteze la alte întrebări, să imagineze noi zboruri interstelare.

   Prin urmare, a desprins o pagină cu abțibilduri și a căutat rapid paginile pe care trebuia să le completeze. Discret, urmăream să văd dacă asociază corect abțibildurile cu paginile indicate în instrucțiuni. La cererea lui, i-am prezentat textul scurt care anticipa exercițiul de căutare și asociere și l-am lăsat să se bucure de plăcerea de a sesiza detalii pe care le recunoștea sau imagini mai puțin cunoscute, care cereau lămuriri suplimentare.

   Întrebările au apărut în cascadă: de ce poartă costum astronauții? De ce plutesc în navele lor? Cum se hrănesc? Cât timp stau în spațiu? Putem merge și noi pe Marte? Cine  a zburat primul în spațiu? Se poate face și el astronaut?

    Fără să pot anticipa când se va opri ploaia de întrebări, ne-am bucurat de imaginile frumoase ale sistemului solar, am aflat că sunt planete care au mai mulți sateliți decât Pământul și ne-am propus să reproducem, în felul nostru, sistemul solar.

   Primele stickere au nimerit pe mobilă. De acolo, s-au întors cuminți spre carte. Cum Matei avea asistență în persoana Mariei, joaca a a fost mai amuzantă dar a produs și mici avarii unor imagini autocolante. Ne-am asumat rezultatele și am mers mai departe, încântați de atenția pe care o dădea gâza de un an și trei luni fiecărei mișcări pe care o făcea fratele mai mare.

După minute bune de ales autocolantul potrivit și potrivit la locul lui în schema sistemului solar, de discutat despre dimensiuni ale planetelor, sateliți naturali și artificiali, atmosferă, mijloace de a te deplasa în spațiul cosmic, a trecut la o altă planșă, care-i amintea de unul dintre darurile primite de Crăciun - un telescop.

   Cum constatase că în orașe se văd puține stele pe cer, am avut de discutat și despre subiecte conexe - despre poluare și felul în care ea răpește ceva din frumusețea nopții, despre locuri potrivite pentru a observa cerul înstelat, despre cerul bogat din curtea bunicii, în care văzuse primele stele căzătoare.

   S-a amuzat potrivind comete și stele căzătoare, a tot mutat autocolantele până au încăput și au completat imaginea de ansamblu. Pentru că mărimea abțibildurilor varia, am ajuns să discutăm despre plan apropiat și plan îndepărtat, despre felul în care percepem realitatea.

   

A treia planșă s-a dovedit deja cam mult pentru el. A completat entuziasmat detaliile mai mari, pe cele de finețe lăsându-le pentru o altă zi. A ținut să-mi amintească tot ce știa despre energia solară, multe lucruri învățate tot în joacă, datorită unui elicopter care funcționează cu energie solară.

   M-am convins, încă o dată, că este la vârsta la care asimilează informațiile cu o viteză uimitoare.
Stația spațială l-a făcut să-și aducă jucăriile din Lego și să completeze imaginile din carte cu propriile creații: o rachetă, avioane, mașini de teren.

               

   Apoi, a desenat o rachetă, explicându-mi la ce folosesc hublourile, care-i rostul flăcărilor care se văd în imagine. Îl priveam amuzată nu doar de creațiile plastice, cât mai ales de entuziasmul lui. Fără a fi prea academică, joaca noastră era proaspătă, spontană, efervescentă, iar trecerea de la o activitate la alta o făcea fără să aștepte sugestia mea.

    Primul sistem solar imaginat de noi a fost simplu, amuzant prin cominația de obiecte aflate la îndemână cu care am reprezentat planetele: mingi, inele dintr-o piramidă de-a Mariei și fructe. Am încercat să respectăm proporțiile, am renunțat la sateliți (planetele-măr erau amenințate cu dispariția iminentă din peisaj și nu era timp de alte detalii) și ne-am declarat încântați de rezultat.

    Pentru data viitoare, inginerul-șef proiecta deja o rachetă care să se înalțe de la sol (își tot pune întrebarea cum să învingă legea gravitației) și o machetă mai reușită a sistemului solar. L-am lăsat să viseze și ne-am luat la revedere de la cartea ingenioasă care-l pusese pe jar mai bine de două ore.

Mozaicul lunii decembrie

A trecut Crăciunul iar eu mă uit la bradul împodobit și-mi doresc să prelungesc mult, cât mai mult, starea de bine în care ne-am instalat în perioada aceasta. E un fel de refuz de a păși în timpul istoric, de a părăsi timpul sacru, care pare să nu treacă și care păstrează starea aceea de bucurie, de pace interioară, concentrarea pe noi înșine, trăită, paradoxal, în timp ce ne gândim la sensul profund al celor pe care le trăim.

.

Daruri care fac sărbătorile de neuitat

    Una din provocările specifice anotimpului  este aceea de a găsi cele mai potrivite jucării bune de pus în traista Moșului. Cu un copil de 5 ani și patru luni și unul de 1 an și două luni, am căutat jucării care să-i bucure pe fiecare în parte, dar și jucării care să-i apropie, să le dea prilejul de a se descoperi unul pe altul. Îmi doream, apoi, jucării care să-i stimuleze, să le pună mintea la lucru, să-i facă să le folosească minute bune, concentrați, fără a se plictisi. Și-mi doream să evit capcana de a alege obiecte care să-mi stârnească mie interesul iar pe ei să-i lase indiferenți. 

     Una dintre cele mai simpatice jucării a fost produsă în atelierul celor de la Creative Boutique. Ce a ieșit, vă las să constatați în imaginile de mai jos. Crăciunul ne-a lăsat timp să descoperim o parte din posibilitățile acestor mici bucățele de lemn, atât de simple în aparență, atât de provocatoare în fapt.

     Câteva detalii, totuși. Când a sosit pachetul, eu m-am întrebat cum se vor juca, nu aveam o idee clară despre ce vor fi în stare să facă. Mi-am propus să am răbdare, să-i las pe ei să caute propriile răspunsuri. Treptat, Matei s-a apropiat de cercurile secționate diferit, le-a studiat, le-a pipăit și a dat frâu liber imaginației.

  Primul ivit - Știrbul sau Furia Nopții, celebrul dragon din Călăreții dragonilor, zburând deasupra valurilor.

  Apoi, au apărut o gărgăriță, două.

 

  Au apărut omizi, flori, fluturi, o furnică, câte-un paianjen fioros.

     O mare și un palmier sub soarele arzător. O barcă legănându-se pe valuri. Și povestea lor. De fiecare imagine se lega câte o mică poveste, pe care meșterul mi-o relata înfocat.

  

   Voi reveni asupra acestui mic articol. Sunt curioasă cât de multe idei vor prinde chip din ingeniosul puzzle primit în dar de Crăciun.