Povești pentru Vlad, pentru copilul meu sau al tău

   Una dintre cele mai frumoase amintiri pe care o avem de la începuturile noastre în ale creșterii de prunci este cea a poveștilor pe care le născoceam pentru cel mic. Curios, energic, copilul era mereu dornic de povești și ne-am văzut nevoiți să ne folosim de orice detaliu din lumea care ne înconjura ca să-i bucurăm momentele de dinainte de somn, drumurile lungi cu mașina sau lungile după-amiezi în care nu prea puteam ieși din casă. Din păcate, nu am înregistrat sau scris pe nicăieri ceea ce gândeam atunci și delicatele povestioare s-au spulberat ușor, lăsând o vagă imagine în mintea noastră și amintirea bucuriei imense cu care ne punea mereu să-i povestim.

   De câteva zile, retrăiesc intens acele momente prin intermediul unui dar venit de la o mămică minunată, Georgiana. Poveștile pe care le-a conceput pentru Vlad, băiețelul ei, au devenit CD-uri care pot dărui și altor copii bucuria de a călători în universul complex al vieții în lumea satului. Mi-am adus aminte de fiecare floare din grădina bunicilor, de fiecare furnică, buburuză sau pasăre despre care eram întrebată, la care copilul meu se uita cu uimirea celui care descoperă un miracol. Mi-am amintit de bucuria din fiecare clipă pe care cel mic o petrecea cercetând lumea în care a venit.

   Apoi m-am bucurat să-l văd cum ascultă în tihnă, zile la rând, iar și iar, cele trei CD-uri din setul primit în dar. În viața noastră au intrat personaje precum Puf, albina Martha, Gutuie, Tic (șoricelul de câmp). Aventurile micilor personaje au fost urmărite cu sufletul la gură, copilul a cerut liniște deplină și a avut de protestat când a fost rugat să ia o pauză și să meargă la masă. Sub figura noastră serioasă au apărut zâmbete de părinți mulțumiți că a găsit ceva care să-l bucure într-atât încât să nu se desprindă minute bune de masa la care mânuțele lucrau pe o carte cu abțibilduri iar urechiușele înregistrau fiecare detaliu.

     Să vă spun că ne-am amuzat descoperind termeni populari sau regionali pe care cel mic nu avea de unde să-i știe (gen coșer, zamnic), că poveștile i-au fost perfect familiare pentru că fiecare vacanță e o incursiune în lumea de la sat, cu obiceiuri și oameni de multe feluri, cu gospodării ca pe vremuri   (despre care am mai scris aici)?

   Prin urmare, povestirile acestea ne vor mai încânta mult timp, pentru că vom găsi, iar și iar, câte ceva ce să descoperim în ele.

  Pe blogul ei, Povești pentru Vlad, Georgiana își prezintă o parte din munca devenită CD-uri cu povești. Nu se văd acolo lungile ore de concepere a poveștilor, de înregistrare,  editare, fiecare detaliu pe care mămica l-a gândit și l-a pus în practică pentru a transforma un moment de grație trăit alături de propriul copil în alte nenumărate momente magice trăite de alți copii.

   Spre bucuria noastră, Georgiana ne-a dăruit și un set pe care îl putem da unei cititoare a blogului. Pentru a înmulți darul, vom dărui și două cărți Usborne, prezentate de mine pe pagina Citește cu mine. 

Cele trei CD-uri sunt acestea:

sursă foto

                            

sursă foto

sursă foto

                           

   

   Cărțile pe care le vom dărui sunt menite să-i ajute pe cei mici să-și dezvolte creativitatea și să le bucure fiecare moment în care vremea mai puțin prietenoasă i-ar putea ține în casă.

sursă foto

 Ce pot face micuții cu ele? În primul rând să viseze, apoi să transpună visele în realitate. Să-și facă jucării cu propriile mânuțe, să dea chip prințeselor, să recreeze grădina bunicilor sau să-și înrămeze amintirile de vacanță în cadre originale.

    Pentru băieți, provocările sunt speciale: să descopere secretele unor hărți vechi, să descindă în lumea romană sau în Egiptul antic, să dea viață unui dragon din povești sau să cucerească un castel romantic. Vă lăsăm, însă, plăcerea de a le descoperi.

sursă foto

 Cele trei daruri vor ajunge la trei cititoare care vor urma pașii de mai jos:

- like paginii Povesti pentru Vlad;

- like paginii Citește cu mine;
- dați share acestui articol pe pagina personală;

- lăsați un comentariu, aici, pe blog,  în care să ne povestiți una dintre primele amintiri pe care le aveți despre felul în care cei mici percep lumea care-i înconjoară.

Concursul începe azi, 29 ianuarie 2015, și va dura până pe 13 februarie. Pe 14 vom extrage câștigătorii cu Random.org.

Lecturi rodnice și clipe cât mai frumoase care să scrie povestea pe care o trăiți alături de cei mici!

P. S. Pentru desfătare, o povestioară care pe noi ne-a amuzat:

Ilustrated Children's Bible (slipcased) - Editura Usborne

   Ilustrated Children's Biblie (slipcsed), volumul publicat la Editura Usborne, impresionează, în primul rând, prin eleganța cu care este realizat. Supracoperta cartonată asigură integritatea unei cărți care este gândită pentru a fi citită des, răsfoită de un copil curios, căruia are menirea să-i lămurească întrebări esențiale cu privire la spiritualitate. 

   Volumul este cartonat, legat în pânză crem, cu o copertă pe care se îmbină culorile obișnuite și auriul care duce cu gândul la valoare lucrurilor indestructibile.

Fiecare pagină este antichizată, nuanța de bază (galben-pal, de regulă) sugerează vechimea cărții și, implicit, a textului. Desenele duc cu gândul la felul în care percepe un copil lumea și la modul în care o poate reprezenta prin desen. În același timp, sugerează dimensiunea sacră și faptul că, prin poveste, copilul pătrunde într-un alt univers, fascinant.

   Cele 192 de pagini, format mare (276 x 216 cm), sunt redactate într-un limbaj accesibil unui copil de peste 6 ani. Autorii au creat un text care să fie citit inițial de părinte, apoi de copil, pe măsură ce capătă încredere în propriile forțe. Fraza curge, captează atenția și o ține trează pe măsură ce micul cititor află despre nașterea tuturor celor care există: lumina și întunericul, apele și pământul, plantele și animalele, omul. Fiecare desen nouă ni s-a părut o sursă de inspirație. Delicate, în culori calde, primele imagini ne-au dus cu gândul la frumusețea din grădina Edenului. Cei mici și-au plimbat mânuțele peste fiecare pagină, au mângâiat, au pipăit, au luat în brațe cartea și au așteptat cu nerăbdare povestea aceasta unică.

 Pe Noah, unul dintre primele personaje întâlnite, copiii îl știau și dintr-o altă carte, o versiune pentru cei mici, Noah's ark. Aflaseră de acolo despre arca lui, despre potop și animalele pe care le salvase înțeleptul. Dar multe alte personaje, din Vechiul Testament sau din Noul Testament, le erau necunoscute.

 Cum textul este suficient de mare, noi ne-am propus să o răsfoim într-o primă fază, să discutăm pe margine imaginilor și să ne axăm pe câteva idei de bază. Ghidați și de întrebările lui Matei, am încercat să aflăm mai multe despre felul în care este prezentată în Biblie nașterea lumii, despre primii oameni. Am ajuns, totuși, destul de rapid, la pruncul Isus. În mintea lui Matei rămăseseră destule întrebări legate de ce înseamnă Crăciunul și anticipa deja, prin informațiile solicitate, Paștele.

 Ne-am lăsat purtați de discuții, am răsfoit, am admirat imagini, convinși că drumul prin lumea acestei cărți este abia la început.

Mai jos, alte imagini din carte, în toată frumusețea lor.

Finalul cărții aduce întâlnirea cu o hartă a locurilor menționate în Noul Testament și cu un index al numelor pe care cititorul le-a întâlnit pe parcursul lecturii (Who's who in the Bible). Ambele, la fel de utile în avalanșa de informații noi, pe care copilul le va asimila mai ușor și cu plăcere răsfoind această carte.

First Sticker Book: Space - Editura Usborne

    

    În mod obișnuit, pentru un părinte e o provocare să aducă o carte în mâinile unui copil. Dacă acea carte este bine aleasă, provocarea poate fi să-l desprinzi de carte și nu să-l apropii. 

   Deși doar o carte cu abțibilduri, First Sticker Book: Space, de la Editura Usborne i-a atraas atenția lui Matei imediat și a fost imboldul care a pus toată familia în acțiune o bucată bună de timp. Preocupat de ceva timp de subiect, se juca deja cu Lego, imagina vehicule capabile să circule pe suprafața Lunii, rachete capabile să înfrângă gravitația și să ajungă cât mai departe de Pământ, cerea detalii legate de modul de trai al oamenilor care zboară în spațiu, întreba despre posibilitatea de a trăi pe alte planete. Cărticica-jucărie de mai jos nu a făcut decât să-i structureze în minte anumite idei și să-i dea ocazia să fie creativ, să mediteze la alte întrebări, să imagineze noi zboruri interstelare.

   Prin urmare, a desprins o pagină cu abțibilduri și a căutat rapid paginile pe care trebuia să le completeze. Discret, urmăream să văd dacă asociază corect abțibildurile cu paginile indicate în instrucțiuni. La cererea lui, i-am prezentat textul scurt care anticipa exercițiul de căutare și asociere și l-am lăsat să se bucure de plăcerea de a sesiza detalii pe care le recunoștea sau imagini mai puțin cunoscute, care cereau lămuriri suplimentare.

   Întrebările au apărut în cascadă: de ce poartă costum astronauții? De ce plutesc în navele lor? Cum se hrănesc? Cât timp stau în spațiu? Putem merge și noi pe Marte? Cine  a zburat primul în spațiu? Se poate face și el astronaut?

    Fără să pot anticipa când se va opri ploaia de întrebări, ne-am bucurat de imaginile frumoase ale sistemului solar, am aflat că sunt planete care au mai mulți sateliți decât Pământul și ne-am propus să reproducem, în felul nostru, sistemul solar.

   Primele stickere au nimerit pe mobilă. De acolo, s-au întors cuminți spre carte. Cum Matei avea asistență în persoana Mariei, joaca a a fost mai amuzantă dar a produs și mici avarii unor imagini autocolante. Ne-am asumat rezultatele și am mers mai departe, încântați de atenția pe care o dădea gâza de un an și trei luni fiecărei mișcări pe care o făcea fratele mai mare.

După minute bune de ales autocolantul potrivit și potrivit la locul lui în schema sistemului solar, de discutat despre dimensiuni ale planetelor, sateliți naturali și artificiali, atmosferă, mijloace de a te deplasa în spațiul cosmic, a trecut la o altă planșă, care-i amintea de unul dintre darurile primite de Crăciun - un telescop.

   Cum constatase că în orașe se văd puține stele pe cer, am avut de discutat și despre subiecte conexe - despre poluare și felul în care ea răpește ceva din frumusețea nopții, despre locuri potrivite pentru a observa cerul înstelat, despre cerul bogat din curtea bunicii, în care văzuse primele stele căzătoare.

   S-a amuzat potrivind comete și stele căzătoare, a tot mutat autocolantele până au încăput și au completat imaginea de ansamblu. Pentru că mărimea abțibildurilor varia, am ajuns să discutăm despre plan apropiat și plan îndepărtat, despre felul în care percepem realitatea.

   

A treia planșă s-a dovedit deja cam mult pentru el. A completat entuziasmat detaliile mai mari, pe cele de finețe lăsându-le pentru o altă zi. A ținut să-mi amintească tot ce știa despre energia solară, multe lucruri învățate tot în joacă, datorită unui elicopter care funcționează cu energie solară.

   M-am convins, încă o dată, că este la vârsta la care asimilează informațiile cu o viteză uimitoare.
Stația spațială l-a făcut să-și aducă jucăriile din Lego și să completeze imaginile din carte cu propriile creații: o rachetă, avioane, mașini de teren.

               

   Apoi, a desenat o rachetă, explicându-mi la ce folosesc hublourile, care-i rostul flăcărilor care se văd în imagine. Îl priveam amuzată nu doar de creațiile plastice, cât mai ales de entuziasmul lui. Fără a fi prea academică, joaca noastră era proaspătă, spontană, efervescentă, iar trecerea de la o activitate la alta o făcea fără să aștepte sugestia mea.

    Primul sistem solar imaginat de noi a fost simplu, amuzant prin cominația de obiecte aflate la îndemână cu care am reprezentat planetele: mingi, inele dintr-o piramidă de-a Mariei și fructe. Am încercat să respectăm proporțiile, am renunțat la sateliți (planetele-măr erau amenințate cu dispariția iminentă din peisaj și nu era timp de alte detalii) și ne-am declarat încântați de rezultat.

    Pentru data viitoare, inginerul-șef proiecta deja o rachetă care să se înalțe de la sol (își tot pune întrebarea cum să învingă legea gravitației) și o machetă mai reușită a sistemului solar. L-am lăsat să viseze și ne-am luat la revedere de la cartea ingenioasă care-l pusese pe jar mai bine de două ore.

Mozaicul lunii decembrie

A trecut Crăciunul iar eu mă uit la bradul împodobit și-mi doresc să prelungesc mult, cât mai mult, starea de bine în care ne-am instalat în perioada aceasta. E un fel de refuz de a păși în timpul istoric, de a părăsi timpul sacru, care pare să nu treacă și care păstrează starea aceea de bucurie, de pace interioară, concentrarea pe noi înșine, trăită, paradoxal, în timp ce ne gândim la sensul profund al celor pe care le trăim.

.