vineri, 17 octombrie 2014

Povestea lui Aripă-Iute și a fraților săi

   Copilul meu se mai uită și la desene. Și nu la orice desene, ci la acelea de pe un post specializat, care are grijă să-i spele din când în când creierul cu reclame, nu de alta, dar cum e mai ușor să convingi un părinte să cumpere lucruri de care nu are nevoie dacă nu prin intermediul unui copil care nu mai poate trăi fără jucăria X, văzută la televizor.
  Până să realizez eu bine ce mă așteaptă, copilul știa, deja, că trebuie, dar chiar trebuie să aibă  și el Robofish, niște peștișori artificiali, care aveau acum un an și ceva și un preț destul de pipărat. Nu erau vii, nu făceau mizerie, nu exista riscul de a-i vedea morți, dar tot niște imitații rămâneau și mi se părea straniu să-i aduc în casă.
   Întâmplarea a făcut să cunosc o mămică obosită de o obligație în plus, aceea de a îngriji un mic acvariu. Peste noapte, casă noastră s-a mai îmbogățit cu câteva suflete, de mici peștișori. Ca să fie și mai interesant, unul dintre pești e un Beta, deci e carnivor și nu  se înțelege cu frații săi (vitregi), deci are bolul lui, separat. Așa-i avea mămica de la care i-am luat, așa ne distrăm și noi cu ei.


Sursă foto: http://amycwilliams.com/2014/03/15/what-to-look-for-in-a-beta-reader/

  Bineînțeles că Aripă-Iute, Beta de care vă spuneam mai sus, e vedeta casei, compătimit și nițel temut, privit cu respect și cocoloșit. Din când în când, face câte o vizită în acvariu, îi pune pe fugă pe ceilalți peștișori, apoi se întoarce, solitar, în bolul lui. Fiecare mișcare a peștilor a fost îndelung studiată, la început de proprietarul pasionat de desene, apoi de mica lui surioară, încântată de fiecare peșe care-i trece prin față. 
  Primele zile au fost și cele mai pline. Ce mănâncă? Ce facem cu apa lor, cum o menținem curată? Ne jucăm cu ei ori nu? Băgăm mâinile în acvariu? Cât timp îi putem lăsa împreună? De ce, totuși, unul e carnivor și ceilalți nu? Și ce mănâncă unii, ce mănâncă ceilalți? O ploaie de întrebări cărora nu le știm chiar toate răspunsurile, dar cărora le căutăm, împreună, soluții. 
  La un moment dat, am reușit să-i sparg bolul lui Aripă-Iute în timpul unei operațiuni de rutină de curățire. Am propus să-i găsim și un alt stăpân, să-i ofere mai mult spațiu, mai mult timp doar pentru el. Bineînțeles că nu s-a putut. Dintre toți, tocmai el, cu aripile lui cu volănașe, era cel mai frumos. Nu mai spun că avea și numele acesta de poveste, așa încât ... nu, e tot la noi, într-un alt bol doar al lui. 
  Vacanțele - prilej de bucurie, prilej și de griji noi: ce facem cu peștii? Îi plimbăm și pe ei? Prieteni buni devin, mereu, stăpâni temporari ai micului acvariu iar Aripă-Iute își plimbă statura impresionantă și prin fața lor. Într-o zi, Aripă-Iute a murit. Prietena mea a povestit cu har despre o călătorie a peștișorului în căutarea neamului din care face parte, doar-doar va evita să-i povestească propriului copil prea devreme despre ce înseamnă a muri.
  Când ne-am întors, în bol se plimba un alt Beta, mai mic, tot negru, la fel de frumos. Parcă-mi părea rău că R. nu-l înlocuise cu un pește banal, compatibil cu ceilalți peștișori din acvariu. Parcă era mai bine să-l avem, în ciuda efortului de a-l ține separat. Și era atât de bine să nu-i explic unui copil de cinci ani, din nou, unde se duc sufletele celor dispăruți. O făcusem nu demult la moartea bunicului, nu simțeam nevoia să reiau discuția.
  Între timp, Aripă-Iute 2 a crescut la fel de mare ca primul deținător al numelui, are un semen în apartamentul prietenei mele (copilul ei și-a dorit și el peștișor) iar noi căutăm un acvariu mai mare pentru peștii noștri, dar și un bol mai frumos pentru Beta. Și mergem, din când în când, la Acvariul din Tulcea, sau la cel din Constanța, să învățăm alte lucruri noi despre peștișorii noștri.
  Credeți că mai cere copilul pești din material plastic? Nu. A învățat, ușor-ușor, că reclamele sunt o frumoasă poveste și că realitatea e atât de complexă, că nu poate fi înlocuită cu niciun fel de substitut. Iar pe Beta îl iubim, cu numele lui legendar cu tot, tocmai pentru că e negru, mai altfel și-și fâlfâie singuratic aripile prin acvariu.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu