OUR BODY: Universul Interior - o expoziție ,,altfel,,

Foto - https://www.facebook.com/OurBodyUniversulInterior/?fref=ts

    Azi am ajuns la expoziția „OUR BODY: Universul Interior”, deschisă pentru publicul din Constanța între 15 iulie şi 15 octombrie, la City Park Mall. 

            Prezentarea oficială promite o ,,călătorie extraordinară în interiorul organismului uman,,, prilej pentru a descoperi ,,misterele anatomiei și fiziologiei cu ajutorul a peste 200 de exponate - corpuri umane reale și secțiuni,,. Mărturisesc că ideea de a privi corpuri reale, prelucrate printr-o tehnică specială (impregnare polimerică),  nu mi s-a părut cea mai comodă. Nu sunt om de știință, am idei preluate din cărți despre cum funcționează corpul uman și cred că o parte din mine ar fi preferat să nu vadă atât de detaliat cum arătăm noi, oamenii, pe interior. A învins curiozitatea (pe care și mizează, bănuiesc, expozantul, din moment ce se pune accentul pe ideea de trupuri ,,reale,,) și nevoia de a mă lămuri dacă e de dus acolo și un copil ... sau nu. Tendința de a-i tot informa, instrui pe cei mici se concretiza în tendința de a completa ceea ce  știu ei din cărți, jocuri, mici filmulețe cu imaginea acestor trupuri și părți din trupuri cât se poate de autentice.

            M-am surprins apoi că-mi e frică. Nu-mi era deloc confortabil să văd ființe umane ,,imortalizate,, și expuse în scop didactic și nu numai (tot ce e în expoziție îmi sugerează mai ales un spirit antreprenorial și nu unul dornic de a ne lumina). Apoi mi-am amintit că nu am prea multe frici pe care să nu le fi înfruntat și am plecat într-o ,,încercare inițiatică,,.

Cum m-am nimerit acolo de Ziua  Educației, a trebuit să-mi cercetez limitele în compania copiilor care invadaseră expoziția. Relaxați, puși pe glume, receptivi la informațiile oferite de ghid,  copiii au cercetat tot ce era expus făcând legătură cu ceea ce învață la orele de anatomie, cu experiențe din propria viață (,,- Ia uite cum arată plămânii unui fumător!,, , se minuna un tânăr, comparând imaginea plămânului gri-pământiu, în care se vedea și o tumoră canceroasă, cu aceea curată a unui plămân de nefumător). 

M-am surprins impresionată, dar nu de suprarealismul secțiunilor prin corpul uman (mai văzusem  cum se taie un porc, o vacă și tocmai descopeream ce asemănători suntem, în esență), ci de latura etică a ceea ce priveam. Argumentul ghidului că acele cadavre erau fie donate științei (oare?), fie aparțineau unor deținuți, oameni fără căpătâi, nerevendicați de familii, parcă nu m-a prea convins. Mi-am amintit de regimul comunist și de toate victimele sale, deținuți la fel de lipsiți de drepturi, demnitate, chiar și după trecerea în neființă. Și m-am trezit invadată de milă pentru năpăstuiții deveniți statui care își dezvăluie mușchi, oase, vase de sânge, articulații, în prezența unor explicații științifice și a unor trimiteri către nume precum cel al lui Leonardo da Vinci, care, nu-i așa, și el a studiat corpul uman și a făcut disecții și ne-a lăsat capodopere în pictură, idei de bază utilizate în medicină etc. Omul Vitruvian era și el acolo, să mă convingă. N-a reușit, privirile încremenite ale semenilor-exponate erau mai aproape și mai vii. 

Foto - https://www.facebook.com/OurBodyUniversulInterior/?fref=ts

Foto - https://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_Vitruvian#/media/File:Da_Vinci_Vitruve_Luc_Viatour.jpg

         Până una-alta, am trecut prin expoziție, am intrat și în ,,zona prenatală,,. Și aici informațiile științifice mi s-au părut alese cu grijă, astfel încât să justifice fiecare parte din corpul uman care îmi stătea în fața ochilor. Un evertisment îl pregătea pe vizitator pentru întâlnirea cu ,,diverse stadii ale dezvoltării fetale,,. M-a făcut să zâmbesc trist mențiunea că noi, cei care intrăm în această parte a expoziției, trebuie să tratăm exponatele cu ,,respectul cuvenit,,. Informațiile despre sarcină, sintetizate pe mari panouri, m-au uimit prin concretețe, inedit, accesibilitate. Fetușii expuși, m-au făcut să trec rapid prin fața vitrinelor. Aș fi preferat ca și ei, și restul exponatelor, să fie mulaje, nu corpuri reale.

E interesantă expoziția? Este. Merită să o vedem? Poate. Dar mie tare mi-a fost dor de cărțile mele blânde, non-invazive, decente, care nu au luat nimănui vreun trup pentru binele științei.

Mai multe imagini găsiți aici, pe situl oficial.

       

-