Ei bine, după ce mi-am făcut un fel de blog...n-am mai scris. Deși cineva drag m-a certat că i-am întrerupt ...terapia, am luat o pauză de la scris ca să mă întorc puțin în timp și să aduc mai aproape de final câteva lucruri care mi-au rămas neterminate.
Poate că n-aș fi scris nici acum, dar am două-trei zile la dispoziție, zile în care Matei e în vacanță, așa că pot rememora ultimele săptămâni.
Ce mi-a plăcut cel mai mult e felul în care s-au întâmplat lucruri mai bune decât am visat cândva. A trebuit să accept, încă o dată, că lucrurile bune se pot întâmpla dacă ai răbdare, dacă nu renunți, dacă nu uiți să visezi. Dacă te uiți cu atenție în jur și vezi, cu adevărat, ceea ce e frumos. Chiar dacă frumusețea ia forme neașteptate.
Drumul duce, câteodată, spre locuri în care nu te-ai fi așteptat să ajungi, dar mi se pare extraordinar că ești pe drum, că te miști, că trăiești.
Par siropoase filmele americane în care oamenii stau la masă și mulțumesc, fiecare, pentru ceva bun ce li s-a întâmplat, dar azi chiar simt nevoia să fiu recunoscătoare pentru toți cei buni din jurul meu, pentru darurile pe care mi le aduc.
De fapt, am o plăcere colosală să colecționez amintiri, senzații, pe care să le scot apoi la lumină și să mă bucur, iar și iar, de toată bogăția lor de sensuri.
De fapt, am o plăcere colosală să colecționez amintiri, senzații, pe care să le scot apoi la lumină și să mă bucur, iar și iar, de toată bogăția lor de sensuri.
Da, lucrurile merg mai departe, și merg bine, chiar și atunci când par că merg rău!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu