Mi-a trecut de ceva timp prin cap să-mi fac blog, dar nu i-am vazut cu adevarat utilitatea. Mai zilele trecute m-am molipsit iremediabil de acest virus de pe blogul Sabinei U., când am avut, brusc, revelaţia că şi această forma de comunicare poate fi terapeutică, în anumite momente. Şi când mi s-a facut o poftă nebună de a discuta cu oameni care gândesc şi simt ca mine, poate un pic prea mult, poate un pic prea altfel, dar...cum le e datul, în fond şi la urma urmei.
Aşa că, iata-mă! Să vedem ce va ieşi.
Pentru cei care sunt curioşi, Apolodor e o iubire mai veche şi un alter-ego. Ca şi el, călătoresc mereu în căutarea celor dragi, mereu sfâşiată de un dor nebun al unei fericiri paradisiace, iluzorii, care tot fuge de mine, precum Fata Morgana.
De când a venit Matei în viaţa noastră, clipele acelea la care visam se concretizează mai des, e destul să râdă, să zâmbescă doar, şi orice nor dispare. Tot de atunci, viaţa merge pe repede înainte, stările, grijile, se succed într-un ritm alert şi constat că îmi doresc să păstrez, cumva, cât mai mult din bogăţia fiecărei clipe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu