vineri, 6 martie 2015

Mașina de brodat amintiri

    Prima probă a competiției Spring SuperBlog 2015 m-a făcut, prin tema ei, să mă întorc în timp și să retrăiesc unele dintre cele mai prețioase amintiri. M-am revăzut în casa bunicii materne, ascunsă printre pernele cu miros de busuioc, cu o candelă care pâlpâia ușor deasupra capului, lângă icoane. Afară ploua, ploaie caldă de vară, dar ploua îndelung, zi de zi. Fusese una dintre cele mai rodnice veri. În fiecare zi, bunica se retrăgea la mașina de cusut, iar eu citeam și ascultam cântecul sacadat al mașinii, împletit cu vocea caldă a bunicii. 
    Bunica s-a dus de mult într-o lume mai bună, dar amintirea mâinilor ei care lucrau harnice pentru tot satul și profilul ei scăldat în lumina cerului acela de vară ploioasă au devenit parte din mine. Mi-am dorit mereu să știu să folosesc o mașină de cusut, să știu să brodez pentru casă și copiii mei, pentru mine. Mătuși pricepute, mama, mi-au arătat puțin câte puțin din arta complexă a creației unei rochițe, a unei bluze sau a unor lucruri aparent banale, dar utile în casă: fete de perne și cearceafuri, fețe de mese, perdele. Dorința aceea profundă de a învăța și mai mult  a apărut, însă, odată cu nașterea copiilor mei. Poate că ceva s-a schimbat în mine, poate că a face cu mâinile mele obiecte de vestimentație și nu numai a fost doar o altă formă de a da frâu liber creativității. Mintea mea a început să proiecteze noi și noi imagini: de la jucării pentru copiii mei, la scutece textile (Doamne, ce bătaie de cap, ce de nopți pierdute cu studiul materialelor, al capselor, al aparatelor de prins capse, ce dezamăgire că lucrurile nu erau nici foarte simple, nici foarte ușor de transformat în realitate). Pentru fetiță, visam rochițe delicate și salopete vesele, numai bune de dus în parcuri, la joacă, șalvari multicolori și băsmăluțe înflorate. Pentru băiat, pantaloni nonconformiști și cămăși în trend, papioane elegante, asortate cu bretele ingenioase. 
   Primul pas a fost să iau la rând fiecare magazin de electrocasnice și să caut o mașină ideală, perfectă pentru a broda visele pe material textil, pentru a îmbrăca în veselie cele două odoare din dotare. Îmi aminteam bătrâna Ileana a bunicii, pedala care se tocise de-a lungul anilor. Îmi imaginam, totuși, ceva mai modern, mai ușor de folosit, mai silențios. Memoria mea reținuse și aventura reparațiilor acelei mașini străvechi, îmi era clar că eu n-aș fi fost în stare să scotocesc prin mașină și să meșteresc la suveică, să schimb singură ace, să strâng șuruburi fine, să ung mecanismele astfel încât cusătura să iasă impecabilă și nu creață, așa cum îmi ieșea mie la începuturile uceniciei pe lângă bunica. 
  De fapt, nu ceream chiar puțin de la mașina pe care o căutam. Îmi doream să fie rezistentă, mai inteligentă decât mine, dacă se poate, să știe să facă singură anumiți pași pe care, cândva, croitoresele îi făceau defalcându-i în n alți pași mai mici. Nu-mi ieșise din cap chinul la care mă supunea bunica în vacanțe punându-mă să cos butoniere și supraveghind atent fiecare mișcare, nu de alta, dar puneam sub semnul întrebării întreaga lucrare. Fie vorba între noi, bunica rămăsese marcată de o altă ispravă a nepoatelor, în care mânecile rochiei unei cliente deveniseră o minunată rochie pentru cea mai elegantă păpușă din casă. Așa că nu mai avea încredere să ne lase prin preajma mesei pe care se stivuiau materialele iar foarfecele erau puse bine, ele erau cele mai periculoase, se pare.
  Aș fi vrut să pot face cu mașina mea broderii finuțe, delicate, să mă pot mișca pe suprafețe foarte mici (cum au jucăriile), dar și pe suprafețe mari. Ceva lenjerii de pat cu broderie și monogramă nu mi-ar fi stricat, măcar așa, de dragul de a dormi ca pe vremuri, în cearceafuri albe și scârțâind a apret, ca la mama acasă.
   După ce m-am mai informat, am plecat în căutare de promoții vrednice de atenția mea și am dat peste modelul dorit aici. Marca Brother nu mi-a spus inițial mare lucru, dar datele tehnice mi-au rămas pe retină. Mașina de cusut Brother Innov-is 955 mi se părea un vis. Vedeam rochițele vaporoase ieșind de sub mâna mea, visam pălărioare și flori decorative de păr, fustițe elegante și bluze romantice.


   

 Mă gândeam la situațiile în care, la evenimente gen nunți, botezuri și altele asemenea, mă trezeam îmbrăcată în aceeași superbă rochie roșie la reducere, pe care, iată, o mai remarcase și altcineva și, ca să vezi, ei îi stătea mai bine (cum altfel, că e mai înaltă, mai subțire, pe ea stă bine orice). Cu un pic de talent și muncă serioasă, cu materiale alese cu grijă și modelul cel mai inspirat, exista șansa să nu mai fiu într-o astfel de ipostază. 
  Întorcându-mă, totuși, la noua mea meserie, cea de mamă, visam la mașina de cusut și pentru că îmi doream să-i învăț pe cei mici ceva esențial. Că lucrurile cele mai importante sunt acelea în care lași o parte din sufletul tău, lucruri pe care le faci cu dragoste, pentru cei dragi. 
   Purtându-mi fetița de când era doar un pui de câteva kilograme, o altă imagine care-mi zbârnâia prin minte era aceea a unui sling personalizat. Sau a unui wrap-tai cu motive românești, brodate pe panou. Să mai spun că m-aș fi încumetat și la un SSC mai complex? Mei-taiului i se puteau pune catarame și se transforma ușor într-un sistem care să fie ușor de pus și de scos de către mamă. Și SSC-ul (sistemul de purtare) îl visam personalizat, pentru că a purta bebelușul mi se pare atât de frumos, încât simt că trebuie să se vadă bucuria inclusiv în felul în care este decorat panoul sistemului. Sau în felul în care se prind inelele unui sling și se fac cusăturile unui wrap. Toate aceste lucruri care fac parte acum din universul meu de le visez decorate în culorile primăverii și ale zâmbetelor din ochii copiilor mei. Până la urmă, nimic nu mi se pare că este imposibil pentru o mamă care are puterea de a visa. 
   Și pentru că mașina acesta la care visez are și atât de multă tehnologie inclusă în ea, văd în ea și un bun prilej de a învăța noi lucruri, de a mă pune în mișcare, de a-mi demonstra că nu am îmbătrânit, ci sunt doar mai înțeleaptă cu doi copii și ceva ani în plus. Așa încât un ecran cu tehnologie touch screen, ceva funcții de editare, de rotire, de poziționare a modelului și de redimensionare a lui, un tăietor automat al firului nu vor face decât să-mi provoace fantezia și să mă determine să mă schimb, ca însăși viața.

11 comentarii:

  1. Sunt super masinile de cusut Brother :) eu inca sunt la inceput si am ales alta marca, dar inima mea viseaza la mai mult. Am cusut la masina mea un sling cu inele, un wrap tai si protectiile de iarna pt mamicile din gasca :D Urmatorul proiect il reprezinta quiet book-ul. Il facem in gasca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O carte gen senzorială, cu tot feluri de inserturi, jocuri, activități pe care le pot face micuții. Sunt superbe, cred că respectă filosofia Montessori și le putem face noi, mămicile. Îți trebuie ceva materiale de texturi diferite, ac, ață și multă imaginație. O mașină de cusut face să fie totul mult mai simplu și de mai mare finețe în execuție. Uite un exemplu: https://www.youtube.com/watch?v=tqe1ar_D-eE.

      Ștergere
  2. La tine mă gândeam când scriam, Cleo, și la protecția de iarnă făcută de tine celei mici, la jambierele cusute de mână până să-ți iei mașina de cusut. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos ai scris! M-ai facut sa visez cu ochii deschisi in miez de noapte, ba chiar sa imi doresc si eu o astfel de masina. Desi in toata viata mea "am croit" doar o pereche de botosei pentru o bebelusa. Dar ce bine mi-ar fi prins sa am o astfel de masina sa ii coasa singura.

    Si cate idei imi mai zboara acum prin minte - hainute personalizate, broderii aniversare, draperii colorate pentru camera copiilor...ah...

    Georgeta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, Georgeta! Fără să vreau, s-au prins de mine câteva idei stând în preajma bunicii. Cel mai important e că am gustat atunci dintr-un alt fel de curgere a timpului, dintr-un altfel de a te concentra pe a face, în timp ce mintea poate să viseze.

      Ștergere
  4. Draga mea, iti urez sa creezi cu aceasta masina de cusut cele mai frumoase hainute. Mult succes in tot ceea ce iti propui sa faci! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Bunica mea este croitoreasa si de mica deci am fost pasionata de arta asta de a creea lucruri dar nu am reusit niciodata sa ma coordonez destul de bine incat sa pot folosi masina de cusut a bunicii de prin 1900 :) Am visat si eu o perioada la o masina de brodat pentru a transforma in unicaturi hainutele copiilor :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Bunica mea avea masina de cusut Singer, si ieseau niste minunatii din mainile ei. Dar nici ea nu mai e cu noi de 6 ani....

    Spor sa gasesti ce ai nevoie si sa iti iasa ce iti doresti


    Irina Marin

    RăspundețiȘtergere
  7. E si uite asa imi aduc aminte de faptul ca am avut o firma de croitorie unde doar masinile lor de cusut le aveam, generatie mai veche (e poveste lunga)...nu cuseam eu bineinteles, aveam angajati, ca eu mi-as coase degetele. Si chiar si asa imi fac curaj sa ma alatur gastii de facut quiet-book-uri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Așa e că-s provocatoare? Eu aș încercași fără mașină de cusut, numai să văd bucuria din ochii celor mici :).

    RăspundețiȘtergere